3,831 matches
-
și încrederea poporului, pentru care n-avem decât un gând: mărirea și fericirea lui. Să ne unim, dar, în fața acestor steaguri, cari au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului: în fața acestei manifestări pentru care țara întreagă a alergat în Capitală, spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a doua jumătate a lunii ianuarie am reînceput cursurile. Acestea s-au desfășurat aproximativ normal, până la 1 martie, când frontul se apropia de Cernăuți. Prin oraș treceau, în retragere, tot mai multe trupe germane cu tancuri pline de noroi cu ostași tăcuți, obosiți și nu chiar ordonați. După mai multe zvonuri, pe la 15 martie s-a anunțat oficial evacuarea Politehnicii. De la geamul cabinetului din corpul administrativ, rectorul Cristea Otin a ținut un discurs studenților adunați în ținută și formație militară, menționând
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
Mai întâi, trebuie menționat faptul că în tot acest răstimp de un deceniu premergător izbucnirii războiului mondial, în anii în care a fost bibliotecar, alături de alți contemporani, clerici și prieteni ai săi (Tănase Gherman, Gh. Ciupârcă), Nectarie Cotlarciuc participă ca ostaș devotat la apărarea intereselor clerului bucovinean de la tribuna ziarului „Viitorul”, sub comanda regretatului marelui Dr. Vasile Găină, de asemenea fiind un membru plin de râvnă la toate instituțiile de cultură ale neamului său din înstrăinata capitală a Bucovinei. Și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
au trecut peste ea încoace și în colo, valurile armatelor beligerante, pustiind țara. Multe lăcașuri dumnezeiești s-au prăbușit și multe case parohiale au fost distruse. „După ce groaznica furtună a trecut și toată viața s-a liniștit la adăpostul bravului ostaș român”, primul gând al conducătorilor Bisericii Ortodoxe din Bucovina a fost reclădirea bisericilor și a caselor parohiale, distruse sau dărâmate de război. Mitropolitul Nectarie și predecesorul său, mitropolitul Vladimir, au avut cea mai grea misiune în îndeplinirea acestui scop, cheltuindu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
epidemia care a bântuit regiunea Zlatnei, a determinat Înființarea unui spital În această localitate. Dominația habsburgică, cu războaiele și dislocările continue de trupe, produc sifilizarea generală a Ardealului și mai ales a Banatului, ale căror centre militare erau suprapopulate cu ostași recrutați din drojdia societății. În același timp Împărăteasa Maria Tereza expulzează prostituatele din Viena, pentru a și apăra ostașii de sifilis și Între 1762-1769 le plantează În preajma orașului Timișoara. De frica bolilor venerice apar aici primele norme de igienă sexuală
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dislocările continue de trupe, produc sifilizarea generală a Ardealului și mai ales a Banatului, ale căror centre militare erau suprapopulate cu ostași recrutați din drojdia societății. În același timp Împărăteasa Maria Tereza expulzează prostituatele din Viena, pentru a și apăra ostașii de sifilis și Între 1762-1769 le plantează În preajma orașului Timișoara. De frica bolilor venerice apar aici primele norme de igienă sexuală și vizite periodice la medic, obligatorii. Cu toate acestea, izbucnesc epidemii de sifilis În Caraș-Severin, Arad și Timișoara. Urcarea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Înființat un bordel care a funcționat sub imperiul celui mai strict reglementarism. Supravegherea vizitatorilor ca și disciplina prostituatelor a fost exercitată de autorita tea germană, vizita lor medicală efectuată de medici germani și totuși au fost numeroase reclamații, făcute de ostașii germani care s-au infectat din acest bordel. Din bordel se poate lua o boală venerică, tot cu aceleași șanse ca și de la prostituatele singuratice. Bordelul constituește locul sigur unde se Întâlnește cel sănătos, cu cel bolnav. Reamintim că, În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mama lui, scoțând de unde fusese ascunsă insigna S.S. a tatălui și dîndu-i-o sub ochii soldaților, simulând sau poate chiar neștiind la ce pericol îl expune prin acest gest. Tatăl o înghite fulgerător, dar convulsiile îl apucă imediat și par suspecte ostașilor cu înfățișare mongolă sau turcmenă, care îl lichidează imediat. Asta ar fi trebuit să fie epilogul, dacă autorul n-ar fi avut reaua inspirație să caute dincolo de această narațiune, cam posomorită, dar foarte solidă, și memorabilă, alte semnificații, urmărindu-și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Și bune și mai slabe, și foarte multe rele; Avitus, eu ți-oi spune cinstit, nu pe departe, Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.” Marțial 613. „Mi-e fiecare carte o cetate, Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
românii, sunteți mai latini decât noi, urmașii Romei. Mai plini de temperament și mult mai emoționali. Ceea ce poate fi și bine și rău În același timp. Vă lipsește... - Spiritul rigoarei, completă Pietro. Spiritul metodic, ingineria, calculul care au făcut din ostașii Romei o forță de neînvins. Dar observația nu e valabilă pentru căpitanul Oană, care reprezintă, aici, exact geniul strategic al peninsulei italice. Sau, poate, al Europei Occidentale. Iar salvarea lui e o capodoperă strategică a Apărătorilor. - O capodoperă absolut inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mult decât atât. Cosmin Oană simțea, Însă, că aceasta nu era o schimbare, ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără nici un supraviețuitor. Momentul este descris astfel de Nicolae Iorga: „Pe marea albastră așteptau corăbiile cu pânze, luntrile ca să treacă Înapoi pe Împăratul neînvins, sau cercetau porturile muntene și crâmlene pentru ca să aducă de acolo hrană la zecile de mii de ostași. Dar o strașnică furtună de august le zdugui ca un cutremur și deschise adâncurile tulburate pentru veșnica odihnă a corăbierilor sultanului. Tot mai mult erau răzbunați morții viteji de la Valea Albă.” (N.Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că am trecut pe la bibliotecă să-mi iau rămas-bun și acolo am întîlnit un căpitan de treabă care, aflând vestea cea mare, mi-a propus să trec a doua zi pe la Cercul Militar unde punea o piesă de teatru cu ostași și vroia părerea mea. A rămas mască atunci când a aflat că nu mi-au dat permisie, mai ales că mai aveam de stat doar până luni. Stai că vorbesc eu cu el și o să-ți dea drumul", m-a asigurat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să fie atins în demnitatea de om. Desprindem, ca momente: mărșăluirea spre Răsărit (în 1940, la Tighina), alte perioade de instrucție, fericitul eveniment al căsătoriei (1941). Urmează trecerea Nistrului (februarie 1942), gerul rusesc, preocuparea de a nu-i asupri pe ostași și de a nu afecta populația civilă (Mereu îi sfătuiesc pe oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului). Apariția fetiței (noiembrie 1942) este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în perioade diferite ale războiului. Cu pregătirea mea umanistă pe care mi-a dat-o școala, mi-am făcut conștiincios datoria și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași. Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor, notează autorul. Odiseea apostolească începe în Priponeștiul natal, satul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
eu buchiseam literele abecedarului și cifrele, și încercam să scriu pe „tăbliță” cu „plumbul de piatră”, el mărșăluia spre Răsărit, mai întâi la Tighina, apoi peste Nistru, unde, în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și nici populația civilă”. În noiembrie 1943, după cum singur spune, aflat în dispozitiv la Limanul - Bug - Nipru - trăiește dramatic momente le retragerii spre Odessa. În aprilie 1944, rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu spune Adio, arme! și-l
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în perioade diferite ale războiului. Cu pregătirea mea umanistă pe care mi-a dat-o școala, mi-am făcut conștiincios datoria și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași. Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor”, scrie autorul. Venit acasă, în Priponești, satul îl aștepta
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în vara lui 1941, pentru cucerirea Odessei. Urmele acelor uriașe confruntări se vedeau în imensele cimitire cu proaspete cruci pe morminte de eroi, ca o adevărată prevestire sumbră a celor ce urma să ni se întâmple, în calitatea noastră de ostași aflați în război. În zorii zilei de 1 aprilie 1942, pe un ger strașnic și cu un orizont de un roșu aprins, am început să străbatem străzile marelui oraș și în câteva zile îmi găseam locul în dispozitivul de apărare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ofițer aflat în campanie. În răstimpul celor peste doi ani l-am trimis de câteva ori la părinții mei, mai ales când se afla în concediu sau în permisie. Prin el, tata era foarte bine informat de comportarea mea față de ostașii pe care-i aveam sub comandă și grijă. N-am înjurat, n-am bătut, n-am umilit și chinuit pe vreunul din ostașii mei, oricât mi-ar fi greșit. Vinovații erau supuși judecății camarazilor lor și de cele mai multe ori pătrundeam
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
afla în concediu sau în permisie. Prin el, tata era foarte bine informat de comportarea mea față de ostașii pe care-i aveam sub comandă și grijă. N-am înjurat, n-am bătut, n-am umilit și chinuit pe vreunul din ostașii mei, oricât mi-ar fi greșit. Vinovații erau supuși judecății camarazilor lor și de cele mai multe ori pătrundeam în inima și sufletul lor chinuit și amărât mai lesne decât aș fi putut-o face cu asprimea legii și a ordinelor pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
imediat, eu îl scosesem din zona de acțiune. Peste mai puțin de o oră sunt iar chemat de maiorul B., care, în spatele unei denivelări de teren, îmi trasează o nouă misiune, care a fost și ultima din viața mea de ostaș. Cu oamenii mei, plus un mic grup de sprijin, trebuia să recuceresc poziția pierdută cu 24 de ore în urmă. Am obiectat că riscam un eșec fără sprijinul artileriei și coborând de pe o poziție dominantă spre vale, și de aceea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de sânge”, învățătorul din Priponești rememorează „alegerile din 19 noiembrie 1946” când, „...Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi... fascist... legionar...”. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră noapte a istoriei noastre contemporane!” Retrăiește evenimente dramatice „postbelice” precum cele referitoare la procesul „Trădării Naționale” de care lua cunoștință fiind
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
relatate” - spune autorul în final, adăugând: „nu înainte de a exprima anumite păreri și considerente asupra vieții mele obișnuite...”. Obișnuite? Nu s-ar putea spune. N. Iorga își intitulase memoriile „O viață de om - așa cum a fost”... Viața fostului învățător și ostaș Alexandru Mânăstireanu, inclusă între coperțile volumului „Călător...prin vâltoarea vremii”, n-a fost cea a unui om obișnuit și justifică încredințarea tiparului amintirile unui om care are ce spune și știe cum spune. De unde și titulatura acestor note de lectură
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și sinceritatea confesiunilor, de asemenea. Autorul ne dă o lecție de patriotism, în primul rând. Românul este dintotdeauna credincios țării sale... și de aici multele sacrificii în virtutea acestui crez. Alexandru Mânăstireanu este un învățător dintr-un sat din Moldova. Apoi ostaș. Apoi călător prin Europa, invitat de fiica sa. Prin sacrificiul său necondiționat, convingător, omenesc, ne îndeamnă la a înțelege mai bine timpurile pe care le-a trăit și le trăiește. Invidia și răutatea o află ca toți cei în aceeași
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
străin. Pe la ora 1130 primesc vizita d-lui dr. N. Botezatu care îmi aduce decorația din război pe care o destinasem muzeului, dar familia mea și-a revendicat dreptul, ca o amintire a faptului că mi-am făcut datoria de ostaș aflat sub drapel. Discuții elevate mai mult de o oră. I-am oferit un exemplar cu autograf (puțin cam târziu) și mi-a mulțumit pentru gest. În ziua următoare, pe la ora 10, transcriu un articol pentru Iași după care încerc
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]