4,268 matches
-
niște flori frumoase. Tatăl lui a vrut să culeagă o floare, dar copilul a spus: Nu, nu! E mai importantă viața unei flori, decât fericirea unui om. Și floarea a fost atât de fericită, că le-a făcut cadou o petală. Și au dus-o cadou, la mama lui! S-o numim Povestea florii mulțumite. 5 ani și 4 luni Eu știu de ce Eu știu de ce tu nu ai primit nimic de la Moș Crăciun. Pentru că nu ți-ai dorit, pentru că n-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Răsari ca zâna din povești Spre-a lumina, dulce comoară, Hai, către Cer cu mine zboară! IUBITA MEA O, ființă fericită Fii pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept răsplată ? Veni-vor mulți și vor susține Că te iubesc
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
serii, zi de mare sărbătoare, Când pe lume veni pruncul, mai măreț decât un soare, I-atinge cu buza-i dulce fața lui catifelată Și cu dragoste de mamă l-a privit întâia dată. Piele lui albă și moale, ca petala unei flori, O uimea și-o întrebare și-o punea adeseori: Aura-i înaurită, fața, mâna și piciorul Ce-o bucură-ntâi pe mama, Dumnezeu sau ... muritorul? EI NU SIMT CE SIMT EU Unii râd de plânsul meu, Alții blestemă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
loc să îl oprească, Aș dori să-mi dăruiască Doar o clipă minunată Să mă simt încă odată Mică-n casa părintească! Într-a Lui împărăție, Cu cântec de serafim, Raiul meu de veșnicie Va fi tainic și sublim... O PETALĂ DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel mai tare
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Cu cântec de serafim, Raiul meu de veșnicie Va fi tainic și sublim... O PETALĂ DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel mai tare Mămicii zămislitoare. Noaptea mă cheamă la pat Pentr-un zâmbet, pentr-un sfat, Ca să crească sănătos Micul meu nepot frumos. Ziua strigă-n gura-mare: Ia - mă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-am dus/Înconjurată-s de icoane/ E trist, e rece și e sus/ Și ... nu sunt telefoane!” .... „Tremură a taină gândurile-n mine,/Plapumă de nori vreau să dorm în tine!” „Când soarele
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și vroia să-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja cu o mulțime de flori exotice, după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu bărbatul surorii ei, deznodământ pe care nu l-ai mai făcut cunoscut amicilor. La nouăsprezece ani, Eliza... Grădina publică. Fata necunoscută, venită de aiurea la rude, înaltă, fragilă, cu părul galben, cu gene lungi peste ochii negri, mușcând nervos petalele unei roze în-flăcărate... Un cântec umil de grădină publică, astăzi mort... Casa cu două rânduri din Ulița Mare... Plimbările pe sub geamurile ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Domnului. Irene s-a uitat urât la el. Nu mi-e frică de tine. Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije de zambile, inflorescențe de liliac, ale căror petale erau uscate ca pergamentul. Ahmad a continuat s-o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese lui Irene tot felul de povești despre îmblânzitori de șerpi, așa că femeia se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zilele de după 11 septembrie cu o încântare foarte puțin mascată ? În nici un caz. Irene ajunsese la concluzia că dacă lui Ahmad nu-i convenea ceva din ceea ce ea făcea, atunci însemna că era pe drumul cel bun. Un șirag de petale a luat foc. Ahmad, a exclamat ea. Bărbatul a zâmbit. Flăcările se îndreptau rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
minunată, canalul porno despre care maică-sa nu știa că era difuzat de societatea lor de cablu. Danny citise capitolul respectiv de opt ori și memorase pasajele care descriau cum arată organele genitale ale femeii și cum acestea miros a petale de flori și cum femeia țipă dac-o săruți acolo. Apoi se forțase să treacă la capitolele despre tatăl lui. În carte, Naji era un prost, dar, în realitate, bărbatul s-a uitat la tăieturile și vânătăile băiatului și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește scuturându-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E lungă noaptea, tristă fară tine Și eu mă-ntind de crezi c-ajung la lună Ori reclădesc castele pe ruine Iubesc, chiar dacă lumea e nebună Să-ți prind piciorul ca pe o petală, Să te-nfiori când îl ating de buze, Iar miezul nopții, în sacou de gală, Să ne ascundă, darling, printre frunze. Ioana VOICILĂ DOBRE Liniștea sufletului Doamne, nu mi-ai spus cât să urc când ai pus în mine zborul și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cărțile de plumb privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară cu arbori sub formă de biserici albe privește cum tainicul carnaval adună durerile în piața cea mare cu stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-a învățat să mergi copăcel doar acolo apele își simt limpezimea și porți pe buze strălucirea din cântecul inimii doar acolo ți-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se tot mai mult dar nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și de floare. Ba era o fată zâmbind, ba era o petală pe care un fluture strâmb își mângâia aripa mai scurtă... Un scârțâit mă smulse din jocul meu topind toate acele culori într-un alb asemeni fulgerului de mai-nainte. Inima începu să bată mai repede. Am deschis ochii, dar nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
orice surprinderi în multiplicitatea eventuală a viitoarelor relații, încât dacă n-aș fi trăit în comuna aceea o bucată de timp ar fi trebuit să cred că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avion personal să te ia. A dat din cap, pufnind în râs când mi-a văzut expresia invidioasă. — Și acolo o să fie angajați care îmi vor desface valiza pe rotile LV1 și un majordom care să-mi pregătească băi cu petale de trandafir. Și, la plecare, o să-mi facă bagajul și o să pună hârtie velină între fiecare strat. Hârtie velină parfumată. Te superi că plec? Mă bucur pentru tine. Nu mai plângi așa de mult acum, ai observat? —Mda. Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
preschimbă în spaimă. Un tunet îl făcu să tresară; imediat, cerul se acoperi de nori întunecați, roșietici. Vântul începu să bată cu putere și aproape că îi smulse mantia; se abătu apoi spre pădure, îndoind vârfurile copacilor. Totul se întunecă, petalele florilor căzură, zăpada se pătă de sânge, câteva păsări își fluturară aripile prin fața lui, înghițite de furtună. Calul începu să necheze, iar Valerius trebui să-l prindă de hățuri și să facă mari sforțări ca să-l țină, fiindcă se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca toată arena să-l insulte pentru că le oferă oamenilor o luptă de tot râsul? Manteus rămase o vreme tăcut, cu brațele încrucișate, privind încruntat iarba. Valerius se sprijini de un măr și scutură puțin trunchiul, făcând să cadă câteva petale. O văzu pe Velunda în lumina soarelui, venindu-i în întâmpinare într-o zi de primăvară și ridicând brațele spre copacii înfloriți înainte de a-l îmbrățișa. Scutură din cap. — Ce spui? — Instructorii mei nu sunt educați să-i trateze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptele, cu patruzeci de zile în urmă. În păduri, pe câmpuri și pe drum încă se mai zăreau mâini și picioare tăiate, leșuri putrezite a căror duhoare se simțea de la multe mile. Nimeni nu îngropase morții. În schimb, cremonezii presăraseră petale de trandafiri și frunze de laur pe drumurile ce duceau în oraș. Vitellius coborî de pe cal și merse printre trupurile putrezite, urmat de Caecina și Valens, care îi explicau momentele cele mai memorabile ale bătăliei. Porunci să se aducă vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și acum mai am coșmaruri... Mă chinuie de când am văzut focurile lui Nero... Toți creștinii ăia care ardeau de vii pe cruci!... Închise ochii, palid. Vitellius însă nu-i mai dădea atenție. La un semn al lui, o mulțime de petale albe de trandafir inundă cerul de octombrie și se revărsă asupra arenei. Mulțimea era înnebunită. Toți ridicau mâinile ca să prindă petalele. Zgomotul mulțimii ajungea până în puțul săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cruci!... Închise ochii, palid. Vitellius însă nu-i mai dădea atenție. La un semn al lui, o mulțime de petale albe de trandafir inundă cerul de octombrie și se revărsă asupra arenei. Mulțimea era înnebunită. Toți ridicau mâinile ca să prindă petalele. Zgomotul mulțimii ajungea până în puțul săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]