3,245 matches
-
soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare, / Sara-i veștedă de soare. A doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a barocului, cu sugestii din Tasso, dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
un burghez înrăit! - Ce-i rău în a fi burghez? - N-ai simțul gratuității și plăcerea autodistrugerii.” Înțelepciunea luptelor politice: „Uneori un dușman detestabil este un factor de solidarizare mai eficace decât un conducător ambițios”. Raporturile cu Occidentul Europei și perpetua chestiune a sincronizării: „Dumneata vorbești de parcă ai trăi în vestul Europei! Aici, la noi, trecutul se uită foarte repede și se repetă foarte des.” Personalitatea proteică, fascinantă în permanenta ei adaptabilitate a lui Ion Ghica: „Jean Ghica est de ces
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
pentru că, vorba lui Guy de Maupassant: " Criticul care îndrăznește să scrie : Acesta este un roman și acela nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau nu explicit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică negativă, nerezolvată într-o sinteză pozitivă, ci deschisă, păstrîn du-i în joc pe ambii opozanți. Ba chiar am putea spune că această neîncetată deschidere, acest perpetuu du-te-vino dintre diferență și repetiție reprezintă adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intră în acțiune pe fondul dureros al veștilor ce-i parvin despre familia rămasă acasă, din care douăzeci și șapte de membri au fost masacrați, printre ei aflîndu-se și mama sa. Crucea dusă cu greu de o întreagă colectivitate, doliul perpetuu, întrebările și absența multor răspunsuri, dar și asumarea curajoasă a unui prezent incert se adună în vocea aspră, sacadată și adîncă a scriitoarei. Sigur, texte literare consacrate acestui genocid au apărut deja cu zecile, amestecînd reportaje și mărturii directe, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
43 de ani este imposibil de clasat. E drept că sunt vreo 60 de ani și mai bine de cînd ne tot plîngem de evoluția romanului spre o mixtură greu descifrabilă de stiluri, limbaje, subgenuri, unii ridicînd în slăvi această perpetuă capacitate a sa de a se reinventa, de a se "turna" în noi modele, care mai de care mai neregulate și imprevizibile, alții tradiționaliștii, desigur regretînd amarnic vremurile în care "prințesa venea la ora patru" și totul era clar și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să nu faci nimic, susține gînditorul român, să nu practici nici o meserie sau, cel mult, pe cea de rege, precum Solomon, căci munca frenetică nu e decît negarea sensului eternității. Spirit de contradicție sau necesitate vitală? Cert este că, în calitate de perpetuu juisor al neîmplinirii, Cioran se cuibărește în euforia inutilului, considerînd că a trăi e suficient de extenuant și dificil, ocupație deplină ce descurajează orice veleitate de gest suplimentar, amintind de o zicere latinească: Nu sunt niciodată mai ocupat decît atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
combătea nedreptele voastre privilegii. Și când școlile moderne, aceste școli care vă înspăimântă atât de mult, au luat puterea, la ce s-au gândit ele, ca și voi, prima dată? Să suprime Economia politică, căci știința economică este un protest perpetuu împotriva acestei nivelări legale pe care voi ați căutat-o și pe care alții o caută astăzi după exemplul vostru. Ați cerut Legii alt lucru și mai mult decât trebuie cerut Legii, alt lucru și mai mult decât Legea poate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
griji, familia fără obligații, creditul fără garanții, existența fără efort? Cu siguranță am vrea toate acestea dacă ar fi posibil. Dar este acest lucru posibil? Iată chestiunea. Nu putem înțelege ceea ce desemnăm prin stat. Credem că există, în această personificare perpetuă a statului, cea mai ciudată, cea mai umilitoare dintre mistificări. Ce este acest stat care ia asupra sa toate virtuțile, toate obligațiile, toate generozitățile? De unde ia aceste resurse, pe care îl provocăm să le răspândească în binefaceri asupra indivizilor? Nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în considerare relațiile noastre cu străinii, nici în această chestiune nu văd o regulă mai prudentă, mai solidă, mai acceptabilă tuturor, astfel încât să poată deveni lege, decât Justiția. A supune aceste relații principiului fraternității legale, forțate, înseamnă a decreta războiul perpetuu, universal, căci înseamnă a pune în mod obligatoriu forța noastră, sângele și averea cetățenilor, în serviciul oricui le va reclama pentru a servi o cauză care suscită simpatia legislatorului. Singulară fraternitate. Cu mult timp în urmă Cervantes i-a personificat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nimic nu dovedește că veți reuși să vindeți mai mult. Este foarte adevărat ce spuneți. Sunt bucuros dacă eforturile comerciale se neutralizează. Ca și eforturile militare. Și spuneți-mi, acești vameși, acești soldați, aceste vase, aceste contribuții zdrobitoare, această tensiune perpetuă spre un rezultat imposibil, această stare permanentă de război deschis sau secret cu întreaga lume, nu sunt ele consecința logică, necesară a faptului că legislatorul s-a coafat cu această idee (care nu este, ați convenit acest lucru, la îndemâna niciunui
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
muncii naționale (foarte bine); ea nu ține în balanță doar munca franceză, pe care o protejează, și munca străină, ci, pe solul patriei, diversele Industrii văd cum societatea intervine în plus fără încetare între ele. Ascultați în fața tribunalului său reclamațiile perpetue ale unor industrii împotriva altora; priviți, de pildă, industriile care utilizează fierul plângându-se de protecția acordată fierului francez împotriva fierului străin; cele care utilizează inul sau bumbacul tors protestând împotriva protecției acordate inului francez, prin excluderea celui străin, și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
azi, ieri, mâine, poimâine, atât vara cât și iarna, nu doar atunci când vă va plăcea să îl declarați în vigoare, ci atunci când îi va plăcea lucrătorului să îl invoce! Veți susține oare că un proprietar de oțelărie are dreptul nedeterminat, perpetuu, să mă împiedice a produce indirect două chintale de fier în uzina mea, care este o podgorie, pentru avantajul de a produce direct un singur chintal în uzina sa, care este un furnal? Și acest drept este sau nu este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mereu o proaspătă cămașă de sânge. Rigiditatea, care nu e nici poză, nici nu ține de aparență, nu îngheață jocul sensibilității, ci îi dă, prin contrast, o mișcare mai vie. În jgheabul de piatră, șuvoiul tragic răsună mai sonor. Efortul perpetuu cu care autorul se identifică e îndreptat spre un scop etic precis. M. are un ideal moral, urmărește o paradigmă a acțiunilor de împlinit. În lumina severă a unei cauze finale, bilanțul e adesea descurajant. Faptele mărunte, nesemnificative, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
114 și urm.). În mod similar, pentru Lenin, puterea fără procesul istoric era inutilă (împotriva cursului timpului). De ase-menea, se pare că teoriile sovieticilor nu sînt înclinate în mod necesar către schimbare. În realitate, ei presupun, ca și realiștii, o perpetuă tendință spre echilibru și status quo. Această tendință este la rîndul ei înțeleasă ca o variabilă independentă cu ajutorul căreia sînt explicate - și legitimate - comportamentul în politica externă, precum și politica internațională. Atunci cînd schimbarea a afectat sfera lor de influență, cum
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
oare cine bate... surprind prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre zi și noapte, el își face cale. Singur el se luptă în acele văi Unde mâna morții a călcat pe-ai săi, Dar sub mii de brațe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul cum cu o pușcă veche în vârf cu o lumânare împușcă ursul în bârlog. IACOB NEGRUZZI Secretarul "perpetuu" al "Junimii", Iacob Negruzzi (1843-1932), a scris o literatură acum uitată, îndeosebi satirică. Copiile după natură în proză sunt cele mai delectabile și n-au deloc intenție naturalistă, fiind niște simple "caractere" cu model real. Părintele Gavriil, om disimulat, care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a gândului tortură Acolo unde punctul și linia dispare, Eu singur în mijlocul profundelor Sahare, Ca tine singur, Doamne, de singur în natură! Eu singur în lumina de-aramă-a unui soare Făuritor de monștri - un soare ce desface Din bălți stagnante ciuma perpetuă și face Din porc un rinocerus și-un arbor dintr-o floare. Și-acolo cu candoarea sălbaticilor bestii, În golurile zărei uitîndu-mă cu anii, Să-ncerc magnetizarea extazurilor stranii Ce tulbură privirea brahmanilor în trestii. Și-așa să-ntreb simunul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
președinte, dreapta a câștigat alegerile parlamentare din acel an și alegerile municipale 1989. Chiar dacă rezultatul general arată importanța scindării dreapta-stânga, totuși în interiorul fiecărui bloc, legăturile dintre partide nu sunt la fel de armonioase după cum sugerează cifrele per ansamblu. Am menționat deja tensiunile perpetue dintre socialiști și comuniști. Ridicarea ecologiștilor ca forță politică a mai adăugat un "ingredient" imprevizibil amestecului partidelor de stânga. La dreapta există o confruntare pentru hegemonie dintre gauliști, pe de o parte, și centraliști și liberali, pe de altă parte
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
încapsulat în condiția postmodernă și în anumite moduri îl prefigurează, totuși relaționarea lor nu este univocă; ea pare a fi de consecință, dependență, dar în același timp și de autonomie, iar dacă istoria culturală este privită ca un palimpsest, dialogul perpetuu dintre vechi și nou este unul deja presupus. În aceeași măsură este implicită și rescrierea istoriei culturale însăși, cu diversele contaminări voluntare sau involuntare dintre multiplele curente și idei, astfel încât perioadele sau curentele "pure" par a nu exista. Relația modernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proliferarea la nesfârșit a limbajului, precum și tendința sa de a se suprapune lui însuși (acea inflație a limbajului de care vorbea și Jacques Derrida), Foucault crede că limita și centrul său sunt date de fenomenul morții, ca destinatar și amenințare perpetuă. Mai mult, nu este vorba aici de un sens personal al scriiturii, dat de acel "scriu pentru a nu muri", ci de însăși condiția scriiturii actuale care propune o serie de experieri-limită, ce par a trimite la epuizarea ei (această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se poate înțelege un eveniment sau istoria însăși prin intermediul colajului, alcătuit din fragmente de texte sau fapte potrivite în mod corespunzător. Procedeul caleidoscopului sau cel al palimpsestului se regăsesc în straturile scriiturii actuale pentru a stimula receptorul la o recontextualizare perpetuă. Alături de acestea, hipertextul (o scriere în spații cu multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în special ca o consecință a refuzului discursului totalizator și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poziția, care se întemeiază pe dizolvarea diferențelor dintre adevărat și fals, real și imaginar și pe faptul că principiul de realitate, împreună cu corolarul obiectivității și al referențialității au încetat să mai funcționeze, "opera lui Baudrillard pare să fie în mod perpetuu preocupată de predominarea ordinii lucrurilor, [...] cu prezentarea unui discurs care corespunde cumva modalității în care lumea s-a schimbat. Așa cum Morris a sugerat, opera lui Baudrillard invită în mod seducător cititorul să răspundă da, "chiar așa stau lucrurile în realitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi situată în această stare neterminată, mereu prelungită, prin urmare, paroxistică (și uneori paradoxală). Ea nu poate fi apropiată noțiunii de katharsis decât în sensul stabilirii unei opoziții între ele, din moment ce seducția nu poate fi gândită decât ca o tensiune perpetuă, lipsită de destindere sau de purificare. O altă modalitate în care este surprins termenul de seducție este aceea de refulat al discursului tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simplu nex de informare, un alt ecran "conservat" într-o multitudine de terminale media. Astfel, distincția public privat pare a fi abolită, ambele fiind înlocuite și absorbite de către spațiul media. Seducția, dacă mai există, este doar operațională, transformată în fascinația perpetuă a modei, a publicității sau a televiziunii. Concepția lui Baudrillard privitoare la acest stadiu este foarte apropiată de aceea teoretizată de Gilles Lipovetsky în special în L'ère du vide, unde constată că seducția postmodernă este "hi-fi" și "a devenit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]