19,586 matches
-
de răutatea lumii, de indiscrețiile presei, stăpân pe liniștea interioară din care își trage extraordinarele resurse spirituale, să-și pregătească agenda zilei ce urmează, convertibilă în milioane de euro. Răspunderile-i sunt mari, deci împovărătoare, mii de salariați îi datorează pâinea zilnică, are soție, și ea capabil om de afaceri, fii și fiice, nepoți, veri, cumnați - cu toții de la el așteaptă - și primesc. O afacere trebuie părăsită numaidecât, o alta apucată imediat, de niște acțiuni trebuie să se descotorosească pe loc, altele
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
și cafeaua tare, esența parfumată, delicioasă (fără pic de cicoare!). Iar noi, eredo-cafegiii turnând când lapte, când cafea; găsind-o când prea tare, când prea slabă, doar ne-om tot umplea ceștile! Beam cu beatitudine, mâncam la cozonac, cornuri, sau pâine de casă negruță și dulce! Dar se și vorbea multe, se râdea din toată inima, toți aveau spirit, toți erau buni și veseli!" (pp. 138-139) Se cuvine precizat faptul că aici la Răcăciuni a trăit ultimii ani și a fost
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
unul din ele este chiar cuvîntul ,fascist". Dacă unui occidental îi spui că istoricul român al religiilor a fost ,fascist", în clipa aceea occidentalulul va fi pe deplin lămurit: adică va ști că încă un criminal odios a mîncat o pîine în Occident fără ca cineva să-l pedepsească pentru trecutul lui. Pe scurt, prin eticheta ideologică pe care i-o pune lui Eliade, cartea lui Florin Țurcanu dovedește că autorul împrumută involuntar una din premisele de gîndire ale Alexandrei Lavastine: și
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
de saltimbanci, Caracter, Conversație, Jocurile, Femeie cu o pălărie, așezată într-un fotoliu, Mustăcios șezînd, Femeie, copil și capră, Cap de femeie, Fernande, țărani odihnindu-se sub un copac, Femeie scriind o scrisoare, Natură moartă cu cană și cuțit de pîine au în mine, acum, alte vibrații. Expoziția Picasso de la Muzeul Sabanci va rămîne legătura mea specială și indisolubilă cu Istanbulul. Ochii lui Picasso mă urmăresc de peste tot. Să fie un simplu accident? El ar zice că nu.
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
Doinaș a fost timp de două zile "invitatul de onoare", în Bănie, al poeților "patrihoți", I. D. Sîrbu observă casant: "A umilit mulți universitari pe puncte, norocul lui e că a plecat. Dacă ar fi obligat, ca mine, să mănînce pîine în Oltenia, iscălirea contractului (nu cu Mephisto, ci cu un drac balcanic rău și prost) ar fi obligatorie. Faire l^idiot devant les imbeciles - iată condiția sine qua non a supraviețuirii aici". Iar despre un alt bard cu o mare
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
invitat într-o excursie, la vreo 200 km, nord de Kunming să vedem renumitele terase unde culturile de vegetale creează un spectacol feeric de culori, în plin sezon (aprilie-mai). Am trecut prin multe localități unde ne-am oprit să cumpărăm pâine și fructe; chinezii mănâncă un fel de chiflă albă pufoasă pe care o încălzesc la vapori. Am trecut prin piețe unde carnea și peștele proaspăt stăteau pe tejghele, în soare și praf. Este extrem de mult praf în China căci se
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
Primul ei volum de versuri, Prețul sufletului, a fost publicat în 2008, ceea ce anunță o permanentă căutare a înțelesului ființialității noastre: visul meu, viața mea,/ caută-l pe Domnul/ în Horebul din gând,/ în duh, în oameni, în cuvânt,/ în pâinea din cer, de pe pământ,/ în candela aprinsă-n tindă... (p. 42). Esențializând, Gabriel Liiceanu afirmă: “dacă moartea este măsura finită a propriei noastre vieți, atunci ea este totodată imboldul de a face ceva onorabil cu viața noastră”<footnote Gabriel Liiceanu
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
Încheierea acestor rânduri să ne reamintim poemul lui Radu Gyr, ca o strigare către orice român, oriunde s-ar afla rătăcit pe planetă, parcă mai actuală ca oricând: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
a schițat nici măcar un gest. Dar nici cei din jur. Toți tăceau. Parcă, dintr-o dată, s-ar fi temut unii de alții. Frica Își spunea cuvântul. Le intrase În oase, În sânge, În creier, peste tot. „Taci, că Îți pierzi pâinea!”- devenise o formă de a fi. Și asta nu ar fi fost nimic. Ceva m-a făcut să fierb. Îmi venea să urlu, Însă am muțit parcă trăsnit de același sentiment. Frica! Mi-am concentrat Însă auzul. În sfârșit, am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
oraș, au rămas muți. - Ia vezi, femeie, difuzorul ăla merge? - a Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia Îți ia mințile! În plus, de când am Îngropat-o și pe mumă-ta și pe taică-tău, nu-mi mai arde de nimic. Cu toate acestea, cele auzite de la mine l-au Îngrijorat. - Nicolae trebuie să știe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o să aibă de cules fetele ce-au dat În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
aș fi adăugat alături de Domnia Voastră pe „lista rămasă deschisă” a C.F.S.N. dacă prezența tot pe acea listă a unor oportuniști notorii (Dan Deșliu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana) lipsiți de valoare literară nu m-ar fi obstaculat... Nu mi-am câștigat pâinea În țara mea ca agent dublu (Dan Deșliu, Mircea Dinescu) și dacă nu m-am dezonorat sub regimul comunist, atacat uneori și de „Scânteia” și de „Europa Liberă” simultan, nu am acceptat, normal, să mă dezonorez sub un regim provizoriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mai zdravănă din acel an... Cioancă zisese mai întâi, după ce își aprinsese una din mărășeștile lui puturoase: Io... dacă era după mine... io îți ardeam o lună dă zile la mititica... la carceră, filfizonule,... cu apă ș-o cojă dă pâine, atâta!... și consemn trei luni să nu te mai duci duminica la curve și să ți-o iei la labă, la mititica, m-auzi?! Cioancă parcă dădea în bobi. Cum era nou, auzise de la ăi mai vechi că așa se
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
Golgota. - Gata, nu mai sta să privești c-ai să visezi la noapte! Trage fireangul! Dimineață ne sculăm, devreme. Când se îngâna cerul cu pământul, când se mijea de ziuă, am luat ca și tata, drumul pribegiei, plecam dup-o pâine mai bună, după lapte și miere, era în 1929. - Uite, Mara, uite cum îmi amintesc toate aste-ntâmplări, de parcă ar fi fost ieri! Am prins marea criză. Cine credea c-o să trăiesc atât, cine credea că-mi va fi dat
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
Beatrice care din cauza dejnădejdii apucase cărările libertății. Libertate, care libertate, libertatea uitării?! - Îți dai seama, un cent, ce puteai să iei cu un cent? Când era ziua lui norocoasă, venea la lăsatul nopții zornăind câte zece cenți și atunci cumpăra pâine sau carne, de unde să mai știu ce se putea cumpăra cu zece cenți, oricum, lua ceva de-ale gurii și-și sătura omizile ce le avea pe-acasă. Într-o zi, mama veni fericită. Îi găsise tatei de lucru. Vorbise
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
Portret de femeie nu se desparte de tematica din Iisus cu o mie de brațe, i se adaugă pentru a-i lărgi, semnificativ, orizontul. Femeia începutului, pîntecul ei în care crește "aluatul cald" al ființei; lutul cu apa, vinul cu pîinea, tăcerea cu țipătul; Maica și Pruncul: despre întîlnirea lucrurilor "potrivnice", dar, mai ales, a celor complementare scrie Varujan Vosganian în Portret de femeie: "Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strîmt cu putință
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsînd pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frînt ca pîinea uscată/ brațe și guri descleștate au țîșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblînzită". Fundalul neliniștit este
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
condamnat la moarte, iar poezia a fost socotita manifest legionar anticomunist. Radu Gyr pune în fața conștiinței tuturor românilor o viziune luminoasă, cerându-le să se scuture de viziunea materialista a vietii adusă de comunism: Nu pentru-o lopată de rumena pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
crește-o mângâiere de matase pe care mâine unii au s-o lase la alte frunți ce cresc din fruntea noastră. Iar dacă-n noaptea smârcului și-a roatei închidem lanțuri, inima și rană, din dăruirea noastră subterană va crește pâine pentru foamea gloatei. Ultima decadă a lunii septembrie 2010 a înregistrat, în România, o manifestare internațională, prilejuita de împlinirea a 100 de ani de când prima variantă a sculpturii Măiastra, de Brâncuși, și-a luat zborul în lume. Ea a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ei se numărau printre cei ce aveau experiență și puneau suflet în tot ce făceau. Primarul a avut grijă ca ei să nu plece că din târgul spart. Le-a pus în dubă câteva damigene cu vin, cativa mielușei, ouă, pâine. „Oameni, domnule, sunt și ei!” șeful și-a luat rămas bun de la milițieni și mai marele satului, nu înainte de a întări dispozițiile ce le dăduse. - Deci, tovule, bagă bine la cap! Îți rămâne o sarcină importantă! Să se înscrie toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
făină, zahăr, ceai, cafea etc. Noi nu puteam să ne plângem, însă nu toată lumea avea ce aveam noi. Lipsurile continuau. Abia în primăvara lui 1946 au fost reintroduse cartelele. Acum populația era asigurată de cele două sute cincizeci de grame de pâine, insă chiar cu cartelă trebuia să te prezinți devreme la brutarie, căci riscai să se termine pâinea Eu am început să lucrez la o librărie în timp ce Hariclea a trebuit să părăsească țara fără să știe Securitatea, care își intrase în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
noi. Lipsurile continuau. Abia în primăvara lui 1946 au fost reintroduse cartelele. Acum populația era asigurată de cele două sute cincizeci de grame de pâine, insă chiar cu cartelă trebuia să te prezinți devreme la brutarie, căci riscai să se termine pâinea Eu am început să lucrez la o librărie în timp ce Hariclea a trebuit să părăsească țara fără să știe Securitatea, care își intrase în atribuții 1 odată cu invazia rușilor. Locotenentul american primise informații tot de la unul din Securitate care lucra pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
prin înfometare în Țara lui Foaie Verde. În ‘73, așadar, m-am desprins definitiv de acea lume a presei și eventual a literaturii aflată sub controlul și oblăduirea Partidului, în care tatăl meu și Vișoiu au mîncat mulți ani o pîine bună (într-un anume sens mai bună și-ntr-un alt sens mai rea, mult mai rea decît cea pe care am mîncat-o eu). N-am mai știut nimic de Vișoiu cred că pînă spre sfîrșitul anilor ‘90, cînd s-
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
a întîmplat să-l văd la televizor la o „Gală a premiilor Cațavencu”, unde a primit premiul pentru cel mai bun titlu din presă al anului, care era al unui articol din „Adevărul” și suna cam așa: „Cine fură din pîinea deținutului și boxerului, să dea Dumnezeu să nu moară pînă nu face box și pușcărie”. Un blestem cu iz grotesc, potrivindu-se altminteri ca o mănușă actualei clase politico-economice, versată în legiferarea furăciunilor aplicate cu osîrdie tuturor segmentelor socioprofesionale. L-
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]