6,963 matches
-
în stilul celor de la sala de fitness, și am privit veselă către soare. Era ceva pervers de satisfăcător în faptul că apa devenea din ce în ce mai murdară. De partea cealaltă a acoperișului se târa în silă Shirley cea grasă, pisica gardianului care păzea depozitul de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
le mai și fișeze. Ești, în fața lor, ceva între cerșetor-aurolac și cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceasta, și multele mele întâmplări prin astfel de nopți ale orbecăirii spre casă. Adormeam prin stații, de cele mai multe ori, așteptând un tramvai care venea abia în zori. Discutam, alteori, cu precupeții din Piața Mare, ținându-le de urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau, așa, în inima nopții, nedormiți, în veșnică pândă, un fel de stafii venite din însuși pământul pe care îl lucrau, din adâncimile tainelor de lut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
piese care, considerate în contextul epocii când au fost reprezentate, se situează printre realizările de seamă: comedia în două acte O soaré la mahala sau Amestecul de dorințe, vodevilul Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt și „comedia vodevilă” Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc. Satire ale moravurilor vremii, ele ridiculizează încercările proaspeților îmbogățiți de a imita „naravurile boierimii”. Amănuntul focului izbucnit la biserica Amzei, pe care plăpămarii se reped să-l stingă, devine o mică obsesie viitoare pentru
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
civică și ca păzitor al onoarei jupânului, tejghetarul își slujește stăpânul cu „zel și activitate” spre a-și făuri viitoarea situație: organizează exemplar, compania în care Jupân Dumitrache este căpitan cu obligația rondurilor de noapte, în timpul cărora „onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase: „Chiriac (strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...”. Se presimt impulsurile impure care-i hrănesc afecțiunea pentru consoarta stăpânului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ce va mântui pe oameni de păcatele lor. El se va numi Isus ! Mergi, dar, la Maria si rămâi cu ea pentru totdeauna. Iosif : Iartă-mă, Marie, fecioară plină de har. De azi înainte mă vei urma și te voi păzi de rău. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ales pe mine să fiu alături de tine. Povestitorul : Timpul trecu. Augustus, împăratul roman din acea vreme, a emis un decret prin care toți oamenii trebuiau să se întoarcă la locurile unde s-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
capituleze punând condiții. Apele mari ar fi pătruns În ordine și sub controlul ecluzei În valea pârâului mic, se mai putea salva câte ceva, iar cei care făcuseră ecluza aveau cel puțin dreptul s-o mânuiască o vreme. Din păcate șobolanul păzit de Rattenhuber avut noroc, ecluza n-a mai fost construită, iar constructorii ei au fost executați până al unul. Războiul a mai durat 9 luni și a mai făcut câteva zeci de mii de victime. Una e să faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la cea care-i „de gardă“ și o Întreabă cum să ajungă la cazanul de țuică. Între timp vin și celelalte și-și dau cu părerea asupra celui mai bun traseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
eroul lui Dumnezeu. Ia să nu-i mai ziceți țigan, da?““ Când se apuca să dea interpretări onomastice, toată lumea căsca gura la el, soldați, gradați, ofițeri, chiar maiorul și colonelul câteodată. Într-o zi l-am prins singur, trebuia să păzim un drum să nu intre nimeni pe el cât aveau loc tragerile și l-am Întrebat: — Bine, dar numele de Popescu de unde vine? — Ehe, tocmai voiam să-i scriu profesorului Valedulcean despre asta. Explicația că Popescu Înseamnă fiul popei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu o bâtă cât toate zilele în mână,și pe de-asupra, având o înfățișare făcută să să bage frica în cel mai curajos om. Lângă peșteră se afla legat cu lanț un grifon împreună cu uriașul, era pus acolo să păzească un cal minunat, care pe vremuri fusese al lui Argalia. Calul acesta era o făptură vrăjită, fără seamăn de puternic, de iute și de frumos, care disprețuia hrana semenilor săi - iarba sau ovăsul. Numele lui era Ranican. Acest cal minune
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu Rinaldo în lac, unde au dispărut amândoi. În acest timp, Roland, pentru a-și împlini făgăduiala făcută Angelicăi, bătea drumurile în căutarea aceleeași aventuri. Pe când trecea printr-o pădure el a văzut un cavaler înarmat până-n dinți și călare, păzind o doamnă legată de un copac, care plângea amar. Roland alergă s-o elibereze, dar a fost rugat de cavaler să nu se amestece, deoarece își merita soara prin necinstea ei. Și drept dovadă i-a mai dat câteva lovituri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a lăsat îndepărtat de la scopul pe care îl avea. A rupt o cracă mare de ulm pentru a înlocui cu ea sabia pierdută apoi, cum soarele se ridica pe cer, el s-a îndreptat spre poarta grădinii, poartă care era păzită de către un dragon. Pe acesta l-a ucis din câteva lovituri și a intrat în grădină, a cărei poartă s-a închis în urma lui, tăindu-i astfel retragerea. Privind în juru-i, el a văzut o fântână foarte frumoasă a cărei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sud, dar că pentru a ajunge acolo trebuia să treacă un lac în care se afla o sirenă, cu glas atât de amețitor încât, acela care o auzea nu i se putea împotrivi. Dar cartea îl învăță cum să se păzească de această primejdie. Urmându-i sfaturile , el a strâns în drum o sumedenie de ierburi umplându-și urechile cu ele; apoi a ascultat la cântecul păsărelelor și constatând că, deși, le vedea căscând ciocurile, umflându-și gușile și înfoindu-și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce se ridicaă lângă o fântână și am intrat întâi înăuntru. Am găsit acolo o tânără fată foarte frumoasă, care mi-a spus că fântâna fusese clădită de o zână, ce locuia într-un castel îndărătul unui deal învecinat, unde păzea o comoară pe care mulți cavaleri căutaseră să pună mâna, pierzându-și viața sau libertatea în această încercare. Comoara aceasta o formau armele lui Hector, prinț al Troiei, pe care Achile îl ucisese mișelește. Nimic nu lipsea din această panoplie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
plecase fără a mai privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în suflet dorul dea se vedea în țara sa iar pentru aceasta, cu bucurie ar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
trecut pe lângă garderobă și am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa, În timp ce Davide saluta pe toată lumea pe o rază de șase metri. —Pe cine? Pe ratatul de la ușă. Pe cine? Pe idiotul care păzește ușa, spuse ea, suflând o cantitate de fum ce părea că-i depășește capacitatea plămânilor. — Mi s-a părut că-ți place de el, am spus, amintindu-mi cât de călduros Îl Îmbrățișase. Ce puteam să fac? Face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești cnutul mișeliei. Dar credința fără fapte înseamnă ofilire ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
filozofală”, prietene, de dai asemenea sfaturi - l-a contrat căciula țurcană. ― Nu prea știu eu ce-i aceea „piatră filozofală”, da’ mă pricep oleacă la nevoile femeilor, ca să nu sară pârleazul... ― Dar nu uita, prietene, că e greu să-ți păzești femeia. ― Uite, domnule, câte învață omul dacă mai pleacă de acasă! - s-a mirat altul... ― Da’ voi știți că femeia l-a întrecut și pe dracu’? - a întrebat același din colțul întunecos. ― Cum, mă frate? - și-a exprimat curiozitatea omul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut dragi niște ochi peste poate de frumoși și care nu s-ar lăsa prea mult rugați, dar... ― O păzește strașnic bărbatul. Nu? ― Al dracului mai știi să le potrivești! ― Altfel nu veneai tu la mine. ― Cum crezi că poate scăpa de ochii lui? ― Asta-i o treabă grea... ― De ce? ― Am nevoie de o buruiană care nu crește pe aici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului. Asta însemna că întorcea spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi putut controla la sânge. A dracului enigmă! Nici unul dintre noi nu știe unde locuia. Danny bâțâi din picior și îl văzu pe trompetist mișcându-se pe lângă cortină și ținându-și instrumentul de parcă ar fi fost o icoană ce-l păzea de demoni. Veni spre el și zise: Domnule, cred că am eu ceva pentru tine. — Ce? — Marty mi-a spus că trebuie să se-ntâlnească cu un tip după miezu’ nopții și l-am văzut trecând strada spre parcarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își dorea Danny să-l prindă pe ticălos, îi desenase o mustață à la Hitler, cu un balonaș ieșindu-i din gură: „Salut! Sunt piaza rea a detectivului Upshaw! Vrea să-mi prăjească fundul, dar n-ar spune nimănui de ce! Păziți-vă de Upshaw! E un filfizon de colegiu și o primadonă care crede că rahatul lui nu pute!” Căpitanul Dietrich descoperise primul opera de artă. Îi sugerase s-o lase acolo, ca să-i aducă aminte că trebuia să-și stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am mai văzut deloc. Îi trimiteam bani, când se putea, că nu mai avea nimic. Cine avea grijă de el? — Cât a fost la închisoare Suzanne, l-a păzit Dumne zeu. Pe urmă ea, care l-a adorat, l-a îngrijit până la sfârșit. Când am cerut să mi-l trimită pe tata, comuniștii mi-au răspuns: „Dacă vreți, vi-l trimitem mort.“ Și-a dat sufletul în brațele lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dumnezei. 9. Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? 10. Voi păziți zile, luni, vremuri și ani. 11. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12. Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu mi-ați făcut nici o nedreptate. 13. Dimpotrivă, știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]