3,408 matches
-
era construită din lemn și avea patru încăperi mari, despărțite prin tindă și având în față un cerdac. Pe lângă aceasta, mai exista și o casă mai mică cu două încăperi, într-una din ele fiind bucătăria, iar în cealaltă cancelaria parohială, unde preotul își primea enoriașii și le scria acte și scrisori. Mai era și un foișor de vară și o grădină de flori. Ciprian Porumbescu (1853-1883), fiul preotului Iraclie, nu mai locuia cu familia când părintele său fusese transferat la
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
-și dea consimțământul pentru căsătoria celor doi tineri, din cauza faptului că Berta și Ciprian erau de confesiuni diferite. Grav bolnav de tuberculoză în urma detenției aspre, revine în februarie 1883 la Stupca, unde este îngrijit de familie. A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din Stupca a fost dărâmată, păstrându-se doar clădirea care adăpostea bucătăria și cancelaria. În această căsuță țărănească
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
în urma detenției aspre, revine în februarie 1883 la Stupca, unde este îngrijit de familie. A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din Stupca a fost dărâmată, păstrându-se doar clădirea care adăpostea bucătăria și cancelaria. În această căsuță țărănească, aflată într-o livadă și asemănătoare celor din partea locului, a fost amenajată în anul 1953 . Casa memorială are două camere, un hol
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
Istorice "Erasmus" (afiliată la International Students of History Association; 2003-2005). Este membru în Jockey Club Român, în Colegiul Director INFO"RR", membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" (afiliat la Confederația Internațională de Genealogie și Heraldică), Consilier parohial al Bisericii Oțetari din București. A publicat volumele: Fragmente din volumele: A revizuit volumul "Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar P-Q" de Cicerone Ionițoiu (Editura Mașina de scris, 2006), a participat la redactarea "Raportului Anual al Familiei
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
păstoriri preotului Rogozan Eugen, a fost restaurată din nou și acoperită cu tablă. Din anul 1992 de când preotul Sîmpelean Dănuț păstorește această parohie, s-au făcut mai multe lucrări de întreținere atât la lăcașul de cult cât și la casa parohiala. În ultimii 4 ani Biserică Nadasu s-a bucurat de un nou,entuziast preot: Marian Vacariu, care a utilizat fiecare oportunitate pentru înfrumusețarea bisericii și a inspirat mulți enoriași din sat. Fondurile bisericii sînt bine administrate/direcționate sub supervizarea atentă
Biserica de lemn din Nadășu () [Corola-website/Science/315387_a_316716]
-
mondiale, cutremurele etc.) n-au produs stricăciuni bisericii. Primele lucrări de restaurare au fost efectuate abia în perioada 1970-1980, ele realizând următoarele: După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfântul Gheorghe" din Bosanci avea o sesie parohială de 12 ha și 1/2 ha loc pentru casă, o sesie pentru cooperatori de 6 ha și 1/2 ha loc pentru casă, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
parohie din Andrásfalva este mutată la Rădăuți. Mutarea s-a făcut efectiv abia în anul 1816, în-trucât, în anul 1811, satul Rădăuți proaspăt intrat în componența Domeniului Rădăuți era prea puțin dezvoltat și nu exista nici biserică și nici casă parohială. Deși oficial exista deja Parohia Romano-Catolică din Rădăuți, ea nu avea încă numit un paroh. Din 1816 și până în anul 1818, de parohia rădăuțeană avea grijă administratorul Parohiei Romano-Catolice din Siret, pr. Anton Zyska și de părintele Josef, cavaler de
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
1929) - paroh de Rădăuți și pr. Anton Sebesteny (octombrie 1930 - decembrie 1940) - paroh de Dornești. Plecarea la Cernăuți a Mons. Swoboda a dus la vacantarea postului de paroh la Rădăuți. Timp de 3 ani, parohia a fost condusă de administratorul parohial Franz Gaschler (până la 30 aprilie 1922), parohul Josef Mykietiuk (decedat la 15 mai 1923, după numai un an de la numire) și apoi iarăși de pr. Franz Gaschler ca administrator. La 3 noiembrie 1924 este numit ca paroh pr. Karl Morosiewicz
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
83-lea an de viață, împreună cu familia mea în grădina casei mele o Capelă În cinstea Preasfintei Treimi. Determinat de mai multe motive remarcabile, am pus în anul 1904 pe 10 mai, temelia capelei. Aceasta a fost sfințită de administratorul parohial de atunci pr. Karl Morosiewicz și catehetul Johan Wiecki. La construcția capelei s-a lucrat repede și pe 4 octombrie era înălțată. Prea respectatul decan și preot Clemens Swoboda a oficiat sfințirea acestei capele. Prin bunăvoința sa, prea respectatul decan
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
1944 - ianuarie 1945 și august 1958 - aprilie 1959, Parohia Rădăuți a fost deservită de preoți din parohiile vecine. Este de menționat și faptul că în perioada 1967 - 1 noiembrie 1970, pr. Petru Gherghel (viitorul episcop de Iași) a fost vicar parohial la Rădăuți.
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
XIX-lea, există în orașul Siret o comunitate mică de greco-catolici ruteni. Ei foloseau Biserică ortodoxă a Sbierenilor pentru slujbele religioase, care se află în apropierea satului lor. Preotul rutean Ftoma Kalisiewicz a fost numit în anul 1810 ca administrator parohial al Parohiei Ortodoxe Uspenia, el îngrijindu-se de asistență spirituală a credincioșilor greco-catolici. Misionarul greco-catolic rutean Aleksei Studinecki a vizitat în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
vorbeau limba germană. În anul 1775, a fost înființat pentru militarii austrieci un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt. Militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casă parohiala romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius Nagy. După retragerea armatei imperiale, în anul 1786, capelanatul militar a fost transformat în capelanat civil, subordonat canonic Episcopiei de Bacău. În anul 1796, Bucovina este desprinsa din Episcopia de
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
a fost sfințită la 8 septembrie 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice (1815-1833), primind cu această ocazie și hramul "Nativitas Beatae Mariae Virginis - Nașterea Sfintei Fecioare Maria". În timpul parohului Joannes Wachowski (1831-1872) a fost amenajat cimitirul parohial (1867-1868) și s-a construit la marginea orașului, pe Dealul Horăitul Înalt, o capelă închinata Sfintei Fecioare Maria (1868), care i-a izbăvit pe sireteni de epidemia de holeră. În secolul al XIX-lea, credincioșii parohiei erau în majoritate de
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
au fost vopsite în roșu. De asemenea, a fost finalizată construcția așezământului dominican, a fost construită o grota la Vicșani, a fost așezată o statuie a Sfintei Fecioare în piață bisericii și a fost construit un oratoriu în curtea casei parohiale. La 13 noiembrie 2011, comunitatea romano-catolică din Siret a sărbătorit bicentenarul înființării Parohiei „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” (1811-2011). La acest eveniment au participat episcopul auxiliar Aurel Percă, preoți din localitățile învecinate, oaspeți din străinătate (din orașul Debica din Polonia) și
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
lăcașului o parte din islazul târgului Siret pe care se află astăzi satele Negostina și Pădureni. În anul 1775 s-a înființat Schitul Sf. Onufrie, dar acesta a fost desființat de către autoritățile austriece în 1785. Biserică "Sf. Onufrie" devine biserică parohiala a satului Mânăstioara. Averea schitului a trecut în seamă administrației fondurilor și moșiilor statului din Lemberg (Liov). Biserică a fost reparata la 1899 și 1921. a fost declarată monument istoric în anul 1919. În anul 1965, biserica a fost restaurată
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
au încercat întreruperea ei. Pentru că enoriașii nu s-au intimidat, iar părintele i-a rugat să-l lase să termine slujba, aceștia au cedat așteptând momentul arestării lui. După Sfânta Liturghie părintele Ilie a fost condus de securiști la casa parohială, a fost interogat și amenințat cu suferință grea și chiar cu moartea dacă nu semnează trecerea la ortodoxie. Spre surprinderea lor acesta a rămas de neclintit. Securiștii încercând să-și argumenteze atitudinea în fața mulțimii de credincioși care erau solidari cu
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
suferință grea și chiar cu moartea dacă nu semnează trecerea la ortodoxie. Spre surprinderea lor acesta a rămas de neclintit. Securiștii încercând să-și argumenteze atitudinea în fața mulțimii de credincioși care erau solidari cu părintele lor, au ieșit din casa parohială și au afirmat despre părintele că este în slujba străinilor dușmani ai țării și regimului. Într-un moment când a fost lăsat singur în cameră, cu toate că la ușa erau gardieni, câteva credincioase din sat au pătruns în casă, l-au
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
Rochester (17 ianuarie 1994 - 31 iulie 1995) și paroh la Biserica SS Peter & Paul din Auburn, New York (1 august 1995 - 20 august 2000). În acestă perioadă, el a fost și profesor de religie, asistent spiritual și administrator la diferite școli parohiale. Mihai Dubovici a fost pentru o perioadă profesor de liturgică la Seminarul St. Basil din Stamford. În perioada 2001-2003, a studiat la Universitatea Sacred Heart, unde a obținut masteratul în contabilitate. A îndeplinit funcția de vice-econom al Eparhiei de Stamford
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
pentru Bucovina (1895-1906). În noiembrie 1902, el a încredințat preoților călugări din Ordinul Fraților Misionari Lazariști pastorația Parohiei Cacica. Cu sprijinul său, a fost începută în anul 1903 construcția unei noi biserici pe locul bisericii demolate și a unei case parohiale. La data de 16 octombrie 1904, biserica a fost sfințită de către arhiepiscopul de Lemberg, Józef Bilczewski și de auxiliarul său, arhiepiscopul Joseph Weber . IPS Joseph Weber a demisionat din funcție la 26 mai 1906, la vârsta de 60 ani. Începând
Joseph Weber () [Corola-website/Science/317458_a_318787]
-
treilea tablou pe care erau înscrise numele altor trei eroi căzuți în același război se afla în biserica Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfânta Treime" din Burdujeni-Sat avea o sesie parohială de 12 ha, o sesie rezervată pentru cooperator de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 380 familii cu 1.548 credincioși. În acel an
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
După cum se vede într-o fotografie a bisericii publicată în acel anuar, în acel an biserica nu avea pridvorul de pe latura sudică. În timpul păstoririi preotului Dumitru Hrițcu (1957-1986) s-au realizat mai multe lucrări de reparații și întreținere la biserica parohială. Între anii 1984-1986, s-au pictat în frescă pereții interiori ai lăcașului de cult, s-a înlocuit mobilierul vechi (catapeteasma, stranele ș.a.) cu unul nou din lemn de stejar și s-au adus icoane noi. În casa parohială s-a
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
la biserica parohială. Între anii 1984-1986, s-au pictat în frescă pereții interiori ai lăcașului de cult, s-a înlocuit mobilierul vechi (catapeteasma, stranele ș.a.) cu unul nou din lemn de stejar și s-au adus icoane noi. În casa parohială s-a amenajat un micro-muzeu unde se află 137 de obiecte de patrimoniu (printre care și icoanele vechi pictate de zugravul rus Klladev), precum și 568 de documente în original. De asemenea, s-a construit în curtea bisericii o casă de
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
Suceava). Ea se află situată la o distanță de 1,5 km nord-vest de municipiul Suceava. Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Ansamblul Bisericii "Sf. Ilie" din Sfântu Ilie a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 3 obiective: Pe locul actualei biserici, după cum au dovedit cercetările arheologice efectuate
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, precum și a tuturor schiturilor. Ctitoria lui Ștefan cel Mare de la Sfântu Ilie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea „Sf. Ilie” deținea în Bucovina următoarele sate: Sfântu Ilie, cu o moară și o pădure de stejar; ½ Costâna cu pădure de stejar; ½ Milișăuți; Satu Mare cu o moară; Florinta și Gropile. În Moldova, mănăstirea deținea doar satul
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
Nou de la Suceava. După desființarea mănăstirii și a școlii clericale, ansamblul mănăstiresc de la Sf. Ilie a fost lăsat în paragină. Chiliile au fost demolate, rămânând numai biserica, turnul clopotniță și zidul de incintă. Biserica a continuat să funcționeze ca biserică parohială. Printre preoții-parohi care au slujit aici sunt următorii: Constantin Popovici (a slujit aici o jumătate de secol, 1797-1843?), Temistocle Vorobchievici (1876?) , Ioan Czercawski de Jelita (1890? - 1907?) , Vasile Suciu (1937?) ș.a. De-a lungul timpului au fost efectuate intervenții diverse
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]