3,841 matches
-
Parascheva. De obicei, canalele TV dau, de la asemenea ocazii, numai imagini cu oameni care stau 57 cu orele la coadă sau se calcă în picioare ca să ajungă la moaște. Reporterul de la România, te iubesc! a stat de vorbă cu câțiva pelerini, ia însoțit pe parcursul șederii lor la Iași. Bun, oamenii se îmbulzesc sau stau la coadă până le vine rău, dar de ce fac asta? Iar reportajul a avut calitatea că șia propus să afle din gura celor în cauză câteva răspunsuri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Istorisirea Pelerinului: Jurnalul mișcărilor lăuntrice: Exerciții spirituale Introduceretc "Introducere" Puterea cuvintelor unui om al faptelor Despre Ignațiu de Loyola sa spus că este omul de acțiune în stare pură. Scrierile ignațiene precum Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice și Exerciții spirituale se nasc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Istorisirea Pelerinului: Jurnalul mișcărilor lăuntrice: Exerciții spirituale Introduceretc "Introducere" Puterea cuvintelor unui om al faptelor Despre Ignațiu de Loyola sa spus că este omul de acțiune în stare pură. Scrierile ignațiene precum Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice și Exerciții spirituale se nasc din acțiune și sunt menite să dea naștere la rândul lor acțiunii. Particularitatea acestui binom nu poate fi înțeleasă fără încercarea de a aborda fie și măcar succint două chestiuni care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
austere în expresie, au exercitat un impact dincolo de așteptări pentru generații întregi de oameni, iar numeroase experiențe din prezent confirmă acest lucru. Prin intermediul documentelor pe care le prezentăm, omul Ignațiu trăiește în fața noastră, chiar dacă vorbește puțin despre sine, cu excepția Istorisirii Pelerinului, unde rememorează câteva experiențe, despre care crede că vor fi de folos altora, în special acelora care sunt călăuziți de același spirit asemenea lui. „A fi de folos”: acesta este unicul motiv care-i justifică mărturisirile. Dacă acest lucru elucidează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Giordano Bruno. 1549 Sosirea primilor iezuiți în Germania. Începutul Contrareformei în Germania. 1549 Francisc Xaveriu ajunge în Japonia și predică creștinismul. 1550 Pontificatul lui Iuliu al III-lea, care reconfirmă ordinul iezuiților prin bula Exposcit debitum. 1552 Ignațiu scrie Istorisirea Pelerinului. 1552 Las Casas și Sepúlveda dezbat la Valladolid dacă amerindienii au sau nu suflet. Francisc Xaveriu moare în apropiere de coasta chineză. 1554 Ignațiu împarte Societatea din Spania în trei provincii: Castilia, Aragon și Betica. Portugalia devine provincie sub conducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Rembrandt. 1609 La 3 decembrie, Ignațiu de Loyola este beatificat de către Papa Paul al V-lea. 1622 La 12 martie are loc canonizarea Sfântului Ignațiu, sub pontificatul lui Grigore al XV-lea. Antoaneta Sabău și Marius Taloș Istorisirea PelerinuluiTC "Istorisirea Pelerinului" (Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola)tc "(Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola)" Introduceretc "Introducere" Un testament spiritual sub forma unei autobiografii Textul de față, scris între anii 1553 și 1555, parte în spaniolă, parte în italiană, de către iezuitul portughez Luis Gonçalves
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Monumenta Historica S.I. i-a dat numele de Acta Patris Ignatii; în secolul XX s-a impus titlul mai intuitiv și mai exact de Autobiografie. Noi adoptăm însă, după edițiile moderne care se inspiră din versiunea franceză, titlul de Istorisirea Pelerinului. Care sunt rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin important ni se pare - ca de altfel și în cazul Jurnalului mișcărilor lăuntrice - caracterul fragmentar al acesteia. Într-adevăr, textul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în acceptarea activă a unui destin: seria tentativelor de a se îmbarca spre Ierusalim îi va conduce în cele din urmă pe Ignațiu și însoțitorii săi la Roma, locul de naștere al Societății lui Isus. Acesta fiind itinerarul autobiografic al pelerinului Ignațiu, să vedem în continuare relevanța lui testamentară pentru cei care aveau să-l urmeze. Istorisirea ca testament spiritual Scurta trecere în revistă a conținutului Istorisirii ne arată că avem de-a face cu o scriere în care atât însemnările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
civile și ecleziastice, diversitatea spiritelor care-l „mișcau” lăuntric, toate au constituit pentru el tot atâtea căi prin care a putut desluși „voința lui Dumnezeu”. Dar asta nu înseamnă că drumul i-a fost trasat dinainte, ca printr-o fatalitate. Pelerinul trebuie să „hotărască” etapă după etapă drumul pe care-l are de urmat: în acest context, verbul spaniol determinar apare de treizeci și șapte de ori. Abia după ce examinează rațional situația și cântărește diferitele mișcări ce-i tulbură sufletul, privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înțeles bine lucrul acesta când și-au luat numele de Societatea lui Isus. A fi pus împreună cu Cristos, și cu Cristos ducându-și crucea, este la urma urmei moștenirea cea mai prețioasă a acestui testament. Marius Taloș Istorisirea Pelerinuluitc "Istorisirea Pelerinului" (Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola)tc "(Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola)" Prologul părintelui Nadal 1 Părintele nostru Ignațiu îmi spusese mie, dar și altor Părinți, că I-a cerut lui Dumnezeu să-i dea trei haruri, înainte de a pleca din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Au început să discute și au ajuns să vorbească despre Stăpâna noastră. Maurul credea că Fecioara zămislise fără bărbat, dar nu putea crede că ea a rămas fecioară după naștere, înfățișând toate temeiurile firii care-i veneau în minte. Deși Pelerinul 1 i se împotrivi în toate felurile, nu-l putu face să-și schimbe părerea. După aceea, maurul plecă atât de repede încât Pelerinul îi pierdu urma, adâncit fiind în gânduri cu privire la cele ce vorbiseră. Atunci simți o mare neliniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ea a rămas fecioară după naștere, înfățișând toate temeiurile firii care-i veneau în minte. Deși Pelerinul 1 i se împotrivi în toate felurile, nu-l putu face să-și schimbe părerea. După aceea, maurul plecă atât de repede încât Pelerinul îi pierdu urma, adâncit fiind în gânduri cu privire la cele ce vorbiseră. Atunci simți o mare neliniște interioară care-i stârni nemulțumire în suflet, deoarece i se părea că nu-și făcuse datoria. Fu cuprins de mânie împotriva maurului, părându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul ce ducea direct spre Barcelona, pe unde ar fi întâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
accepte două haine gri de postav foarte gros și o beretă din aceeași stofă, un fel de căciulă. În acea vreme era foarte dornic să vorbească cu alții despre cele spirituale și să găsească persoane înzestrate pentru aceasta. Capitolul IV PELERINUL LA IERUSALIM (februarie 1523 - Postul Mare 1524) Stările sufletului 35. Se apropia timpul hărăzit plecării la Ierusalim 1. Așa încât, la începutul anului 1523, porni spre Barcelona de unde voia să se îmbarce. Deși s-au oferit unii să-l însoțească, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
găsi pe nimeni care să-l fi putut ajuta atât cât și-ar fi dorit, în afară de acea doamnă din Manresa despre care a fost vorba mai sus, cea care se rugase la Dumnezeu pentru ca Isus Cristos să i se arate Pelerinului. Numai acea femeie părea că pătrunde mai adânc cele duhovnicești. Astfel că, după plecarea din Barcelona, pierdu cu desăvârșire grija de a mai căuta oameni duhovnicești 2. Pe drumurile din Italia 38. Avură un vânt atât de puternic la pupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
le dădură să mănânce și să bea mult vin; îi îmbiau cu o asemenea stăruință încât părea că vor să-i îmbete. Apoi i-au despărțit, culcându-le pe mamă și pe fiică într-o cameră la etaj, iar pe Pelerin și pe tânăr într-un grajd. Spre miezul nopții, auzi strigăte puternice venind de sus. Sculându-se să vadă ce se întâmplă, le găsi pe mamă și pe fiică jos în curte, în lacrimi, plângându-se că soldații încercaseră să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
într-o biserică ce se afla acolo și în care ploua. Dar nici dimineața nu li se dădu voie să intre în oraș. În afara lui nu găsiră nimic de pomană, deși fuseseră și la un castel aflat în apropiere. Acolo, Pelerinul se simți rău din cauza oboselii drumului pe mare și a celorlalte lipsuri. Nefiind în stare să mai umble, rămase acolo, în timp ce mama și fiica plecară spre Roma. În acea zi, ieșiră mulți oameni din oraș. Cum Pelerinul știa că urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în apropiere. Acolo, Pelerinul se simți rău din cauza oboselii drumului pe mare și a celorlalte lipsuri. Nefiind în stare să mai umble, rămase acolo, în timp ce mama și fiica plecară spre Roma. În acea zi, ieșiră mulți oameni din oraș. Cum Pelerinul știa că urma să treacă pe acolo stăpâna locului, îi ieși în cale și-i spuse că nu era bolnav, ci numai slăbit, și o rugă să-l lase să intre în oraș pentru a căuta cele de trebuință. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
putu ține pasul cu ei pentru că mergeau foarte repede, iar la căderea nopții îl lăsară în plin câmp. Acolo îi apăru Cristos așa cum obișnuia să-i apară 3, cum s-a spus mai sus, și îl întări mult. Astfel consolat, Pelerinul ajunse a doua zi dimineața la porțile orașului Padova și intră, fără a măslui vreo dovadă - așa cum cred că făcuseră tovarășii lui - și fără ca străjerii să-i ceară ceva. Același lucru se întâmplă și la ieșire, lucru de care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Într-o zi, un spaniol bogat îl întrebă ce face și încotro dorea să meargă. Aflând ce avea de gând, îl luă să mănânce la el și-l găzdui câteva zile, până când totul fu gata pentru plecare. Încă din Manresa, Pelerinul avea obiceiul ca, atunci când mânca împreună cu alții, să nu vorbească deloc la masă; dacă era cazul, dădea răspunsuri scurte. Asculta însă ce se discuta și reținea câte ceva care să-i dea prilejul de a vorbi despre Dumnezeu, ceea ce și făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dogele Veneției pentru a vorbi cu el1; anume, îl ajută să intre și să se înfățișeze înaintea acestuia. Dogele, după ce-l ascultă, porunci să fie îmbarcat în corabia guvernatorilor, care se îndrepta spre Cipru. Deși în acel an veniseră mulți pelerini pentru Ierusalim, cei mai mulți se înapoiaseră în ținuturile lor din pricina faptului că turcii luaseră Insula Rodos. Cu toate acestea, treisprezece dintre ei se aflau pe corabia pelerinilor, care plecă prima. Mai rămâneau opt sau nouă pentru corabia guvernatorilor. Aceasta dădea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în corabia guvernatorilor, care se îndrepta spre Cipru. Deși în acel an veniseră mulți pelerini pentru Ierusalim, cei mai mulți se înapoiaseră în ținuturile lor din pricina faptului că turcii luaseră Insula Rodos. Cu toate acestea, treisprezece dintre ei se aflau pe corabia pelerinilor, care plecă prima. Mai rămâneau opt sau nouă pentru corabia guvernatorilor. Aceasta dădea să plece, când Pelerinul nostru fu cuprins de o febră mare care-l chinui câteva zile, apoi îl lăsă. Corabia pleca chiar în ziua în care el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cei mai mulți se înapoiaseră în ținuturile lor din pricina faptului că turcii luaseră Insula Rodos. Cu toate acestea, treisprezece dintre ei se aflau pe corabia pelerinilor, care plecă prima. Mai rămâneau opt sau nouă pentru corabia guvernatorilor. Aceasta dădea să plece, când Pelerinul nostru fu cuprins de o febră mare care-l chinui câteva zile, apoi îl lăsă. Corabia pleca chiar în ziua în care el luase un leac. Gazdele lui îl întrebară pe doctor dacă se putea îmbarca pentru Ierusalim; acesta răspunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-l părăsească pe vreo insulă. Dar Îi plăcu Domnului nostru ca ei să ajungă repede în Cipru, unde coborând de pe corabie, merseră pe jos spre un alt port numit Salinele 2, la o depărtare de zece leghe. Urcară pe corabia pelerinilor, și nici acum nu-și luă alte merinde decât nădejdea în Dumnezeu, așa cum făcuse și mai înainte. În tot acest timp, Domnul nostru îi apăru deseori, ceea ce îi dădu consolare și tărie. Mai mult, i se părea că vede un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
plecarea din Cipru până la sosirea la Iaffa. Taina de la Ierusalim Călare pe măgăruși, cum era obiceiul, se îndreptară spre Ierusalim. Cu două leghe înainte de sosire, un spaniol, nobil se pare, numit Diego Manes, le spuse cu o mare evlavie tuturor pelerinilor că în curând aveau să ajungă la locul de unde se putea zări Orașul Sfânt și că ar fi bine să se pregătească sufletește și să meargă în tăcere. 45. Tuturor le păru un lucru bun și fiecare începu să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]