3,343 matches
-
iunie 1743, acesta l-a numit pe Dapontes șeful deplin al cancelariei princiare de la Iași și ulterior i-a încredințat dregătoria de căminar. În paralel, Dapontes deținea și titlurile de consul al Angliei (moștenit de la tatăl său) și ecleziarh al Patriarhiei Ierusalimului (începând din 1744). Preocupat preponderent de politică, în a doua lui perioadă de la Iași (1743-1746), Dapontes a acordat mai puțin timp activității sale de scriitor. A pregătit, totuși, pentru publicare o liturghie compusă de sfântul Righinos, episcop de Skopelos
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Schitul Hangu a fost închinat în anul 1715 la Patriarhia Alexandriei. Moșiile sale au fost întărite în cursul secolului al XVIII-lea de către Antioh Cantemir (1705), Grigore al II-lea Ghica (1740), Constantin Racoviță (1750 și 1756), Constantin Moruzi (1778 și 1781), Alexandru Mavrocordat al II-lea (1785) etc. Moșia
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
un preot creștin. Arhiepiecopul Aris Shirvanian, al , declară că el personal a fost scuipat de cel puțin 50 de ori în ultimii 12 ani. a cerut rabinului șef să ia atitudine împotriva acestor agresiuni intereligioase. Father Goosan, dragomanul șef al Patriarhiei Armene a Ierusalimului declară că „Știu că este vorba despre grupuri de fanatici extremiști Haredi care nu reprezintă opinia generală dar tot este scandalos. Totul ține de educație. Este responsabilitatea liderilor care se ocupă de educația religioasă să îi învețe
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
anul 1924 când mănăstirea și patrimoniul său sunt recâștigate pe cale juridică reintrând în compunerea Bisericii Ortodoxe Române. În 1930, patriarhul Miron Cristea decide reînființarea Mănăstirii Plătărești, ca mănăstire de călugări, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al Patriarhiei. Mănăstirea va suferi daune însemnate după cutremurul din 1940. Pentru refacerea bisericii s-au efectuat noi lucrări de reparație și consolidare, între anii 1942-1943, finanțate de stat prin Comisiunea Monumentelor Istorice, cu un deviz inițial de 200.000 lei, majorat
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
au nici o pregătire de specialitate"”. În urma acestor relatări a rezultat o mobilizare largă a organizațiilor internaționale de profil, care au acționat pentru a ajuta la remedierea situației. Spitalul și-a încetat existența în primii ani după revoluție, clădirile fiind returnate Patriarhiei Române, iar biserica mănăstirii Plătărești devenind biserică de parohie. Majoritatea surselor contemporane (în special cele din mediul online) afirmă că numele mănăstirii Plătărești ar proveni de la numele primului egumen grec al mănăstirii: „"Plastara"” sau „"Platara"”. Probabil că toate aceste surse
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în special cele din mediul online) afirmă că numele mănăstirii Plătărești ar proveni de la numele primului egumen grec al mănăstirii: „"Plastara"” sau „"Platara"”. Probabil că toate aceste surse se bazează pe informațiile cuprinse într-un articol din "Ziarul Lumina", oficiosul Patriarhiei Române, apărut în 2008, în care se face referire la o relatare a „"... unuia dintre puținii monahi ai sfântului lăcaș, părintele Rafail, care ne povestește că denumirea localității Plătărești, implicit a lăcașului de cult cunoscut drept Mănăstirea Plătărești, provine de la
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
cruce, cu fațada și pridvorul în stil brâncovenesc și este acoperită cu tablă zincată. Pictura bisericii, realizată în tehnica frescă, a fost executată între anii 1936-1938, de renumitul pictor Ghiță Popescu din București, profesor al Școlii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. Timpul, în trecerea sa, a așternut un strat de fum care a acoperit pictura și a deteriorat, parțial, frumoasa pictură originală. Spălarea picturii, realizată în anul 1972, a schimbat, datorită retușurilor adăugate cu tempera, aspectul interior și a slăbit
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
Ordinul Național “Orania-Nassau”, în rang de “Cavaler al Marii Cruci”. Este, de asemenea, Cavaler al Ordinului Național al României “Serviciul Credincios”, precum și recipient al “Ordinului Diplomatic” al României. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit distincția “Crucea de Aur a Patriarhiei Ortodoxe”. Ambasadorul Buga și soția sa au o fiică.
Iulian Buga () [Corola-website/Science/330309_a_331638]
-
sau "Tomarova" a fost o structură canonică sufragană a Patriarhiei Ecumenice, înființată la o dată necunoscută, după anul 1621 , prin desprinderea din Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că erau proprietari, ei trebuiau să asigure un contingent de militari în caz că
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția ordinului suveran de Malta și a marelui maestru, care era oficial deținător al titlului, va dura până în 1868. Abia la douăzeci de ani După recrearea patriarhatului latin de la Ierusalim că în ianuarie 1868 a putut
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
spre Hristos, fiind un membru activ al RSCM, dar în același timp și enoriaș al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Paris . În 1931 a fost hirotesit ipodiacon pentru a ajuta altarul și biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, singurul așezământ al Patriarhiei Moscovei din Paris După terminarea școlii este admis la Sorbona acolo unde absolvește o facultate de Biologie și Medicină (1938). La data de 10 septembrie 1939 primește în taină voturile monahale pe jumătate (rasoforia) ca mai apoi să meargă pe
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
a aceluiași an a fost numit Paroh la Biserica Adormirea Maicii Domnului și Tuturor Sfinților din Londra. Rangurile de stareț al Bisericii, Catedrală mai târziu, așa cum o lasă înainte de plecarea sa. La data de 29 noiembrie 1957 este numit Exarhul Patriarhiei Moscovei cu sediul la Londra, iar în 30 noiembrie 1957 este hirotonit în demnitatea episcopală de către Nicolae (Eremin) Arhiepiscop de Klishinsky și Jacob (Virvos), episcopul de Apamea și Vicar al Patriarhului de Constantinopol, fiind numit Exarh pentru Europa de Vest. În 1958
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
La dată de 31 ianuarie 1983 Consiliul Academiei Teologică din Moscova a acordat Mitropolitului Antonie titlul de doctor honoris causa;în teologie pentru totalitatea scrierilor sale științifice și teologice și oratorice, publicat din 1948 și este în prezent în "Jurnalul Patriarhiei Moscovei" și alte publicații. La 3 februarie la sala de MDA au fost înmânate diplome de gradul cruce și de doctor în teologie. S-a observat că în 34 de ani de slujire pastorală, el a predicat în mijlocul comunităților non
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici Vicina a devenit astfel în secolul al XIII-lea reședința unei mitropolii ortodoxe cu ierarhi greci dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, mitropolie care a dăinuit până în preajma anului 1359. Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost și ultimul mitropolit de Vicina. Deși centru de răspândire a ortodoxismului prin excelență, s-a consemnat aici însă și prezența unor
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
nordul Mării Negre și ulterior de către ocuparea orașului de către aceștia în anii 1337-1338, precum și de ridicarea Chiliei. La scurtă vreme după ocuparea localității de către păgâni, populația creștină a devenit minoritară, fapt care a determinat mutarea ierarhiei mitropolitane la Curtea de Argeș cu acordul Patriarhiei de la Constantinopol. Acesta a fost un semnal evident al decăderii orașului. O altă teorie care aparține lui Șerban Papacostea atribuie un rol preponderent în declinul localității nu cuceririi mongole (care nu ar fi avut un impact negativ semnificativ), ci războiului
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
departe până la Vicina și Cetatea Albă (oameni ai bisericii sprijiniți de către Regatul Maghiar și aflați pe urmele negustorilor genovezi, cavalerilor teutoni și poate a celor ioaniți), cât și prin clerul ortodox dintre munți și Dunăre sau din Dobrogea, aflat în legătură cu patriarhiile de la Târnovo, Constantinopol sau Niceea. Alături de Vidin, Dristra și Târnovo, în perioada secolelor XII-XIV Vicina a fost unul dintre centrele bisericești mai însemnate din acest areal al Dunării inferioare și una dintre metropolele de unde a debutat contra-propaganda ortodoxă. Crearea mitropoliilor
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
sau autohtoni, relicve și foarte probabil clerici din ținuturile dobrogene. Secolul al XII-lea nu oferă din punct de vedere al istoriei ecleziastice a Dobrogei date suficiente, viața religioasă putând continua probabil sub autoritatea mitropoliei de la Dristra, aflată sub oblăduirea patriarhiei constantinopolitane. Odată însă cu intrarea Dobrogei și a unor ținuturi de pe malul stâng al Dunării sub autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate a secolului următor și cu refluxul puterii bizantine de după dezastrul din 1204, noi condiții ecleziastice par să fi
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate a secolului următor și cu refluxul puterii bizantine de după dezastrul din 1204, noi condiții ecleziastice par să fi apărut, fără a exista însă date certe privind raporturile cu Arhiepiscopia de Tărnovo (devenită în 1235 patriarhie). Influența Vicinei a început să se întindă asupra populației de la curbura Carpaților încă dintr-o perioadă anterioară anului 1204. Ulterior însă încă din secolul al XIII-lea, scaunul mitropolitan s-a mutat de la Dristra și orașul a ajuns până la urmă
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
curbura Carpaților încă dintr-o perioadă anterioară anului 1204. Ulterior însă încă din secolul al XIII-lea, scaunul mitropolitan s-a mutat de la Dristra și orașul a ajuns până la urmă să servească drept reședință de mitropolie a Bisericii Ortodoxe, subordonată Patriarhiei de la Constantinopol. După unii autori (e. g. Vitalien Laurent), înființarea inițială pe plan local a unei episcopii și poate chiar ridicarea ei la rangul de mitropolie, ce avea să reunească teritoriul păstorit de arhiepiscopiile de Tomis și de Dinogeția-Garvăn împreună cu celelalte
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
sub dominația cruciată, după 1204 în Dobrogea s-a constatat un aflux semnificativ de populație bizantină, astfel că orașul Vicina a putut prelua conducerea religioasă a întregului ținut. Notabilitățile grecești din Dobrogea, au obținut astfel crearea unei arhidieceze dependente de patriarhia constantinopolitană, în acel moment refugiată la Niceea, până în 1249-1250. Influența episcopiei Vicinei asupra zonei de la Curbura Carpaților, după cum confirmă o scrisoare a papei Grigore al IX-lea către principele Bela din 14 noiembrie 1234, a fost mult mai persuasivă și
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
carpatic. Aceasta s-a petrecut într-un moment în care Biserica Catolică era din nou în ofensivă pe mai multe fronturi misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, iar Patriarhia Ecumenică de la Niceea era interesată de contra-propaganda confesională într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici. Atribuțiile noului scaun s-au întins în zona curburii Carpaților, cel puțin în partea de sud a Moldovei și în estul
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Vicina pentru a obține de la împăratul Andronic dreptul de a coborî spre sud. Deși în primele două decenii al secolului al XIII-lea importanța mitropoliei s-a menținut, pe la 1324 situația era deja schimbată, scaunul fiind scutit de dări către Patriarhie datorită situației precare. În jurul anului 1338 asupra diecezei de la Vicina plana deja un pericolul destul de serios în contextul incursiunilor tătare. Astfel, titularul Macarie din acea vreme a scaunului mitropolitan, era doritor de plecare într-o epocă în care Patriarhia constantinopolitană
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
către Patriarhie datorită situației precare. În jurul anului 1338 asupra diecezei de la Vicina plana deja un pericolul destul de serios în contextul incursiunilor tătare. Astfel, titularul Macarie din acea vreme a scaunului mitropolitan, era doritor de plecare într-o epocă în care Patriarhia constantinopolitană se lupta pentru a-i fixa în scaunele lor pe ierarhii subordonați. Ca urmare, Macarie a promis până la urmă că nu-și va părăsi postul. Până spre mijlocul secolului al XIII-le importanța culturală a mitropoliei a scăzut tot
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
părintelui paroh Dumitru I. Manta, fondurile pentru proiect au fost obținute prin donații importante de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor și prin subscripțiile credincioșilor și ale instituțiilor. Mai multe donații au venit de la generalul Ion Antonescu. Dimitrie Ionescu-Berechet, arhitect șef al Patriarhiei Române, a câștigat un concurs pentru proiectul bisericii, care urma să fie construită pe un teren donat de Primăria Municipiului București. Piatra de temelie a fost pusă în 23 august 1935 și structura a fost terminată complet în 15 noiembrie
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]