8,224 matches
-
simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. În acest fel răzbunarea este considerată Îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor În acest sistem de relații bazat pe lingușeală și cîștigarea favorurilor. PÎnă acum se vorbea despre partidul comunist ca agresor al BOR. Dar, pentru că partidul nu putea fi un agresor perfect, ne Întrebăm care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de amintiri pare să aducă anumite clarificări și În privința raporturilor dintre membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) În anii ’48-1950. Spre exemplu, În toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfîntul Sinod, În frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze În mod arbitrar, la comandă politică, pe Încă tînărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae Îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai tîrziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la Început - susține autoarea -, el [patriarhul Justinian Marina, n.n.] a arătat tatei o răceală, aș spune chiar antipatie, care nu este ușor de explicat. E adevărat, tata fusese prieten și coleg de studii cu episcopul Nicolae Popovici de la Oradea, un om cultivat, doctor În teologie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fusese prieten și coleg de studii cu episcopul Nicolae Popovici de la Oradea, un om cultivat, doctor În teologie, care avusese nefericita inspirație să candideze și el [În anul 1947, n.n.] la tronul mitropolitan de la Iași” (p. 166). Pe lîngă rezerva patriarhului Justinian Marina, Dumitru Stăniloae s-a confruntat și cu invidiile și răutățile unor colegi profesori de la Academia Teologică din Sibiu și de la Institutul Teologic de grad universitar din București (pp. 156-157, p. 160 și 184). Documentele organelor represive referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poziție respective. Punînd În paralel deteriorarea situației din România cu poziția din ce În ce mai inflexibilă a conducerii românești față de cererile din ce În ce mai concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul Însingurat, Înconjurat doar de soție și de cîțiva fideli care Îi ascund realitatea, se Îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sînt simple: dacă administrația Carter, care În mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și nu mai știu cine, poate Horea. Aici Însă Îl găsim pe Titulescu comparat cu Sf. Ioan Chrysostom (măcar de ar fi fost Take Ionescu, pe care contemporanii Îl numeau sarcastic „Tăchiță Gură de aur”!). Sau ce citate din cuvîntările patriarhului Teoctist, proclamînd Academia În 1996 „o citadelă creștină a culturii și științei românești”, ori adresîndu-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea afacerii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-se de aprecierea domnitorilor. M. a scris numai în limba greacă, limbă de circulație în mediile culte românești. Viața și petrecerea cuvioasei maicii noastre Parascheva cea Nouă din Epivates este o hagiografie, având ca model opera cu același titlu a patriarhului Eftimie din Târnovo. Urmează Slujbă pentru Grigorie cel Mare Decapolitul, în prefața căreia cronicarul face o primă referință la întâmplările sângeroase din timpul domniei lui Radu Șerban. Între 1616 și 1618 compune o scriere parenetică în versuri, după modelul Învățăturilor
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
părăsise definitiv biserica occidentală, revenind la credința răsăriteană. După Doelger, schimbarea de front a lui Ioan Asan (de la Tzurulon) trebuie situată la sfârșitul anului 1237. Jiricek era de părere că, aflând de moartea soției și fiului lui, ca și a patriarhului, la asediul cetății Tzurulon (= Ciorlu), în 1239, Ioan Asan s-a împăcat cu Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254) și s-a aliat cu Frederic al II-lea (12??-12??), întorcându-se contra latinilor. Totuși, Maria Holban obiectează acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alte republici italiene și de un contingent trimis de prințul latin al Ahaiei. Jignit de atitudinea papei [care se împotrivise căsătoriei tânărului împărat latin cu o ortodoxă - n. O.P.], Asan a urmat exemplul sârb și a început negocierile cu patriarhul Niceei, dar atunci când grecii au început să-i creeze probleme, el a ales pur și simplu un nou arhiepiscop de Târnovo și a proclamat independența religioasă a Bisericii sale. Totuși, după încheierea alianței bulgaro-grecești, sinodul ortodox de la Gallipoli a consfințit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spațiul bulgar sau sârb. Raporturile dintre țările române și mediul ecleziastic de la sud de Dunăre, bizantin și slav, au fost amplificate și de circulația firească a scrierilor laice și religioase, unele dintre acestea cu o pronunțată tentă anticatolică. Euthimie, ultimul patriarh de Târnovo, a întreținut de pildă o corespondență fecundă cu mitropolitul muntean Antim, contribuind la propagarea în Țara Românească a normelor de drept canonic ortodox 25. În sfârșit, tradiția sud-slavă, purtând ea însăși marca Bizanțului, va pătrunde în spațiul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
relații moldo-otomane, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 17, 1980, p. 632 și urm.; Leon Șimanschi, „Închinarea“ de la Vaslui (5 <iunie> 1456), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 18, 1981. • A fost uns de către patriarhul sârb de Peć la 1453: Michael Lascaris, Joachim, métropolite de Moldavie et les relations de l’église moldave avec le Patriarchat de Peć et l’Archeveché d’Achris au XV-e siecle, în „Académie Roumaine. Bulletin de la Section Historique“, București, 12
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bisericii din Transilvania au lansat următoarea Chemare, în „Opinia“, Iași, 22 februarie, 1939, p. 1. • DJAN Iași, fond Primărie, dosar 11/1940, f. 71-74. ierarhia religioasă și intelectualitatea ortodoxă percepând în mod diferit puterea politică. Dacă, pe de o parte, patriarhul Nicodim s-a arătat rezervat, cerând credincioșilor supunerea față de noul regim politic, unii intelectuali sau teologi, ca Ioan Gh. Savin, au pledat cu entuziasm în favoarea unui „naționalism totalitar“ de factură creștină, destinat să salveze România 9. Însă, scurtul interval de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unii intelectuali sau teologi, ca Ioan Gh. Savin, au pledat cu entuziasm în favoarea unui „naționalism totalitar“ de factură creștină, destinat să salveze România 9. Însă, scurtul interval de scepticism față de puterea politică a dispărut o dată cu instaurarea dictaturii militare în 1941. Patriarhul Nicodim, în bună tradiție a panegiricului ortodox cu valențe mistice, îl numea pe I. Antonescu un conducător providențial, „un arhanghel cu sabie de flacără“ care era destinat să readucă pacea și liniștea într-un tărâm devastat de luptele politice interne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru stat religia a fost o chestiune de viață privată, pentru PCUS ea a reprezentat ignoranță și obscurantism. Astfel, la 23 ianuarie 1918 a fost publicat un decret în 13 articole care prevedea separarea Bisericii de Stat12. Reacția inițială a patriarhului Tihon a fost lipsită de compromis față de bolșevici, publicând la 1 februarie 1918 o scrisoare prin care îi anatematiza și îi excomunica pe cei care îi identifica a fi „dușmanii“ lui Hristos: „Prin autoritatea cu care ne-a consacrat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să suferim pentru cauza lui Hristos, vă chemăm să ne urmați pe calea suferinței...“13. Însă în 1921 politica religioasă a statului comunist a devenit mult mai radicală, cerându-li-se Bisericilor să-și arate loialitatea față de puterea politică. Astfel, patriarhul Tihon a fost închis din mai 1922 până în iunie 1923, iar când a fost eliberat tonul său era exact opusul • Ioan Gh. Savin, în „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LVIII (1940), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 783. • Patriarhul Nicodim, Ispita 21-23 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
față de puterea politică. Astfel, patriarhul Tihon a fost închis din mai 1922 până în iunie 1923, iar când a fost eliberat tonul său era exact opusul • Ioan Gh. Savin, în „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LVIII (1940), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 783. • Patriarhul Nicodim, Ispita 21-23 ianuarie 1941, în „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LIX (1941), nr. 3-4, martie-aprilie, p. 130. • Idem, Cuvântul Bisericii pentru războiul sfânt, București, Editura Tipografia Cărților Bisericești, 1941, p. 3. • Trevor Beeson, Discretion & Valour Religious Conditions in Russia and
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un reper fundamental: Biserica ortodoxă rusă a intrat într-o nouă perioadă care se va finaliza în 1943 cu revitalizarea sa, iar Uniunea Sovietică și marxismul într-o nouă eră, aceea a stalinismului. În locul lui Tihon a fost numit ca patriarh Serghei care a dorit să continue linia de neutralitate, însă după experiența carcerală din decembrie 1926-martie 1927, acesta și-a modificat atitudinea: „Dorim să fim ortodocși, dar în același timp să recunoaștem Uniunea Sovietică drept patria noastră. Bucuriile, succesele și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în același timp să recunoaștem Uniunea Sovietică drept patria noastră. Bucuriile, succesele și eșecurile ei sunt și ale noastre. Fiecare lovitură dată Uniunii Sovietice... o interpretăm drept o lovitură dată la adresa noastră“15. Cert este faptul că concesiile făcute de patriarhul Serghei nu au adus prea multe avantaje Bisericii, deoarece lichidarea preoților și închiderea bisericilor a continuat în anii 1930. Anul 1943 a adus o schimbare profundă în viața religioasă a Bisericii, deoarece Stalin a considerat că era de dorit să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1930. Anul 1943 a adus o schimbare profundă în viața religioasă a Bisericii, deoarece Stalin a considerat că era de dorit să facă unele concesii creștinilor. Astfel, pe 4 septembrie 1943, Stalin, după ce în ziua invaziei germane (22 iunie 1941) patriarhul adresase un mesaj patriotic poporului rus, i-a primit în audiență pe Serghei, Alexei al Leningradului și Nicolae al Kievului, autorizând organizarea alegerilor patriarhale. Acest lucru a condus la o renaștere a vieții spirituale și teologice, fenomen care a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la 5 iunie 1948, o nouă autocefalie 17. • Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, trad. Alexandra Petrea, București, Editura Aldo Press, 1997, p. 152. 15 Ibidem, p. 154-155. • Ibidem, p. 158. • Jean Meyendorff, op. cit., p. 149. Ca răspuns la această cerere, patriarhul Alexei al Moscovei a acordat Bisericii ortodoxe poloneze, la 22 iunie 1948, tomosul de autocefalie, schimbând totodată și planul spiritual de raportare al Bisericii poloneze la un nou centru de putere. Între timp mitropolitul Denis al comunității ortodoxe poloneze a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Denis al comunității ortodoxe poloneze a fost pensionat, în locul său fiind numit, în 1951, un nou conducător în persoana episcopului rus Macarie 18. Aproape la fel s-a întâmplat și în Cehoslovacia unde, în 1945, după eliberarea de sub ocupația germană, patriarhul Alexei al Bisericii ruse l-a trimis pe arhiepiscopul Elefterie de Rostov să unească cele patru comunități ortodoxe sub egida patriarhiei moscovite. După reorganizarea Bisericii cehoslovace, aceasta a primit în noiembrie 1951, ca și Biserica poloneză, o nouă autocefalie din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra asociațiilor religioase care a stabilit un control strict asupra tuturor dimensiunilor vieții spirituale 20. Și Biserica ortodoxă română s-a angajat în reluarea legăturilor cu Biserica rusă, fiind prezentă încă din ianuarie 1945 la Moscova cu ocazia alegerii noului patriarh Alexei, printr-o delegație formată din preotul Constantin Burducea (ministrul secretar de Stat la Departamentul Cultelor 1945-1946 și președinte al Uniunii Preoților Democrați), episcopul Argeșului Iosif Gafton și preotul Petrescu-Visarion21. Vizita patriarhului Nicodim la Moscova (octombrie noiembrie 1946) și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ianuarie 1945 la Moscova cu ocazia alegerii noului patriarh Alexei, printr-o delegație formată din preotul Constantin Burducea (ministrul secretar de Stat la Departamentul Cultelor 1945-1946 și președinte al Uniunii Preoților Democrați), episcopul Argeșului Iosif Gafton și preotul Petrescu-Visarion21. Vizita patriarhului Nicodim la Moscova (octombrie noiembrie 1946) și apoi vizita patriarhului rus Alexei în România (mai-iunie 1947) a marcat începutul „războiului rece confesional“, Biserica ortodoxă română dovedind faptul că era pregătită să-și aleagă un nou centru spiritual, ca și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
printr-o delegație formată din preotul Constantin Burducea (ministrul secretar de Stat la Departamentul Cultelor 1945-1946 și președinte al Uniunii Preoților Democrați), episcopul Argeșului Iosif Gafton și preotul Petrescu-Visarion21. Vizita patriarhului Nicodim la Moscova (octombrie noiembrie 1946) și apoi vizita patriarhului rus Alexei în România (mai-iunie 1947) a marcat începutul „războiului rece confesional“, Biserica ortodoxă română dovedind faptul că era pregătită să-și aleagă un nou centru spiritual, ca și celelalte Biserici ortodoxe din lagărul comunist. În acest fel, taberele confesionale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
505-507. • „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LXVI (1948), p. 387. • Ibidem, p. 388. • „Scânteia“, 22 februarie, 1948; apud Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, trad. Lucian Leuștean, Iași, Editura Polirom, 2001, p. 78. declara prin glasul patriarhului Justinian: „A intervenit iarăși legea învățământului public, care a separat școala de biserică și deci a separat învățământul laic de învățământul religios. Declarația făcută de Ministrul învățământului Public, cunoscută de noi toți, arată că această despărțire constă în faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]