14,286 matches
-
găleata cu apă spre casa cuprinsă de incendiu (casa nu se vede, dar există, fiindcă altfel n‑ar exista nici găleata); el s‑a desprins pur și simplu și a plecat, omul din spate trebuie doar să‑și ia un pic mai mult avânt ca să compenseze locul rămas gol, dar asta‑i tot. Cei doi invocă faptul că ar fi trebuit să se unească de mai de mult cu cine trebuie. Hans își dorește ca odată și odată, când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
semenii intenționat. Sophie răspunde că, dacă a înțeles ea bine, e permis s‑o faci doar de dragul de‑a comite un act de violență. Mă rog, banii sunt, desigur, o chestiune secundară. O crimă nu‑i nimic altceva decât un pic de materie în dezordine (Rainer). Sophie răspunde ceva, iar Hans i se alătură. E de aceeași părere cu ea. Spune, sunt de părerea Sophiei. Rainer îi spune să‑și țină gura, fiindcă nu cunoaște polii opuși ai gândirii, nici perfecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți se grăbesc înapoi în întuneric, spre strada care‑i scuipase mai înainte, nici măcar întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chiar sigur - o s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe Sophie. Când își închipuie c‑o are pe Sophie între coapsele lui, i se scoală imediat și nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eleva de mai înainte. Rainer, care a povestit tuturor că tatăl și vărul lui conduc cu rândul un Porsche, se frăsuie iritat într‑un colț. De ce să nu poți să te anihilezi până nu mai rămâne în urma ta decât un pic de aer cald? Ar trebui să te sinucizi. Totuși, iat‑o pe Sophie, iar Rainer îi explică foarte pe larg și ținând seama de împrejurări că iubirea nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe‑o minge și o prinde iar, îi spune iubito, și păpușico, și Sofișoara. Are multă energie în el, pe care o consumă acum, dar pentru cine o are dacă nu pentru Sophie și numai pentru ea? Sophie râde un pic și spune, dă‑mi drumul, Hans. Înainte ca acesta să apuce să execute ordinul, Rainer se apropie pe la spate, i‑o smulge pe Sophie din brațe și‑l amenință pe Hans cu un șut în testicule, la care acesta răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
călători, ci ideea de a fi În străinătate. Timp de șapte ani n-am făcut altceva decât să citesc kimometri Întregi de informații primite pe telex sau scoase la imprimantă. Chiar și acum, dacă Închid ochii și mă forțez un pic, Îmi revin În minte informațiile asimilate de-a lungul acelei perioade. Tendința de evoluție a riscului de țară din Orientul Mijlociu, noiembrie 1986 • Massoud Radjavi, șeful organizației militare antiguvernamentale Mujahedin-e Khalq din Iran, a anunțat intensificarea operațiunilor de rezistență armată În vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul invidios pe alții, nu-i așa? — Așa ceva n-am cum să-mi dau seama de unul singur, am spus. Îmi pare rău, dar pic de somn. Mai avem o groază de filmări. Și tu ar fi mai bine să te Întorci la tine În cameră, nu crezi? — Da, știu că deranjez. Monkey recunoscu pe față, cu privirile În pământ. Nu pretind că am puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la un hotel de lux din Akasaka. Dacă te gândești bine, nu era mare lucru, dar ceva mă atrăgea la slujba aceea și parcă nu-mi dădea drumul. N-am povestit nimănui despre asta. Eu provin dintr-o familie un pic Înstărită din nord. Sunt eu mic de Înălțime, dar la fugă nu mă-ntrecea nimeni. Mama mea era o adevărată intelectuală, lucru rar Întâlnit la țară. M-a Învățat cum să trăiesc și să am Încredere În mine, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
duioșie mi-a cuprins inima. Am desfăcut cureaua de la costumul agățat lângă fereastră. Costumul era dintr-un material de cea mai bună calitate, care te făcea să te simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am luat cureaua și m-am Întors cu ea În cameră, cu uniforma aproape lipită de corp din cauza transpirației. Mi-am deschis a doua Corona și, cu un gest foarte natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nevoie de ceva. Aveam prieteni buni printre operatorii care răspundeau la telefoanele din camerele clienților și printre cei de la room-service și i-am rugat să mă lase neapărat pe mine să merg la el dacă comanda ceva În cameră. Un pic după ora unu noaptea, am aflat că ceruse room-service. Am pus pe tavă trei sticle de șampanie și m-am Îndreptat din nou spre camera acelui bărbat, cu inima bătându-mi să-mi sară din piept, ca o fată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aruncat restul de cocaină În veceu. Se lumina de ziuă, și eu tot nu puteam adormi. Am luat telefonul și mi-am sunat un prieten din Japonia. În timp ce vorbeam tot felul de nimicuri, am reușit să mă mai liniștesc un pic. A doua zi am găsit energia să-mi termin munca, deși eram Într-o stare deplorabilă. Vagabondul japonez n-a mai apărut. Până la urmă nu și-a mai făcut apariția În nici una din zilele rămase până la plecarea mea. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În birou, am renunțat din nou. Se făcuse deja târziu când am ajuns acasă, dar nu mi-era somn, mă simțeam foarte vioi, probabil din cauza diferenței de fus orar. Mi-am desfăcut o bere cu gândul să mă relaxez un pic. Aveam foarte clar În minte numărul de telefon fără ca măcar să fi Încercat să-l Învăț pe de rost. Atunci mi-am dat seama că acea bucățică de hârtie aruncată pe masă pusese stăpânire pe mine. „Sună la acest număr, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de producție video. Acum câteva zile, pe când mă aflam la New York pentru o filmare, am Întâlnit un bărbat, și el mi-a dat acest număr de telefon. Am simțit-o pe femeie crispându-se la auzul cuvântului New York. — Stați un pic, nu Înțeleg despre ce vorbiți. Dacă până În acel moment avusese o anumită eleganță În felul de a vorbi, acum vocea Îi devenise brusc ascuțită. Probabil că Îmi făcusem prea multe iluzii În legătură cu vocea pe care o auzisem pe robot. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sub o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
duși cu pluta, ci este Stăpâna pe care o respectăm și În fața căreia ne plecăm. — Sado-maso? — Nu v-am spus că nu este vorba doar despre asta? mă corectă Porcușor, ridicând glasul. Își frecă bărbia acoperită de sudoare; părea un pic excitat. — Este o femeie - În fine, după modul meu de-a judeca lucrurile - pe care Japonia din zilele noastre ar trebui să o adore și să o venereze. M-ar bombăni dacă m-ar auzi, dar nu vă vorbesc așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe care mi-o provocaseră clădirea aceea În general și persoana lui Porcușor În special. Razele soarelui coborau către apus, cămașa mi se lipise de spate, eram plin de sudoare, mi-era rău. Era de-ajuns să Întâlnesc persoane un pic duse cu pluta ca să-mi dau seama cât de normal eram eu. Cu toate astea mă simțeam rău, mă aflam Într-o stare asemănătoare aceleia pe care ar simți-o cineva după o vizită la spital la o persoană despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o chestie atât de absolută, dar nu găseam altceva cu care să o pot compara. Reușisem să-mi fac o idee despre personalitatea unui tip ca directorul casei de producție video care mă angajase: un copil de bani gata, un pic șmecheraș, un răzgâiat de Tokio obișnuit să meargă cu un Morgan Încă din fragedă copilărie. Înțelegeam psihologia și evoluția lui Monkey, care Îmi dăduse să gust cocaină În New York. Dar nu-i puteam Înțelege nici pe vagabond, nici pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
anume Încuviințam, incapabil să-i spun că eu fusesem prostul, că ea nu avea nimic să-și reproșeze; nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am terminat masa savurând pe Îndelete câte două pahare de șnaps, un alcool alb foarte tare, fabricat În Germania. — De fapt... am Început eu. Ți-am povestit un pic mai Înainte, acum lucrez la o casă de producții video care se ocupă și de distribuție, dar și de producție. — Cred că ți-am mai spus asta, exact ăsta e genul de muncă care cred că ți se potrivește, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întâmplase să o ascult chiar fără să vreau. Ce s-a Întâmplat? V-ați Întâlnit, v-a servit? Fără Îndoială, după voce părea să aibă În jur de treizeci de ani. Era o voce stăpână pe sine, dar și un pic obosită. Dar oare o femeie la treizeci de ani ascultă muzică de genul noise? — Da, am primit marfa și am și Încercat-o aseară. — N-ați pierdut timpul degeaba! Dar nu aș vrea să vorbim la telefon despre asta. — Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se gândea plină de dorință la basistul formației rock. În timpul somnului de prânz avusesem un vis ciudat. Mi-era Încă somn, de parcă fiecare celulă a organismului Își cerea dreptul la Încă un pic de odihnă. Oare era din cauza sexului, sau din cauza pastilelor, sau poate din cauza ambelor? Nu vrei să-mi spui și mie despre ce e vorba? mă Întrebă Yaguchi, cu buzele subțiri acoperite de spuma berii. — Ce anume? Yaguchi avea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să beau direct din cutie. După ce am băut dintr-o răsuflare cam jumătate din ea, bătăile inimii mi s-au mai liniștit și m-am putut gândi cu sânge rece la ceea ce tocmai se Întâmplase. Aveam impresia că Înțeleg un pic mai bine acum acel ceva nedefinit care plutea În jurul vagabondului Întâlnit la New York și al lui Porcușor, precum și sentimentele ambigue care se amplificaseră din ziua În care am auzit vocea femeii la telefon și până am Întâlnit-o În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să mă umezesc pe loc. Ah! Ce mă fac? Spunând acestea, Keiko Kataoka arăta ca o actriță de scenă, ridicându-și brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă din vârful penisului când am auzit-o spunând, cu fața iradiind de fericire: „Simt că Încep să mă umezesc“. — Bineînțeles, nu am Înțeles asta decât mai târziu, dar În timpul călătoriei noastre ne gândiserăm Încontinuu la același lucru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să le facem să devină sclavele noastre sexuale. Ceea ce căutam noi de fapt era o fată care să nu fie inițiată În sado-masochism, dar să fie de o sută de ori mai perversă decât Kyōko. — Mai am o amantă, un pic mai diferită, mi-a spus el. — Ce fel de amantă? am Întrebat. — O fată neutră, fără o poveste deosebită, mi-a răspuns. M-au intrigat cuvintele lui și m-am gândit că această fată putea fi ceea ce căutam. Fata, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]