6,523 matches
-
nici o îndoială asupra ceea ce trebuia să facă, dar detaliile acestei acțiuni îl preocupară în cea mai mare parte a cinei. Cu toate acestea ridică deodată ochii, simțind ceva care nu era în ordine, și le văzu pe cele două femei palide. Patricia spuse: - Nu credeam că voi reacționa așa, dar posibilitatea unei victorii complete a Ligii mă indispune ca și când mă gândeam la o victorie necondiționată a fratelui meu. Nirena spuse: - E ceva teribil, când ești târât într-un război împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lovească astfel pentru a cuceri puterea discreditându-l pe Enro..." * Visul începea să se subțieze. Încercă să se prindă de el, dar totul dispărea. Apoi băgă de seamă că era zgâlțâit. Gosseyn-Ashargin deschise ochii și o văzu pe Nirena. Era palidă, dar calmă. - Dragule, Secoh a venit să te vadă. Scoală-te, te rog. Se auzi un zgomot la ușa dormitorului. Nirena se dădu înapoi încet și Gosseyn putu să cuprindă întreaga scenă. Secoh, seniorul gardian al Zeului Adormit, tocmai intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate și prins în coadă la spate. Toal era mărunțel, cu o înfățișare sălbatică și plăcută, cu o barbă tinerească, roșcovană și ascuțită, și mai era un băiat masiv și palid, pe care-l chema McPake, în uniformă de locotenent. Sludden, cu brațul în jurul taliei lui Gay, nu se întrerupse și nici nu se uită la prietenii lui, ci continuă să i se adreseze lui Lanark în timp ce se așezau lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîțiva copaci golași. Copacii și zăpada păreau atît de proaspete, că se cățără pe gard și-și făcu drum printre trunchiuri. Felinarele din stradă dezveleau o coastă de deal pe care se afla un cimitir. Pietre de mormînt negre stratul palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse la o potecă pe care se afla o bancă, dădu la o parte zăpada cu mîneca hainei, apoi îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că tipii ăștia au făcut tot ce puteau. Craniul bărbatului nu mai amintea de moarte. Sentimentele îl îmblînziseră și acum părea o operă de artă îndrăzneț de austeră, care comemora conștiința umană. Buzele subțiri încă erau curbate într-un surîs palid. Se deschiseră și întrebară: Pe dumneata ce te-a adus aici? Lanark se gîndi la mai multe răspunsuri și se hotărî asupra celui mai scurt. — Dragonita. Bărbatul nu dădea semne că-l auzise. în cele din urmă, Lanark îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte dintr-un gang, și o luă spre stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
corpul lui. Era una din draperii. Se dădu înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor al ușii văzu trei bărbați palizi care se holbau la el, doi în salopetă, al treilea în haină de doctor. începură să strige: — Ai mers împotriva curentului! — Nu exista nici altă cale, le răspunse Lanark — Dar ai lăsat în întuneric cluburile personalului! Ai blocat aspiratoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care copiii prea mici pentru a merge pe picioarele lor îl scormoneau cu linguri îndoite sau se jucau cu bucățele de lemn pe care le făceau să plutească în băltoacele rămase de la ploaia de săptămîna trecută. în mijlocul străzii, un tînăr palid, aproape fără buze, zîmbea și stătea într-o căruță trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se uită fix la fața profesorului. Se afla într-o lume în care nu avea șanse să se descurce și dorea să lase o impresie de obediență pentru ca autoritățile să-l trateze cu îngăduință. Dar tot timpul simțea vîlvătaia palidă a blondei, undeva în spatele lui, în stînga. Scăpă de două ori o carte ca pretext să se uite la ea în timp ce-o ridica. Părea o fată neliniștită și vioaie, care-și mișca în permanență umerii, își scutura capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Park, crezînd eronat că drumul pe o alee întortocheată, printre straturile de flori, era mai scurt decît cel drept. Aleea străbătea un deal cu un teren de golf deasupra și terenuri de fotbal dedesubt. Cerul avea o ton neutru și palid și dincolo de culmi, o lumină cenușie, pragmatică lumina coamele locuințelor și fabrici, fără să le pună în umbră sau să le îmbogățească. Dincolo de deal, printre castani și păducei, era un lac pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în vise cu aventuri complicate, toate legate obscur de artă, dar culminînd cu o fantezie la care ajungeau toate visele lui diurne. Vedea o sală imensă luminată de candelabre și cu podea de marmură, cu o scară monumentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
blondă în locul ei; apoi ea îl duse înapoi și i-l dădu prietenei ei. Simți imediat diferența. Avea corpul mai ferm, mai suplu, fără să fie fragil, iar părul, de un auriu stins, era dat frumos pe spate, lăsîndu-i fruntea palidă liberă. Avea cercei din pietricele atîrnate de lanțuri subțiri, și o rochie neagră cu decolteu pătrat. Uneori îi ghida pașii, alteori îl felicita. El o privea drept în ochi, își imagina cum ar fi să fie însurat cu ea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părăsească atunci cînd trebuia să se hrănească sau să doarmă. Noaptea, cînd pe masa asistentelor, la capătul salonului, strălucea o veioză, o lumină crepusculară se filtra de afară, venind din cerul văratic, suficientă pentru a transforma pagina într-o tăbliță palidă, iar mîinile lui continuau să hașureze umbre în jurul unor capete feminine enigmatice sau a unora masculine grotești sau a unor monștri, în parte pasăre, în parte mașină, și a unor orașe mamut în care se amestecau stiluri arhitecturale din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule, zise ea zîmbind palid. El o privi orb. — E Nancy, zise Rima. Nu ți-o amintești pe Nan? El se așeză lîngă pat aproape izbucnind în rîs la o asemenea surpriză. — Mă bucur c-ai scăpat de Elite. Nu se putu abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două guri, se sculă în picioare și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse palidă, se întinse cu capul în poala lui, și adormi pe loc. La început, greutatea din poală i se păru liniștitoare. Fața ei, copilăroasă în timpul somnului, îi dădu sentimentul tandru, de superioritate tristă, pe care-l avem de obicei față de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deja în gura tunelului pentru a scăpa de larma exploziei de afară, iar Lanark se opri brusc, arătă spre întuneric și murmură: — Uită-te la capăt! Pentru că ochii li se obișnuiseră deja cu negura, vedeau la adîncime un mic pătrat palid lucitor. Rima se prinse brusc de bară și coborî panta. El se grăbi în urma ei și-i luă brațul în tăcere, temîndu-se că un cuvînt spus greșit îi va anula curajul. Vuietul din spate se topi în tăcere și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am ales nimic. Nu știu nimic despre activitatea comitetului, iar Sludden nu mi-e prieten. — Ei, ei, nu vă impacientați. O baie și un pat curat or să facă miracole. Bănuiesc că ești mai obosit decît crezi. Pătrarul de lumină palidă apăru în față și deveni de dimensiunea unei uși. Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de fapt. Apoi, amețit de infinit, nu adormi, ci păru că plutește și intră în el. Data următoare se trezi într-un azuriu palid și rece. Era deasupra unei cîmpii cu nori ca de zăpadă, cu o umbră albastră în formă de pasăre care-i traversau rapid cînd pe-o parte, cînd pe alta, iar destul de aproape de orizont zări un mic soare pătrunzător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pantaloni și espadrile. — Stînjenești lumea. Știu de ce-ai nevoie. Vino cu mine. — Gîndește-te puțin. Vocea îi părea familiară. Lanark se uită mai de aproape și văzu niște cute la colțurile ochilor și gurii care indicau că această față moale, palidă și ironică era a unui bărbat destul de bătrîn. — Nu ești Glooppy, zise el. — De ce nu? — Gloopy, te-ai schimbat. Arăți mai bine. — N-aș zice același lucru despre tine. — Gloopy, sînt singur. Pierdut și singur. — O să te ajut să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de un distrugător pentru a-i ceda valorile. Acolo unde bogăția a fost utilizată doar pentru subzistență, oamenii viguroși au pus mîna pe ea și au zvîrlit-o în serviciul acelei istorii grăbite pe care statul modern o cere imperios. Oameni palizi și rozalii ca mine nu au nici un motiv să îndrepte un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp de două milenii Europa a vibrat și s-a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și minunea Văzutu-s-au pe rînd, Și deseori fericirea și greșalele S-au ivit prin păcat. Fericire și greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fericirea și greșalele S-au ivit prin păcat. Fericire și greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii devine deșert, cu niște consecințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse un surâs palid pe buzele lui Gosseyn. "Orășenii ăștia", gândi el nemulțumit. Acum îi era mai bine. O luă de braț pe Teresa și porni mai departe ― Încrederea îi revenea puțin câte puțin. Fără nici o îndoială, Mașina nu-l va judeca în funcție de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era dotat cu un ac de seringă; venusianul îl înfipse în coapsa femeii. ― În flacon e fluoresceină ― zise el. Dacă trăiește, într-un minut buzele i se vor colora în verde-galben. Trecură însă două minute și buzele îi rămăseseră tot palide vineții, fără viață. Venusianul se ridică și privi rătăcit în jurul lui. Și, lucru ciudat, lui Gosseyn nici măcar nu-i trecu prin cap ce are de gând să facă. Îl văzu pe venusian îndreptându-se grăbit spre grămada de arme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de un felinar și două becuri de slabă putere, ceea ce indică, fără îndoială, că familia este acasă. Săriră gardul împrejmuitor tăcuți ca niște fantome. În timp ce-și trăgeau sufletul ascunși între tufișuri, Prescott murmură: ― Ești sigur că doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]