4,216 matches
-
din România (AADCR), membru fondator al Asociației Române de Politică Externă (ARPE), fost director al Direcției țări socialiste, Tratatul de la Varșovia și CAER (1982-1990) din MAE, membru de onoare al Institutului Român de Studii Euro Asiatice (IRSEA). * Ioan Mărgineanu ambasador, pensionat din anul 2000 a îndeplinit funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Italia și Malta. Absolvent al Academiei de Științe Economice și al Facultății de Drept, Universitatea București, a fost ziarist de profesie, activând la diferite publicații, săptămânale și cotidiane
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
diplomația română 38 de ani neîntrerupți, din care 26 la misiunile diplomatice române de la Beirut, Cairo, Bagdad și Tripoli, precum și Biroul reprezentativ al României la Ierusalim; a promovat, prin concurs de la gradul de Atașat până la cel de Ministru-consilier; a fost pensionat cu acest grad diplomatic în noiembrie 2001. * Născut la 2 mai 1931 la Brașov. Căsătorit, are doi copii. Studii: Școala primară la Brașov; Studii medii 1946-1950 la Liceul Comercial, apoi Liceul Industrial din Brașov; Facultatea cursurile Facultății de Istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
din București (1945-1948) și „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1949-1953), va absolvi în 1958 Facultatea de Filologie a Universității din București. Angajat redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, se transferă în 1969 la Editura „Ion Creangă”, de unde se pensionează în 1993. Debutează în 1965 cu o epigramă la „Urzica”. Prima plachetă pentru copii, Ham, aventurile unui cățel năzdrăvan, îi apare în 1974. Mai este prezent în „Contemporanul”, „Cutezătorii”, „Gazeta literară”, „Luminița”, „România literară”, „Universul copiilor” ș.a. Z. este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
cel de-al doilea război mondial) a lui P. Reformat, se mută în Iași și se orientează către o altă profesie. Urmează Institutul Politehnic, după care va fi inginer proiectant și profesor al Facultății de Construcții până în 1984, când se pensionează. Poet al „generației pierdute”, strălucit reprezentată de Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Ștefan Baciu, Constant Tonegaru, P. nu a putut trece peste zbuciumul perioadei de ruptură de după război și traversează o lungă perioadă de tăcere literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
același oraș (1946-1950). Este asistent (1950-1953) și lector (1956-1957) la Catedra de limba română a Facultății de Filologie, apoi cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași al Academiei Române din 1953 până în 1989, când s-a pensionat; director al instituției între 1967 și 1970, a inițiat Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900. A obținut doctoratul în 1967 cu teza Formarea terminologiei științifice românești, un studiu despre introducerea și asimilarea în limba română a împrumuturilor recente. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
de care se bucura în Transilvania determină numirea lui în funcția de director al Teatrului Național din Cluj, odată cu înființarea acestei instituții, în 1919. Va deține calitatea de director al Naționalului clujean între anii 1919 și 1927, 1931 și 1936. Pensionat în 1938, va continua, încă doi ani, doar activitatea de profesor la Conservatorul din Cluj, începută în 1919. În 1945 este declarat director onorific al Teatrului Național din Cluj, învestire singulară în istoria teatrului românesc. Este înmormântat în cimitirul Sf.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
dintr-o familie ce dăduse câteva personalități culturale, B. urmează Gimnaziul „Gh. Lazăr” și Liceul „Matei Basarab” și se înscrie apoi la școala militară. Sublocotenent în 1893, la geniu, va fi avansat în 1917 colonel, grad cu care se va pensiona. Debutează în 1903, când drama sa Minorii este reprezentată la Teatrul Liric, apoi la Teatrul Național, textul fiind tipărit în 1909. În 1903-1904 i se joacă piesele Mama, Vijelie și Jour fixe, iar în 1911, la Brăila, Iubire de mamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
se înveșnicește nici în funcția de contabil la Percepția din Caracal (1918-1919). Demisionează și îmbracă uniforma de ofițer la garnizoana din Fălciu (1919-1920), de unde se mută la Școala de Cavalerie din Sibiu, stabilindu-se, în 1921, în acest oraș. Se pensionează cu gradul de colonel. Era încă elev când, în 1911, își vede publicată o schiță umoristică în „Veselia”. Cu versuri, proză, articole avea să mai colaboreze (semnând și cu pseudonimele Silex și Tudor Praștie) la „Adevărul literar și artistic”, „Romanațul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
cooperatistă. în anii 1939 și 1940, a fost revizor școlar în județul Dorohoi, după care a activat ca director la Școlii de băieți Grivița din București, precum și la Liceul Mixt nr. 2 din Militari, până în anul 1958, când s-a pensionat. Aceste frumoase realizări despre care am vorbit mai sus se datoresc și soției sale, eminenta învățătoare Margareta Niculiu, care prin ajutorul și colaborarea sa, a contribuit la activitatea culturală, economică și socială din satele comunei și județului, unde au activat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
obținut locul II la Iași, pe întreaga Moldovă. A fost sărbătorit la Pomârla, la Broscăuți ca dirijor de cor, iar al Hudești odată cu sărbătorirea centenarului corului a primit Diploma și Medalia de Evidențiat în munca culturală de masă. S-a pensionat la dat de 6 octombrie 1973. Doctor inginer agronom Gheorghe Antochi Inginerul agronom Gheorghe Antochi, fiul lui Gheorghe și Profira (născută Cojocea), s-a născut la 21 noiembrie 1942, în satul Vatra din comuna Hudești, comună care a devenit renumită
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
i se conferi Gradația de merit în învățământul primar. între anii 1952-1962 a funcționat la școala Hudești, iar din 1962 până în 1969 la Școala din Tătăruși, com. RediuTătari de lângă Iași, unde a fost și director. în anul 1969 s-a pensionat și a trăit în Iași până în 1974 când a decedat. Foștii săi elevi, din satul Vatra, își amintesc cu plăcere de lecțiile ținute de acest minunat învățător. X. SATUL ALBA 1. Date importante 1412-se amintește de pârâul Alb (document
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
forță de convingere, fiind apreciat ca unul din bunii soliști ai Operei Române. După pensionarea de la Operă din motive de sănătate, a mai colaborat cu Filarmonica „George Enescu efectuând și unele turnee în străinătate până în anul 1986 când s-a pensionat pentru limită de vârstă. Este căsătorit cu Anastasia Zaman din Galați, de profesie artist liric, în prezent pensionară. Serviciul militar l-a efectuat în perioada 1943-1945 fiind voluntar cu dispensă de vârstă la Școala de subofițeri-jandarmi, Târgu-Ocna. După venirea de pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
un trust de construcții unde a activat timp de 2 ani. Dovedind o temeinică pregătire profesională și de specialitate, în anul 1955 a fost numit directorul regionalei CEC din municipiul Bacău, funcție pe care a deținut-o până când s-a pensionat în anul 1993. Pentru perfecționarea pregătirii a urmat cursurile post academice la CEPECA București. în perioada 1952-1953 a satisfăcut stagiul militar cu termen redus la Școala de intendență și finanțe, Craiova, fiind înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă, specialitatea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de elevi ofițeri reușiți și a fost mutat la Secția pregătire operativă și de luptă din Comandamentul serviciilor armatei, îndeplinind funcția de Șef al secției organizare, mobilizare și planificare-înzestrare, pe care a deținut-o până în anul 1982, când s-a pensionat la cerere, pentru limită de vârstă cu gradul de colonel( r). Atât în timpul activității, cât și după pensionare a scris articole de specialitate la Buletinul serviciilor armatei, Spatele armatei, Revista armelor, Revista probleme de artă militară, Revista de istorie militară
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Voinescu și a excelenților dirijori Dinu Stelian și Victor Popescu. A obținut succese remarcabile și numeroase recompense și premii atât în turneele efectuate în țară, cât și în cele efectuate peste hotare. La data de 1 august 1987 s-a pensionat, pe motive de sănătate, dar a rămas același îndrăgostit de muzica populară și ușoară care l-au consacrat ca solist. „La omul harnic se uită sărăcia pe fereastră (Proverb) 2. Vechimea istorică Sat cu oameni gospodari și cu adânci rădăcini
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ici și colo câte unul. La ora 10, spre blocul cu cinci nivele din strada Titu Maiorescu nr. 4 se îndreaptă în grupuri mici persoane vârstnice, bărbați și femei. Sunt invitații profesoarei Veronica Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
nr. M.C. 00113 din 15.02.1974 a fost numit în funcția de comandant al Centrului Militar Județean Iași, funcție pe care a îndeplinit-o până la data de 31.07. 1974, când a trecut în rezervă datorită unor probleme medicale, pensionându-se la împlinirea vârstei minime de 52 de ani. Colonelul Mitrofan a fost căsătorit și are o fiică, născută în 1948. Colonel (r) Ion Victor MITITELU s-a născut la data de 30 septembrie 1926, comuna Durnești, județul Botoșani. Primele
Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
să obțină numirea în postul de conferențiar la Facultatea de Filologie, în 1950 îl înlocuiește pe G. Călinescu - îndepărtat din Universitate și trimis „în cercetare” - la șefia Catedrei de literatură română modernă și ia gradul didactic de profesor; va fi pensionat în 1970. Debutează în 1932 la revista „unu”, publicând în două numere consecutive poemele Oamenii-pași, Liane, Mitul izvoarelor, Poem, În palma-mi umblă trupul tău și două proze scurte, Balul din Vulcani și Dincolo, semnate I. Wittner. Mai colaborează la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Se întoarce în capitală ca inspector general în Ministerul de Interne (1920), inspector la Direcția Culturii din Casa Culturii Poporului (1922), la ministerele Cultelor, al Educației și Învățământului, în fine, la Casa Școalelor, unde între 1932 și 1940 (când se pensionează) este consilier literar. Din 1918 a practicat și avocatura. L. publică versuri patriotice în „Revista școlarilor”, anecdote și scurte povestiri în revista „Satul” (Teișani-Prahova), însă debutul propriu-zis are loc în 1905, la revista „România ilustrată” (unde este redactor, bucurându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
comunele Ruseni, Chitru și Ciolacu Nou din județele Soroca și Bălți. La aceasta din urmă l-a cunoscut pe învățătorul Costache Gh. Buraga cu care s-a și căsătorit. . Apoi din anul 1951 pînă în anul 1969 cînd s-a pensionat a lucrat la școala din Dănești. A fost învățătore model, exemplu de punctualitate și bună pregătire profesională. Și-a înțeles soțul ca nimeni altul, fiind alături de el, înconjurîndu-l și îngrijindu-l în toate momentele grele din viața lui. Este coautoare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
întunericului, să îl întâlnească acolo pe colonel. O întâlnire artistică simbolică are loc în ultimul film în care joacă Marlon Brando, The Score. Scorul din titlu este o ultimă mare lovitură pe care un infractor ce tocmai spera să se pensioneze (Al Pacino în rolul lui Nick Wells) este ademenit să o încerce de către Max (Marlon Brando). Astfel se face că cei ce jucaseră același personaj la vârste diferite (nașul Vito) se întâlnesc în ultimul film al lui Brando (tot în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din București (1948) , a lucrat ca redactor la Editura Științifică (1948-1951), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1959), apoi a fost corector la Editura Științifică (1959-1963) și documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei până în 1977, când se pensionează din motive de sănătate. La debut a semnat cu numele Georgeta Rădulescu. Excelentă editoare de texte, cu preponderență din clasicii români din secolul al XIX-lea, R.-D. a debutat cu o ediție (în colaborare) din poeziile lui V. Alecsandri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
Iași, al cărei absolvent devine în 1954. După mai puțin de un an, se angajează ca redactor la revista ,,Iașul literar”, unde activează până în 1970, apoi la ,,Convorbiri literare”, unde ocupă funcția de redactor principal, până în anul 1991, când se pensionează. Din 1962, este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Articolele publicate în periodice dovedesc un ascuțit spirit critic, înclinat spre deslușirea elementelor definitorii ale unei opere literare prin analizarea fragmentului. Atunci când comanda social-ideologică este evidentă, D. evită compromisul prin tratarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286898_a_288227]
-
limba și literatura română, pe care a absolvit-o în 1952. Din motive politice, lucrează multă vreme ca funcționară la Centrul de Librării București. Din 1968 devine redactor la Editura pentru Literatură, iar din 1970 la Editura Minerva, de unde se pensionează în 1985. A fost distinsă cu Premiul „Perpessicius” (împreună cu Al. Piru) pentru ediția G. Ibrăileanu, Opere (I-X, 1974-1981). Editoare experimentată, cu o excelentă pregătire filologică, a îngrijit, singură sau în colaborare, ediții din opera lui Constantin Stamati, Barbu Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289387_a_290716]
-
persoanele disponibilizate în condițiile alin. (1) beneficiază, până la încheierea perioadei prevăzute la alin. (2), de un venit de completare egal cu salariul mediu net pe economie din luna anterioară disponibilizării. ... (4) Persoanele care s-au încadrat în munca sau se pensionează, conform legii, în perioada prevăzută la alin. (2) beneficiază, până la expirarea acestei perioade, de venitul de completare în cuantumul stabilit în condițiile alin. (1). ... (5) Prevederile alin. (3) se aplic�� și personalului disponibilizat în perioada 1-14 februarie 2002. ... ------------- Art. 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149411_a_150740]