KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

să nu ne îngrămădim (cine era? cine îl pusese acolo?), dar de ce? Că îl călcăm pe bocanci! Și ni-i arăta indignat, erau nou-nouți și nu se sfia să-i îmbrîncească pe cei care ar fi voit să nu le pese de încălțămintea lui. O luai pe jos... Până în oraș erau zece kilometri. Ce oameni nedisciplinați... și în același timp disciplinați, gândii... se îngrămădeau buluc (se grăbeau, dar de ce așa tare? mă întrebasem eu la început: astăzi chiar primisem un cot

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
biciuire. Nu erau singurele alternative. Trebuia chiar să constat de fiecare dată în astfel de situații că tata e un simplu cutare, când în realitate era tatăl meu și nu un simplu străin de care ar trebui să nu-mi pese? De ce mă silea să gândesc astfel când din entitatea lui și a mamei mă născusem eu, fenomen magic, misterios, care nu se încheiase? Chiar judecat dinafară, văzut strict prin schema ierarhiilor sociale, cine îi spunea lui că într-o zi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
spunîndu-i că de pildă el era tatăl meu, adică față de cosmosul spre care își ridica el capul, ceva infinit mai mult decât ceea ce credeau alții că ar fi. Și dacă și el ar trăi cu acest gând, puțin i-ar păsa dacă fi-său e strungar sau universitar. Dar cum să risc să-l aud spunîndu-mi, în cel mai bun caz, ceva dur, în cel mai rău, o stupiditate? Mama sesiză că sub glasul meu afectuos se ascundea o hotărâre de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ta să pună mâna pe obrazul ăleia și s-o mângâie și pe-al tău să nu pună niciodată! A vrut el pe urmă, dar nu l-am mai lăsat eu! Am știut ce-o să facă, dar nu mi-a păsat și nici nu-mi pasă! E pedeapsa lui! Nu știe și nici n-o să-i spun! Și nici tu să nu-i spui! Ăsta e păcatul meu, că n-am putut să-l iert, că tu ai ghicit că sânt

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe picioare câtva timp, apoi într-o dimineață îl găsirăm mort... Nu-l căina nimeni, nu era timp acolo să-ți amintești că murise un om și că dacă te abrutizai până într-atît încît nu numai că nu-ți mai păsa când unul pierise, dar chiar te bucurai că ai scăpat de el și de avântul lui scabros, nici viața ta de om viu nu mai valora mare lucru! Nu era chiar așa! Asta era o idee pur literară, să rămâi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tăceri ale haosului, lumea străină de efemerele noastre patimi, cerul înstelat, noaptea vie cu adierile ei de vânt foșnind prin ierburi, în mijlocul cărora numai omul poate fi împăcat, gîndind: să uiți totul, să nu uiți nimic și să nu-ți pese. El singur poate purta în suflet pacea, conflictul, nepăsarea, liniștea, sbîrlirea, pieirea, dispariția cu obrazul lipit de mama lui, pământul, pe suprafața căruia strângând în mâini bulgării, poate muri rânjind cu sfidare sau cu dragoste care să-l facă din

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fie cu nimeni altul (sau chiar dacă ar fi fost, acel altul nu putea să fie ca mine, deci ca să-i placă, și ea trebuia să fie alta... niciodată un adevăr nu putea fi mai evident!). Și atunci de ce mi-ar păsa? Chiar! Iată, ne despărțiserăm și mă simțeam perfect liniștit și detașat... IV Ca și când n-ași fi știut că nu liniștea și detașarea sânt semnul despărțirii. Ba nu! Ăsta era semnul, astfel se petrecuse cu Nineta și Căprioara. Dar nu cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în acest sens: femeile superioare nu sânt atractive. Adaugă la asta că perspectiva de a rămâne zidăriță nu putea fi înfruntată chiar de una singură, iar un băiat mai de calitate care să nu fie arivist și să nu-i pese de ce fel de soție îi intra în dosar era o rara avis. Mi s-a părut că el era o astfel de pasăre rară, băiat de ceferist, taică-său a fost mecanic de locomotivă... Ei bine, sora asta a lui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și făptuitorul află de ea. Numai viață nu se mai poate numi ceea ce are el pe urmă de îndurat. De ce să ajungă să trăiască astfel de zile prietenul meu, chiar dacă el se credea un dur, afirmând că nu i-ar păsa? Dar se pare că nu aceste argumente pe care le reluai cu glas tare, vorbindu-i de bănuiala oamenilor, care nu i-ar fi dat pace, îl convinseră să cedeze, ci faptul că își dădea și el seama că prietena

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
știam că țineau, aveau clipele lor de pace simplă, așa cum îmi aminteam că îi surprinsesem când mă trimisese tata să-i cer vecinului nostru o tezlă. Era adevărat că spectacolele pe care le dădeau ei în curte, fără să le pese de lume, erau abjecte, dar apoi ei se întîlneau pe un teren mai curat: Tot ei erau, și totuși... ... Aceste gânduri mă ținură în putere timp de un an de zile, care valora, cum am spus, cât trei. Ele nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a spus de la început că era căsătorită, sau ceva mai târziu, dar cu mult înainte să înceapă să se teamă că, dacă și-ar destăinui secretul, s-ar putea să mă piardă...? Era clar, nu-mi spusese fiindcă nu-i păsase de mine, nu credea că legătura noastră va dura prea mult - și atunci ce rost mai aveau complicațiile? Și cu toate acestea nu mă descurajase când văzuse că încep s-o iubesc. Dimpotrivă, îmi reproșa că sânt prea independent! Nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

ea ar putea să spună adevărul și să nu-i verifice spusele, asta nu le-o putea ierta. Miza nu era viața ei ratată, nu mai mult decât cariera puțin spectaculoasă de ofițer secund al flotei comerciale. Dar ce le păsa lor! Dacă un lucru putea fi transcris în termeni de pierderi sau profituri, nu le păsa. Dădu cu piciorul în perete, în apropierea lui Burke, care cumpăra cafea și gogoși de la distribuitorul de pe culoar. Mașina-i mulțumi politicos și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
putea ierta. Miza nu era viața ei ratată, nu mai mult decât cariera puțin spectaculoasă de ofițer secund al flotei comerciale. Dar ce le păsa lor! Dacă un lucru putea fi transcris în termeni de pierderi sau profituri, nu le păsa. Dădu cu piciorul în perete, în apropierea lui Burke, care cumpăra cafea și gogoși de la distribuitorul de pe culoar. Mașina-i mulțumi politicos și-i returnă credit cardul. Ca mai toate lucrurile de pe Gateway, distribuitorul era inodor. La fel ca lichidul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Tati știe ce face. Atunci ușa exterioară de deschise cu zgomot lăsând să intre vântul, praful odată cu o umbră uriașă. Newt urlă și Tim sări de pe scaun. Mama lor smulse viziera căștii și o aruncă cât colo, fără să-i pese de instrumentele delicate pe care le-ar putea strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic. Trecu pe lângă copii și apucă microfonul din tabloul de bord urlând: ― Mayday! Mayday! Aici Alpha Kilo doi patru nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cu suplețe și degetul apăsă pe trăgaci. Atunci, Hicks se folosi de pușca lui, pentru a devia țeava armei grele a cărei rafală atinse tavanul. Sub o ploaie de stropi de metal topit. Vasquez se întoarse înjurând. Fără să-i pese, Hicks înainta în linia de tragere și îndreptă lampa sub un șir de dulapuri metalice, Rămase așa parcă timp de-o veșnicie, apoi îi făcu semn lui Ripley să vină la el. Picioarele femeii refuzau să-i dea ascultare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lovi comenzile și strivi acceleratorul. Vehiculul blindat mugi și vibră dând înapoi iute pe rampă... Se prăbuși o ladă și Hudson fu acoperit de un maldăr de materiale. Comtehul înjură și dădea din mâini să se elibereze, fără să-i pese dacă erau rații de hrană sau explozibili. Hicks era preocupat de ușă, manipulându-i comenzile. Panoul era aproape închis când doi clești înarmați cu gheare lungi se iviră brusc și se loviră de metal ca niște ciocane pneumatice. Newt, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-se de pereți. De cum se lovi cu spatele de ușă, își trecu repede mâna peste comanda murală. Panoul, care trebuia să se dea numaidecât în lături, nu se clinti. Mânui iarăși întrerupătorul, apoi îl lovi cu pumnul fără să-i pese de zgomot. Nimic. Comanda era debranșată, sau în pană. Vru să facă lumină. La fel. Femeia și copilul erau captive în penumbră. Fără să-și ia ochii de la sol, izbi cu pumnul în panoul ușii. Dar izolarea acustică înăbușea loviturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
le îngădui să se mai îndrepte puțin, spre binele coatelor și genunchilor lui Ripley. Progresia micului grup se făcu mai rapidă. Femeia se lovea mereu de partea superioară a cilindrului, dar se simțea atât de ușurată încât nici nu-i păsa. Iuțiră pasul; Newt se ținea de ei fără dificultate. Acolo unde adulții trebuiau să se aplece, ea rămânea dreaptă și alerga. Infanteriștii se izbeau cu zgomot de marginile tunelului, dar acum se gândeau mai mult la rapiditate decât la discreție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era dincolo, își luă pușca și se aruncă. Se pomeni într-un mic culoar cu multe canale. Fără să-i pese nici de marginea fierbinte, se aplecă pentru a o prinde pe Newt și a o trage într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era dincolo, își luă pușca și se aruncă. Se pomeni într-un mic culoar cu multe canale. Fără să-i pese nici de marginea fierbinte, se aplecă pentru a o prinde pe Newt și a o trage într-un loc sigur. Ripley îi urmă și se răsuci pentru a-l ajuta pe Gorman; el ezită văzând aruncătorul de flăcări al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
o și înghiți. Auzind strigătul și clipoceala, Ripley își pierdu capul. Grilajul era secționat pe jumătate. Ajutată de Hicks, o smulse cu lovituri de picior, îndoind astfel barele. O bucată de metal se scufundă în apa neagră. Fără să-i pese de metalul încins, Ripley intră în deschizătură. Raza lanternei trecu peste mulțimea de canale. ― Newt! Newt! Lumina se reflectă pe oglinda întunecată care înghițise grilajul. Nici urmă de copil. Singura mărturie a trecerii fetiței pe acolo era Casey. Sub ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
vântului acoperise zgomotul apropierii ei. Catargul de încărcare era desfăcut: un lung pilon metalic întins spre ele, precum degetul Domnului. Ripley nu avea habar cum de reușea Bishop să se mențină la punct fix, pe furtuna asta, dar puțin îi păsa. Auzi în spate vocea stației. ― Personalul dispune de treizeci de secunde pentru a ajunge... Sări pe catargul de încărcare și se agăță. Brațul metalic începu deja să se retracteze în buncărul de îmbarcare al navetei. O clipă mai apoi, suflul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

gândi un moment, Apoi adăugă: - Este prețul pe care i-am pus să-l plătească pentru că erau conștienți de presupunerile conform cărora acționau. Îți amintești, le-am dat o șansă să se gândească la asta, dar nici unuia nu i-a păsat. Băiatul avea o expresie gânditoare, dacă era posibil ca un băiat de doisprezece ani să aibă o astfel de expresie. - Mda, spuse el apoi. Este greu să-mi imaginez c-o să stăm aici câtă vreme renovează ei casa asta. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea de mândrie, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]