3,522 matches
-
comune genurilor muzicii de consum (ale culturii pop). Acestea împrumută câteva caractere ale muzicii folclorice, dintre care mai de interes este aici oralitatea (lipsa unei notații riguroase, conceperea și transmiterea muzicii după auz). Față de muzica cultă, unde totul pleca de la partitură, muzicile de consum vor fi mai bine ilustrate de înregistrări, de unde poate fi reconstituit traseul compozițional. Deși în unele cazuri există partituri, ele nu justifică în întregime ce se aude pe înregistrări, unde multe intervenții sunt improvizate. Prin urmare, ca
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
oralitatea (lipsa unei notații riguroase, conceperea și transmiterea muzicii după auz). Față de muzica cultă, unde totul pleca de la partitură, muzicile de consum vor fi mai bine ilustrate de înregistrări, de unde poate fi reconstituit traseul compozițional. Deși în unele cazuri există partituri, ele nu justifică în întregime ce se aude pe înregistrări, unde multe intervenții sunt improvizate. Prin urmare, ca reper va fi aleasă prima înregistrare finalizată a piesei; ei îi corespunde și instrumentația descrisă (însoțită de numele interpreților, în măsura în care ne sunt
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
înregistrări, unde multe intervenții sunt improvizate. Prin urmare, ca reper va fi aleasă prima înregistrare finalizată a piesei; ei îi corespunde și instrumentația descrisă (însoțită de numele interpreților, în măsura în care ne sunt cunoscuți). Mai jos puteți vedea reproduceri din publicații muzicale (partituri) și coperțile unor înregistrări pe versurile lui Eminescu, așezate laolaltă într-o ordine aproximativ cronologică. Existența următoarelor materiale este confirmată doar prin figurarea lor în diverse evidențe (publicate în cărțile, albumele și paginile de Internet notate de-a lungul articolului
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
Aurel Stroe, Dan Dediu, Cristian Crețu și Christian Muck), prezentând foarte multă muzică românească în primă audiție absolută. Între 1962-1968 a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră.
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
la Radio România, începând cu 1957. Majoritatea acestora au fost culese și înregistrate de către redactorul George Antofi. În 2003 fundația culturală TerrArmonia a editat două volume intitulate „Colinde românești”, sub îndrumarea lui Ioan Bocșa. Această antologie cuprinde un studiu introductiv, partituri, texte grupate pe tipologii și două CD-uri cu colinde culese de pe teren. Multimedia
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul "simfonic" al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec. După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec. După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
proporții între orchestră și instrumentul solist, desfășurat schematic astfel: A-B-C-B. „A” și „C” sunt conduse de orchestră, în vreme ce momentele notate cu „B” sunt acordate solistului, acompaniat de orchestră. (Înregistrarea pentru „Teleenciclopedia” cuprinde numai secțiunea „B”.) În plan armonic și melodic, partitura se remarcă prin abundența de modulații intermediare (scriitură de tip romantic), pasaje cromatice, contrastul între porțiuni melodice construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe o
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
major - Miformula 1 major cu sextă mare adăugată ca întârziere a cvintei, ceea ce obligă adoptarea variantei melodice a majorului; cifrajul corespunzător este I-II în Re major, cu al doilea acord drept sextă napolitană). Dacă interpretarea respectă indicațiile de tempo din partitură, durata totală a piesei este de aproximativ 7 minute. Partitura este destinată unei orchestre de 40-50 de instrumentiști, cărora se adaugă solistul la pian. Sunt notate:
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
cvintei, ceea ce obligă adoptarea variantei melodice a majorului; cifrajul corespunzător este I-II în Re major, cu al doilea acord drept sextă napolitană). Dacă interpretarea respectă indicațiile de tempo din partitură, durata totală a piesei este de aproximativ 7 minute. Partitura este destinată unei orchestre de 40-50 de instrumentiști, cărora se adaugă solistul la pian. Sunt notate:
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
iar în primăvara anului 1981 a avut loc ultima sa apariție publică, la pupitrul operei din Viena, cu o serie de reprezentații cu "Nunta lui Figaro" de Mozart. A dirijat până la adânci bătrâneți, cu rigurozitate și disciplină deosebite în redarea partiturilor. Ultima sa realizare a fost filmarea operei "Elektra" de către Götz Friedrich. A murit pe 14 august 1981, în vârstă de 87 de ani, la Salzburg, în timpul repetițiilor la "Elektra", de Richard Strauss. Fiul său, Karl-Heinz Böhm a fost un actor
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
discul din 1973, formula de la înregistrări fiind: N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul apărut pe disc în 1973) a fost făcută în 2000, pentru albumul apărut în același an, „În umbra marelui U.R.S.S.” (reeditat în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
1979). Suma creativității lui poate fi descoperită în muzica de film și în opus-urile de jazz cameral si jazz simfonic. A fost considerat unul dintre cei mai valoroși compozitori români de muzică de film. A început ca autor de partituri pentru producțiile documentare și de animație realizate la „Sahia Film” și la „Animafilm”. În 1966 a pășit în universul filmului artistic, odată cu Ștefan Iordache și Margareta Pâslaru, protagoniștii unui „Film cu o fată fermecătoare”. A colaborat cu regizori de renume
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
fată fermecătoare”. A colaborat cu regizori de renume: Malvina Ursianu, Șerban Creangă, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis. În anii '70 a orchestrat compozițiile lui Ciprian Porumbescu pentru pelicula cu același titlu, a compus muzica originală pentru Cu mâinile curate. A scris partitura pentru muzicalul „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, pentru „Comedia Gamelor” de Andrei Brădeanu - ambele premiate la concursuri internationale. A colaborat în 1968 la Teatrul Bulandra cu maestrul Liviu Ciulei la Opera de trei parale de Bertolt Brecht, cu
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
baiți sau octeți împreună cu multiplii lor: 1.024 baiți = 1 kB, 1.048.576 baiți = 1 MB, 1.073.741.824 baiți = 1 GB ș.a.m.d. Natura datelor dintr-un fișier poate fi foarte variată: text, tabele, desene, fotografii, partituri, animații, filme, liste, sunete, voce sau combinații dintre ele, dar mereu datele se reduc la reprezentarea lor codificată binar cu ajutorul cifrelor 0 și 1. Pentru a putea fi stocate digital (numeric) în fișiere, informațiile de intrare, ca de ex. imaginile
Fișier () [Corola-website/Science/305647_a_306976]
-
ul (, , , , ) este cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș cu o largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
ul (, , , , ) este cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș cu o largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcușul peste corzi sau le ciupește cu degetele (tehnică numită "pizzicato"). Folclorul
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
mai ales "violone", cu mai multe corzi) punctau fundamentalele și pasajele grave în basul continuu și câteodată se folosea o aceeași știmă pentru mai multe instrumente, în limita disponibilităților: contrabas ("violone"), clavecin, lăută, teorbă ș.a. În barocul târziu au apărut partituri bine delimitate pentru instrumentul grav cu coarde. În clasicism, perioada uniformizării unor orchestre tot mai mari, instrumentului nu i s-au oferit decât arareori ocazii de a depăși statutul de susținere a balansului orchestral. ul se bucură de o diversificare
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
alegorie a morții sau a trecerii spre moarte”. Într-o după-amiază toridă de vară, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse o lecție de pian domnișoarei Otilia Pandele, profesorul bucureștean Gavrilescu își dă seama că și-a uitat servieta cu partituri în apartamentul doamnei Voitinovici, mătușa Otiliei, aflat pe strada Preoteselor nr. 18. Coboară repede ca să ia tramvaiul în sens invers și, după o perioadă de așteptare zadarnică, se duce la umbră și apoi începe să meargă pe jos pentru a
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
din această țară care a fost sub mai multe imperii. Muzica este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană. „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina” de Matthias Friedwagner, apărută în 1938 conține 530 de partituri muzicale și versuri culese din Bucovina, între anii 1902-1916, la inițiativa Ministerului Culturii, din Viena. Anul 2008 îl readuce pe îndrăgitul artist într-o piesă de teatru după aproape zece ani de la ultima apariție. Tudor Gheorghe apare în musicalul Omul
Tudor Gheorghe () [Corola-website/Science/306453_a_307782]
-
rasei sale. În 1940 a fost făcut șeful Hoch Schule (literalmente "școala înaltă"), Centrul Național Socialist de Cercetare Ideologică și Educațională. Rosenberg a creat o "Forță Specială pentru muzică" (Sonderstab Musik), pentru a aduna cele mai bune instrumente muzicale și partituri pentru a fi folosite într-o universitate care avea să fie construită la Linz, în orașul natal al lui Hitler. Ordinele date către Sonderstab Musik erau să jefuiască proprietatea evreilor din Germania și din țările aflate sub ocupație germană și
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
într-o universitate care avea să fie construită la Linz, în orașul natal al lui Hitler. Ordinele date către Sonderstab Musik erau să jefuiască proprietatea evreilor din Germania și din țările aflate sub ocupație germană și orice instrumente muzicale sau partituri să fie trimise imediat în Berlin. După invazia URSS, Rosenberg a fost numit șef al Ministerului Reich-ului pentru Teritoriile Ocupate din Est. Alfred Meyer era adjunctul său și l-a reprezentat la Conferința de la Wannsee. Un alt oficial al ministerului
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
(în ) este imnul național din Costă Rica. Muzică a fost compusă în 1852 de "Manuel María Gutiérrez Flores", care a dedicat partitura francezului "Gabriel-Pierre Lafond". Melodia a fost creată pentru primirea delegaților din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Prima variantă a textului Imnului național din Costă Rica a fost opera poetului columbian "José Manuel Lleras" și a fost lansată în 1873. În
Noble patria, tu hermosa bandera () [Corola-website/Science/299978_a_301307]
-
(IMSLP; titulatura completă: IMSLP/Petrucci Music Library) este un "site web" de tip wiki ce conține o bibliotecă virtuală de partituri muzicale aflate în domeniul public. "Site"-ul utilizează interfața MediaWiki; există și un forum atașat proiectului. Ideea constituirii IMSLP și coordonarea într-o primă etapă au aparținut utilizatorului sub pseudonim Feldmahler, un tânăr muzician din Canada. Făcut public în data
International Music Score Library Project () [Corola-website/Science/313005_a_314334]
-
de către acesta din partea editorului austriac Universal Edition, care acuza un număr de nereguli în baza de date a "site"-ului ce puteau prejudicia vânzările întreprinderii. Problema ridicată a fost termenul acordat până la expirarea drepturilor de autor aspura unei ediții de partituri, diferit între Canada (50 de ani) și unele țări europene (70 de ani). Ca urmare, proiectul a primit un sprijin semnificativ din partea foștilor utilizatori sau a altor comunități virtuale cu interese similare, între care și reprezentantul american al Proiectul Gutenberg
International Music Score Library Project () [Corola-website/Science/313005_a_314334]