8,628 matches
-
-i fac o glumă mamaiei, care nu zâmbea decât foarte rar. Când am ajuns în spatele ei, ocolind bucătăria pe din dos, mi-am oprit respirația cât am putut, lăsându-mi papucii la distanță și, în vârful picioarelor, am început să pășesc încet, încet, până când m-am apropiat de ea, care freca de zor la hainele mele. Când am considerat că era momentul potrivit, m-am aruncat în spatele ei țipând puternic. Mamaie a țipat la fel de tare ca și mine, că de data
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
să fim la înălțimea celor 4000 m ai piscurilor din Colorado! Dragii noștri, ne pare rău că sunteți departe dar gândurile noastre cele mai bune zboară acum către voi pe aripile acestui mesaj. Vă dorim sănătate și impliniri și să pășiți cu bine în 2011! Sărbători fericite și la mulți ani! R&R Pentru conformitate: prof. dr. Rodica BĂRĂNESCU si prof. dr. Radu MIHALCEA Decembrie 2010 Western Springs, Chicago, Illinois, SUA Referință Bibliografică: Scrisoare din Chicago - Ce zi extraordinara este azi
CE ZI EXTRAORDINARA ESTE AZI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357200_a_358529]
-
Mergeam toți în vârful picioarelor, așa cum ne spusese și abia când un băiat s-a împiedicat, a înțeles că, săracii de noi, o luasem de bună și în loc să mergem fără zgomot, ne chinuiam toți să-i fim pe plac și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
ne spusese și abia când un băiat s-a împiedicat, a înțeles că, săracii de noi, o luasem de bună și în loc să mergem fără zgomot, ne chinuiam toți să-i fim pe plac și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vânzare bună! i-a întors-o tanti Oala spre nemulțumirea mea. Într-adevăr, călimara mi-a purtat noroc în toți anii de școală, iar rușinea din prima zi a fost un stimulent care îmi lipsise cu desăvârșire în clipa când pășisem pentru prima dată pe treptele școlii. Capitolul XII MAMI ÎMI DESCOPERĂ SECRETUL Dacă în prima zi fusesem prilej de glume și de râs, în cea de a două am fost motiv de invidie pentru unii și de admirație pentru alții
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vreau si eu pe bicicletă, Ca să pot merge ca gândul Abia atingând pământul La creșă să fiu vedetă. Ca s-apăs și eu claxonul Să se ferească din cale Melcii ce pășesc agale, La viteză să dau tonul. Sunt în șa, ce mai, voinic ! Pedalez cu-ndemânare Dar o pietricică-n cale Mă cam șicană un pic. Au genunchiul, cotul au! Nu e mare tragedie! Asta e fir-ar să fie Viața
VREAU ŞI EU O BICICLETĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357268_a_358597]
-
de ramuri, a pluti lin pe aripa vântului și a se așeza cuminți lângă trunchiul copacilor. Toamna este superbă pentru culorile ei, pentru bogăția roadelor, pentru ploi, pentru sunetele specifice și pentru emoțiile pe care le trezește în sufletul meu. Pășesc pe covorul de frunze galben-arămii, și cântecul lor mă poartă pe tărâmuri de vis. Toamna este multicoloră și aromată. Toamna este strugurele brumat; odată ce i-ai descoperit gustul și savoarea, aștepți cu nerăbdare următoarea înfruptare. E la fel ca și
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
îmi sunt pline. Împart cu Dumnezeu ce-a rămas din trup, Ca vers gândit în poemul scris, Pentru iubirea Ta bucăți din mine rup În speranța găsirii timpului promis. În duminica poeziei mă ajuți să scriu, spre marginea veșniciei să pășesc, Poemul să-l simt în sânge tot mai viu Ca un ritm interior pe care-l șoptesc. Duminica mă simt vecin cu Învierea Trezit târziu din veșnicie selectiv; Iar psalmii îmi par dulci ca mierea Iar ziua Ta un dar
DUMINICA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357308_a_358637]
-
vorbe “inventate” de ei care prinseseră deja rădăcini. Nimeni nu-și mai amintea de unde venea Cuvântul. În condiția sa ontologică, omul și-a asumat și Visul. Visul ca proiecție a unei dorințe, dar și produs al subconștientului sau al semi-treziei. Pășind pe tărâm psihologic, Melania Cuc se întreabă: “Dar oare știe cineva care este visul, care este realitatea? Unde este limesul extrem de subțire dintre ficțiune și realismul palpabil? Nu am descoperit încă, dar e cert, Visul ne salvează ca oameni”. Colocviul
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
pornind de la individ ca etnitate de sine stătătoare. Menirea”. În această privință, cartea de față este o aventură care te îmbie să o parcurgi, implicându-te efectiv și afectiv. Nu poți rămâne multă vreme în ușă, în prag, trebuie să pășești înăuntru. Melania Cuc crede în “scriitorul care face parte integrantă din viața cetății”. Ea vorbește cu detașare despre aceste lucruri și categorii, deși este profund implicată. Și mai are o trăsătură foarte importantă la un scriitor. Ea știe să povestească
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
ceva căzut din cer. Văzându-le figurile mirate, îndreptate înspre el, tânărul s-a înroșit la față și, fâstâcindu-se, a scăpat cârja din mână. A rămas, astfel, într-un picior, fără putința de a se apleca sau de a păși mai departe. Ca la comandă, fetele au izbucnit în râs, uitând de înghețatele ce picurau în voie pe rochiile lor înflorate. Băiatul privea cu disperare la cârja care se odihnea pe asfaltul nins cu puful alb al plopilor din apropiere
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
din întreaga lume, inclusiv din state cu un stadiu avansat de dezvoltare economică, l-a determinat să revină în Lumea Nouă. „America e tot America!”, este locul care l-a chemat dintotdeauna, unde și-a văzut visul împlinit de cum a pășit pe pământul ei. După opt ani petrecuți la Saint Gervais, nea Mitică decide să se întoarcă în Statele Unite și de data aceasta se va stabili la Reno, în Nevada. Despărțirea de Saint Gervais nu a fost ușoară, mai ales că
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
a ... XXII. LA CAPĂT DE CURCUBEU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011. Ploi vor mai fi cât vom trăi, și curcubeu va fi mereu, din șansă beau fără să vreau să lenevesc. Drept să pășesc oricând, oricum, însă pe drum vreau să zăresc doar ce iubesc. Voi revedea raze de stea cum mă pătrund, cu-al lor rotund, pe cord deschis, alert, în vis, cum se strecoară în prag de seară într-o desagă, vie
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Aroma pâinii o absorb, La fel de feliat. Am și eu zile fericite, Uneori, albe nopți, Verile-mi sunt alcătuite Chiar și din struguri copți. Prin junglă, mă strecor, cum pot, Cu-aceeași chibzuință, Transform veninul în compot, Doar cu multă credință. Pășesc pe-același drum cu voi, Pe albastra planetă, Am și necazuri, și nevoi... N-am aer de vedetă, Laude nu cer nimănui, Nici dragoste cu sila, ... Citește mai mult În zori, mă spăl și eu pe față,Ca orice om
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
sărat,Aroma pâinii o absorb,La fel de feliat.Am și eu zile fericite,Uneori, albe nopți,Verile-mi sunt alcătuiteChiar și din struguri copți.Prin junglă, mă strecor, cum pot,Cu-aceeași chibzuință,Transform veninul în compot,Doar cu multă credință.Pășesc pe-același drum cu voi,Pe albastra planetă,Am și necazuri, și nevoi...N-am aer de vedetă,Laude nu cer nimănui,Nici dragoste cu sila,... Abonare la articolele scrise de daniela pătrașcu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
drumurile lui și nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul ușii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi și putred. Și, fiindcă în mod firesc ar fi trebuit să urce treptele, el a coborât la demisol, pășind în coridorul scund și îngust, cu uși de o parte și cealaltă. Trecea în revistă chipurile cenușii ale năpăstuiților care locuiseră în micile încăperi râncede: oameni săraci și nefericiți, cei mai mulți singuri pe lume, și-i imagina vegetând... Trecând prin dreptul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
pădure. El mergea înainte, cu umerii înroșiți de soarele puternic de după-amiază, ea venea în urma lui, visătoare, cu soldurile ei prelungi, cu mușchii frumoși, încordați de efortul coborîrii, șlefuiți parcă în marmora de Michelangelo, ce decupau în aerul fierbinte, cînd pășea, volute delicate. Amîndoi desenau parcă, pe fundalul munților verzi și puternici, imaginea cuplului primordial, Adam și Eva. Pe el în cunoșteam de mulți ani. Apărea și dispărea, dar era mereu același, enigmatic și visător, cinic, dar încrezător în viață, dîndu-mi
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
mișcătoare, cu văile ascunse în adâncimi și dealurile neexplorate, pâlpâind, te cuprinde cu ardoarea degetelor înfometate după grâu, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul vostru, descoperă de ce sunteți, de ce faceți, de ce șovăiți, de ce reușiți, de ce vă bucurați, de ce pășiți în direcții greșite, neștiind sau cu bună știință? Dragostea te transformă într-o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... într-un luminiș în calea ostenelii, cu iarbă moale care se culcă sub picioare ... într-o zi în noapte și vis
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NECOMUNICARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 514 din 28 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache pășesc spre tine nesigură. aștepți o clipă, apoi, strigi de undeva din cameră. intru... tablourile mă înconjură. simt gâlceava. timpul trece. o ocolesc teama încolțește undeva, între femeia de acum și copila care strângea în brațe o păpușă. nici acum nu
NECOMUNICARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357437_a_358766]
-
împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, împreună-locuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Dar împărtășirea cu Iisus Hristos, în Taina Euharistiei constituie culmea „părtășiei la firea dumnezeiască” (III Petru I, 4), fiindcă dincolo de ea, „nu mai este loc unde să pășim” . Ea nu exclude însă alte moduri de prezență și lucrare a lui Hristos în Sfânta Liturghie. Suntem datori să recunoaștem adevărul și realitatea că Dumnezeu - Duhul Sfânt este dătător de putere, de viață care ne face ființa să devină relațională
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
o clipită, / Să vrei odihna fără moarte, / Căci nici colegul tău de pită / Povara ta, nu o s-o poarte - // Nu te opri! E-atâta de rău... / Vei fi atunci atât de greu / În Univers , că-n locul tău / Nu va păși nici Dumnezeu!... Cât îți va pare că greșești, / Și poate ai, în veci, dreptate, / Mai pune-un pas, până la moarte... Să nu cumva să te oprești!...28 iunie 2010“ Formă, expresivitate, putere de sugestie, excelență - sunt coordonate esențiale ale poeziei
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Militară în frunte cu dirijorul-plutonierul major Iancovici, intra pe poartă mare, care până la orele amiezii era ferecată cu un lanț pe care atârna un lacăt. Iancovici, mic de statură, în costumul militar de culoare kaki, încins cu o curea maronie pășea în fruntea celor 15-20 de instrumentiști care cum depășeau poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia; cel cu talgerele complecta zgomotul, iar
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
care aspiră la deplinătate: „Anotimpurile-ți pot fi reci,/ Sau scăldate-n caldă strălucire.../ Poți trăi plângând, sau să petreci-/ Dar nu poți trăi fără iubire.// ... Viața pân` la urmă, e doar scrum,/ E-un coșmar sau albă nălucire.../ Poți păși pe drept sau silnic drum/ Dar nu poți trăi fără iubire”. (Imn iubirii) Frământări și emoții se împletesc în ramuri de toamnă, scuturând aleanul care-i macină sufletul. Însetat de liniște, poetul caută alinarea în iubire. E singurul său refugiu
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
prosoape pe braț și a intrat grăbită în baie. Simțea o nevoie imperioasă să-și spele tot trupul. A dat drumul la apă și i-a reglat temperatura, apoi îndepărtându-și hainele, rând pe rând, a rămas complet goală. A pășit cu grijă în cădița de duș, tresărind la atingerea stropilor de apă. Obișnuindu-se repede cu temperatura, s-a abandonat jetului de apă ce-i biciuia umerii încordați, prelingându-se pe tot corpul. Era ca o binecuvântare. A stat așa
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
Acasa > Strofe > Creatie > FEMEIE Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Femeie Călcâiul tău pășește prin misterele vieții, Iar ochii tăi angelici ascund poveți întregi, În pântecele tău stă zămislirea lumii, Femeie-n tine zac destine mari de regi. Pe brațul tău curaj e scris atunci când lupți, Prin ochiul tău profetic ispitele înlături, În gânduri
FEMEIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357868_a_359197]