5,351 matches
-
ani până În momentul În care cea mai mare parte a textelor vor beneficia de o ediție critică.” Și apoi adaugă : PASAJ RETRAS Vorbim despre Dumnezeu cu multă simțire, cunoaștem destul de bine dogmele credinței noastre și spunem multe generalități interesante despre ortodoxia noastră. Dar toate acestea nu știm deajuns cum să le prefacem metodic În valori practice, În puteri care să ne transforme zi de zi. Căci În domeniul sufletesc, ca și În cel fizic, nu poți face nimic cu formule generale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
secole, adică un autor pe care Tradiția Îl plasează În secolul I d.Hr., convertit de Pavel În trecerea sa prin Atena, conform mărturiei din Faptele Apostolilor 17,34. Cu toate acestea, Într-un text din anii 1930, reluat În volumul Ortodoxie și românism (1939), tânărul teolog, comentând o frază a lui Augustin - in quantum sumus, boni sumus, et in quantum mali sumus, in tantum etiam minus sumus - face următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai la Fericitul Augustin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
exclusiv prin energia dumnezeiască; Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră În „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei În contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a marcat cel mai mult pe Stăniloae rămâne, fără Îndoială, Grigore Palamas (secolul al XIV-lea) - și aceasta din mai multe motive. În primul rând, Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință Îndumnezeirea omului În această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas Îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității acestor argumente) În polemica sa neobosită și adesea fără obiect Împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria lui bătălie Împotriva
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura Însă În timp, În afara celor trei cărți personale și, desigur, În afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou Părinte al Bisericii, de talia unui Athanasie cel Mare, veghind la căpătâiul ortodoxiei românești de-a lungul Întregului secol XX. (traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu) PAGINĂ NOUĂ 9. Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani În acest studiu, prezentat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot Întinde și asupra ortodoxiei, dacă ortodoxia va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, În ultimă instanță, cu baterea pasului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot Întinde și asupra ortodoxiei, dacă ortodoxia va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, În ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Firește, nici nu se pune problema reabilitării unor „eretici” ori „semieretici”, precum Origen, marele chouchou al lui De Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune În „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, În special, și pentru ortodoxie, În general, nu există nici un intermezzo, nici o Întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață Între epoca patristică și noi Înșine. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Stăniloae, se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar ea se ascunde, cu lașitate, dinaintea provocărilor Istoriei. Aș spune că, În cazul de față, avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală”, care subminează ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace, Îndepărtând-o, poate fără știrea ei, de duhul Însuși al Părinților din care ea rămâne, totuși, plămădită. Pe când așadar un Vatican II al ortodoxiei? PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA ADDENDA PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA 10. „Iuda Iscariotul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală”, care subminează ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace, Îndepărtând-o, poate fără știrea ei, de duhul Însuși al Părinților din care ea rămâne, totuși, plămădită. Pe când așadar un Vatican II al ortodoxiei? PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA ADDENDA PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA 10. „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” Mărgărita Geica: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ale lui Calist și Ignatie Xanthopol (n.t.). La Stăniloae: Calist Angelicude, Meșteșugul liniștirii (n.t.). La Stăniloae: Sfântul Grigore, Arhiepiscopul Salonicului, Făcătorul de minuni, Că toți creștinii Îndeobște trebuie să se roage neîncetat (n.t.). „Din istoria isihasmului În Ortodoxia română”, În Filocalia, București, 2002 (ediția a doua), vol. VIII, pp. 523-604. Într-adevăr, Stăniloae nu cunoștea ediția lui B.R. Suchla, G. Heil și A.M. Ritter, apărută În 1990 și 1991 la Göttingen. Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, București, Editura
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și 1991 la Göttingen. Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, București, Editura Paideia, 1996, ediție Îngrijită de C. Costea. Gh. Drăgulin, „Pseudo-Dionysos the Areopagite in Dumitru Stăniloae’s Theology”, În Tradition and Modernity, op. cit., pp.71-83. „Maica Domnului ca mijlocitoare”, În Ortodoxia 4, nr.1, 1952, pp. 79-129. „Temeiurile teologice ale ierarhiei și ale sinodalității”, Studii teologice 22, 3-4, 1970, pp. 165-178. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), vol. I, pp. 221-331. Historisches Jahrbuch 16, Munich, 1895, pp. 253-273. Ps
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
califică drept „holistică” (concordanța dintre corpus și Tradiție). Trece repede peste teoria anacronică a lui Stăniloae. Art. „Pseudo-Denis l’Aréopagite”, În DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresne, 1994, p.
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
foarte bine greacă și latină). În 1929 intră În Compania lui Isus, pregătind o teză despre mistica lui Grigore de Nyssa. Personaj bulimic În sensul pozitiv al termenului, deschis spre toate domeniile vieții spirituale și culturale, În permanent dialog cu ortodoxia și cu iudaismul, este cel mai „simpatic” și mai „monden” dintre „eroii de la Fourvière”. Foarte mulți ani a predat istoria creștinismului antic la Institutul Catolic din Paris, publicând În aceași timp numeroase volume, consacrate atât Părinților, cât și problemelor fierbinți
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ale dominației (Enloe, 1989). Alte abordări critice ale securității evidențiază faptul că noțiunea a fost, În unele cazuri, bazată și condiționată de discursuri ale pericolului, așa cum afirma David Campbell În lucrarea sa despre securitate În contextul SUA. Explorând mecanismul creării „ortodoxiei” SUA În materie de securitate, Campbell remarca utilizarea dihotomiei alterității (self-other) În scopul definirii a ceea ce SUA nu sunt și trebuie să combată ca potențial pericol, și nu ca o Încercare de a defini ceea ce SUA sunt și trebuie să
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
termeni despre caracteristicile literaturii vechi bulgare. Teoria lui Lihaciov (formulată prin anii ’60 și reluată apoi în câteva rânduri) este mai amplă. Evocând relațiile stabilite între culturile sud-est și est-europene (într-o comunicare ce conta pe tezele „universaliste” ale unei ortodoxii supranaționale) și ajungând la încheierea că aceste legături au reușit să construiască o „cultură comunitară” (la baza căreia se află în bună măsură cea bulgară), prin intermediul căreia slavii au comunicat cu Bizanțul, Lihaciov (neinformat în privința vechii literaturi românești) socotea că
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
de familie, I-II, București, 1986; Oracole, București, 1987; Proces în recurs, București, 1988; Rădăcinile cerului, pref. Irina Petraș, București, 1989; Vase de Tanagra, București, 1993; Icoana nevăzută, București, 1996; Muntele, București, 1996; O carte pentru toți românii. Catolicism și ortodoxie românească, Cluj-Napoca, 1997; Ion Brad, Monica Anton, Monologuri paralele, București, 1999; Al doilea suflet, București, 2000; Ambasador la Atena, I-IV, pref. Dumitru Preda, București, 2001-2003; Avatarurile diplomației, București, 2002; Mamei, dincolo, București, 2002; Mircea Zaciu, Ion Brad, Dialog epistolar
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
o micromonografie, este conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvănean. În Disprețuiții „ciobani valahi” (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul a trei călătorii întreprinse la Viena, a apărat, cum s-a priceput, ortodoxia în fața oficialilor habsburgici. În descendența demersului lui Titu Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, B., în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
albastru, I-II, București, 1998; Eminescu, poet al inițierii în poezie - Eminescu poète de l’initiation à la poesie -- Eminescu, als Poet der Einweihung in die Poesie, ed. plurilingvă, București, 2000; Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, Cluj-Napoca, 2001; Ortodoxia pentru postmoderniști (în colaborare), Timișoara, 2001. Traduceri: Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, pref. trad., I-II, București, 1969 (în colaborare cu Gheorghe I. Ciorogariu); Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Bianca Balotă). Repere bibliografice
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
adâncurile întunecoase ale eului”. Cu o impresionantă bibliografie, străină și românească, el realizează un studiu larg antropologic, preocupat să descopere mecanismul unor credințe și practici care scapă înțelegerii obișnuite, raționale. O altă lucrare, Creștinismul cosmic - o paradigmă pierdută? (Mit și ortodoxie în tradiția românească) (1999), poate fi considerată o „extensie tematică” a studiului anterior de vreme ce propune o examinare a simbolurilor mito-religioase, elemente cu rost fundamental în viața satului tradițional. Perspectiva cărții este și aici larg antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
labirint. Sibiu, decembrie 1989, Sibiu, 1992; Liturghia cosmică. Constelația magicului. O viziune românească asupra misterului existențial, Năsăud, 1994; Cărțile eptimahice, Sibiu, 1996; Anima dr. Telea. Timp și destin la noul român, Sibiu, 1996; Creștinismul cosmic - o paradigmă pierdută? (Mit și ortodoxie în tradiția românească), Sibiu, 1999. Repere bibliografice: Valentin Chifor, Parabola spiralei, TR, 1987, 38; In memoriam. Scriitorul, ziaristul și profesorul Vasile Avram, TR, 2002, 49; Augustin Cosmuța, Despărțirea de un prieten, „Graiul Maramureșului”, 2002, 15 decembrie; Ioan Ciocean, Vasile Avram
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel Meslin, Paris, 1996; ed. (Râsul patriarhilor. O antropologie a deriziunii în patristica răsăriteană), pref. Andrei Pleșu, București, 1996; Iacob și îngerul. 45 de
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
București (1934) și licențiat al Institutului Teologic București cu teza Qabbalah. Gnosa tradițională a Legii Vechi. După o tinerețe spectaculoasă, în care a fost magician, grafolog, astrolog, adept al lui René Guénon, cu care a și corespondat, se convertește la ortodoxie și este hirotonisit preot în București, unde slujește la Biserica Albă și la Schitul Maicilor. După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează în 1962 la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
contrariile ei). Calendarul cuprinde 39 de zile din perioada 21 iunie - 14 septembrie 1965, majoritatea dedicate sărbătorilor religioase (Noaptea de Sânziene, Sf. Ilie, Adormirea Maicii Domnului, Ziua Crucii), prilej pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
1971; Pentru singurul țiitorul gând, în Crestomație de literatură română veche, îngr. I. C. Chițimia și Stela Toma, III, Cluj-Napoca, 1989; Paisie Velicikovski, Cuvinte despre ascultare, postfața edit., București, 1997; Românii în reînnoirea isihastă, Iași, 1999; Cele mai frumoase rugăciuni ale ortodoxiei pe slovă nouă și grai îndreptat, postfața edit., București, 1999; Axinte Frunză, Un modern la Athos, pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Edmond-René Labande, Bernadette Leplant, Répertoire international des médiévistes, Poitiers, 1971, 118; Florin Constantiniu, Virgil Cândea, în Encicl. istoriografiei
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]