14,398 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > IMPERFECȚIUNE Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De
IMPERFECŢIUNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350215_a_351544]
-
discursiv binecunoscut de către gânditorul olandez - cu cele ale animalului politic din veacul contemporan nouă, care, spre deosebire de mulțimea hămesită de homo communicans, pare a fi acel personaj colectiv capabil a se exprima pe sine însuși numai între cadrele propriului său paradis pierdut - amestec de joc aiuritor de clovni rătăciți, impostură dusă la extrem și infatuare oarbă, unde perdant cert este, evident, singur destinul Ființei umane (grosolan manipulate mediatic în prezent), un destin aruncat zilnic cu organică ne-umilenie la lada de gunoi a
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
ca votanți, Păcăliți c-o pungă de pufuleți, Au votat toți borfașii hrăpăreți. Patru ani n-ai ce le face. Legea-i lege! Dorm în pace. Ne mai bagă mâna-n gât, Știind că... românul este nătâng. Nu suntem popor pierdut, După cum mulți ar fi vrut. Dar... în urmă am rămas. Nu-i mai prindem „pas cu pas„. Dacă voi mai ascultați, De trei ori să mai strigați, Să răsune peste văi Hăi, hăăi, hăăăăăi ! Doar pentru parlamentari Noul An vine
URARE DE ANUL NOU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350236_a_351565]
-
și își lua zborul către înălțimi, pe care le scruta cu atenție, în noua ei formă de existență, lăsându-mă să o privesc de jos, de pe o bancă rătăcită, legat indisolubil de lumea terestră căreia îi aparțineam, să contemplu azimutul pierdut, asemeni unui infirm ce privește o cursă a maratonului... Când m-am trezit, camera îmi era, ca de obicei, în dezordine. Mi-am dat cu apă rece pe față și mi-am preparat o cafea, pentru a înfrunta mai cu
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
mine mă cheamă Mihai. Pe tine?”. “Melania”, răspunse și zâmbi ușor. Patru. Dora simțea că nu mai rezistă. Dar nu își dorea să se abandoneze, la rându-i, plăcerilor stimulentelor artificiale, nu intenționa să-și cumpere atât de ieftin fericirea pierdută, ci tânjea după același lucru pe care crezuse că l-a dobândit inițial: o iubire magică, irepetabilă, ca în povești. Realitatea era crudă cu ea. Marius se îmbăta tot mai des, o trata tot mai rău, iar ea suporta totul
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
șefului, de taxele absurde inventate de stat, de râsetele idioate ale fetelor pe cât de atrăgătoare, pe atât de proaste, alergând la cumpărături, la job, în fața calculatorului. Cântecul flautului mi se părea a exprima cel mai bine jalea unei istorii trădate, pierdute, vandalizate de acest personaj grotesc numit om. Sentimente prăfuite, parfumul unui roman de epocă, apoi tăcere... De la această tăcere a pornit totul... Mi-ai spus că îți place pianul, da, e superb, de la clasici până la acel "Intro" numit "A piano
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
altceva, mult mai important: să mi se redea bucuria de a trăi. Pe care o avusesem odată și acum nu mai era de găsit, și ajunsesem să privesc lumea ca un alungat în Infern care își ridică privirea către Paradisul pierdut. “O, Doamne, te conjur! Mi-ai vorbit ultima dată, deci acum știu că exiști! Fie-ți milă și eliberează-mă!”. “Ai de parcurs o lungă încercare... Nu poți sări peste etape, nu poți ocoli vicisitudinile vieții...”, am auzit aceeași voce
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
îndreaptă încet către scaunul pe care stau, îi simt parfumul îmbătător, apropierea dulce, o văd cum își îndepărtează, încet-încet, hainele. Să o ții în brațe, să faci dragoste într-o încăpere părăsită, să uiți de tot ce te înconjoară. Tulburat, pierdut, am închis ochii pentru câteva momente, așteptându-i atingerea. Când i-am redeschis, Silvia nu se mai afla acolo. În schimb, acel emisar misterios al Întunericului despre care amintisem mai devreme și-a făcut apariția, purtând o tavă. Tavă pe
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
adâncul sufletului de această pierdere și decretase ulterior o sărbătoare în memoria victimelor acestei tragedii. Până la sfârșitul vieții, Augustus nu a uitat acest lucru și putea fi auzit deseori vorbind de unul singur, căindu-se și repetând cu o voce pierdută: ,,Qinticllius Varus, adu-mi legiunile înapoi!” Cele trei Legiuni romane distruse, care nu aveau să mai fie refăcute niciodată, a opta parte din armatele Romei aveau ulterior să-l facă pe Octavian Augustus și mai apoi și pe Tiberius să
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
escapadele, planificau itinerariul șiobiectivele și uneori plecau spontan, spre a evita casa, orașul... Fugeau... Ținteau munții, piscurile, peșterile, grotele, cascadele, pădurile, defileurile... Escaladau cu profesionalism, se aventurau să investigheze, să desconspire natura și să-și răsfețe retina și celelalte simțuri pierduți în imensitate și cât mai aproape de cer, refugiați în hipervolum și frumuseți sălbatice. -Pe aici, uite, nu vezio urme de om. Nu-i așa că e minunat să fii primul care calcă pe un tărâm virgin? -Totuși, imaginează-ți, în sutele
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
solemn. Nu mai vibrează florile și lacul - Pornim la dans, toast - ca la un semn. Adesea pooezia e trădată, Învăluită într-o ceață deasă - Își duce existența resemnată În rolul clasic de Cenușăreasă. Imagini și idei filigranate Tot stăruie-n pierdutul ei contur, Iar inima în piept discretă bate În ritm de anemone și azur. Multe-aș fi vrut să vă mai spun, my lord, Dar deocamdată mă decid să tac, Cu ancora lăsată la tribord, Și mă semnez, modest, Conte
DE NOBILIS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361864_a_363193]
-
Din noaptea răstignită-n amăgiri, E-acolo, printre drumuri, o rebelă, Mistuitoare vrere de iubiri. Eu mă ascund așa neterminată, În singurul rotund ce-a mai rămas, Acolo nu voi pierde niciodată, Singurătatea ultimului ceas... Să mă citești în armonii pierdute, În calendarul întrerupt al unui pas, Ascunde-ți aripa de zboruri slute, Păstrează-mă în loc de bun-rămas! Referință Bibliografică: Singurul rotund / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
SINGURUL ROTUND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361902_a_363231]
-
anii'' este de asemeni poezia celei de a doua părți a vieții: Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vină iară,/ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri,[...] Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,/ Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! Ce bogăție de nuanțe ale iubirii, ce profunde sondări ale inimii! Bucurii și dureri ale iubirii, poetul aflându-se
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
-i șagă! La-nceput eu te sărut Acolo unde te-a durut Când, fără mine-atâtea nopți, Prin sânii doldora și copți Umblau umbre de jăratic, Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind aprigă furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale lunii? Adormim apoi, în fine, Tu la mine, eu la tine; Doar o stradă ne desparte
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361935_a_363264]
-
mult. Cu obidă. Cu furie și scârbă. Aceeași temă era pusă în discuție: scăderea pensiilor cu 15%. După rarele momente de tăcere, timp în care „rumegau” bine cele auzite de la unul sau altul, fiecare își făcea socotelile, cu voce tristă, pierdută. Își împărțea banii cum putea mai bine. Vorbeau de datorii, de împrumuturi, de mâncare, de medicamente, de nevoile copiilor și ale nepoților. Peste tot, acolo unde erau doi ori mai mulți oameni, se vorbea despre bani... Mai jos, coborând pe
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
dulceața. atât de multe fire de cenușă s-au adunat în tâmpla ființei încât, jarul nestins al pulsului inimii a devenit umbră și gândul, gândul de taină scormonește neîncetat în cadranul fără ace al timpului, pentru a reîntoarce un ecou pierdut, o culoare iubită, o atingere rară a destinelor rătăcite, risipite, printre urile nestinse ale pământului în care smulgem fiecare spin din coroana umilirii. ne căutăm printre esențele uscatelor fraze, râzând-plângând, strigând-șoptind, rostind-bâiguind, frumusețile spiritelor ce au plecat să doarmă sub
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
l'etat de nature. L'experience peut nous enseigner ce qui nous procure de la joie. Mais par la creation on peut atteindre durablement leș vraies joies de la vie. Sinon, nos desirs peuvent perdre le contact avec la terre et Iluzii pierdute - Leș illusions perdues commencent � l'Espace � la Surprise du mînuit Retorica culturii - Rhetorique de la culture . Seule l'experience peut enseigner ce qui nous procure de la joie. Par leș moyens creatifs nous pouvons atteindre une jouissance durable des vraies joies de la
L'ESPACE ENTRE L'ATLANTIQUE ET LE DANUBE de MARIA COZMA în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361949_a_363278]
-
izolat de restul lumii, țesând continuu aceeași pânză de păianjeni, rând pe rând am fost prinși toți în ea, legănându-ne precum Elefantul copilăriei noastre și treziți din neant printr-o luciditate echivocă; doar poezia ne mai alină avuția țării pierdută sub ochii noștri larg închiși, repetând numai pentru noi: Pânză de păianjeni De-ai fi rămas tu țara mea, inima din stânci, acum zvâcnirea ta ar fi fost daci din pietrele din munți, și acest pământ ar fi strălucit ca
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
Sonete peste vremi, Bucură-te, Aducătorul de esențe și de mir, Bucură-te- Ngemănare cu poemele - Shakespeare, Bucură-te, A fi deasupra strâmtului vârtej lumesc Bucură-te, A fi scânteie din slăvitul foc ceresc. Bucură-te, A fi comoara regăsită și pierdută, Bucură-te, Zestre multă ce nu poate fi vândută, Bucură-te, Psalm de taină încrustat în rugăciune, Bucură-te, Gând cucernic, a lui Dumnezeu minune, Bucură-te, Luptă mare cu stihiile-nvrăjbite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VII Pe porțile-nchisorii
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
fiu singur). Ori, în același poem: „și să nu uit să-mi număr înfierările / din ceașa piezișă a iubirilor mele / să nu mă simt străin ca un stol de păsări plecând”, ș.a. Scris, când sub formă de dialog cu iubita pierdută, când de monolog în propriul babilon, acest jurnal liric dorește să clarifice poziția omului în lume, a omului față de sine și față de Dumnezeu. Dragostea are un rol important în această ecuație cu trei necunoscute: Dumnezeu - iubirea - omul. Cine pe cine
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
personaj, un martor mut al trăirilor poetice, al gândurilor nerostite și al absenței gestului suprem de întoarcere la tihna și neliniștea iubirii care dau sens, parfum și culoare vieții. Metafora edenului în cădere nu poate fi decât cea a iubirii pierdute, a singurătății și a neliniștii care pune stăpânire pe om în absența celuilalt-eu, adică a sufletului-pereche: „iubita mea de dincolo de vremuri /te mai ating și mâine retrospectiv cu gândul” (te-ai schimbat). De aici, tonul ușor elegiac care predomină versurile
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
se vrea înțeleasă, dorește ca cititorul să știe adevărul despre o viață, viața ei, socotind că astfel va realiza, va închina un necesar elogiu frumuseții ori... imperfecțiunilor naturiii umane rătăcitoare la răscruce de spații, timpi, istorii, în căutarea fabulosului paradis pierdut! O grație neostentativă, cuminte, o blândă feminitate.” ( Calistrat Costin). „Am uibit clipele nelămurite // din neobositul anotimp // măcinat de nașterea cuvintelor // pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > COPILĂRIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului -Poeme uitate, pierdute și regăsite- Mi-aud aminte strugurii aceia, Câteva boabe, nicidecum ciorchine, Veneai de la pădure, dragă tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
secrete ale generatorilor direcți sau indirecți de „aleși ai poporului”. Secretele zeilor sunt secrete, iar dacă I.L.Caragiale ar mai fi trăit și astăzi ar fi fost cu certitudine condamnat la moarte pentru înaltă trădare pentru piesa sa „O scrisoare pierdută” Așadar, teleenciclopedia mai ființează și astăzi. O oră de interesante narări despre tot și despre toate, însoțite de relevante imagini pe care nu le poți vedea oriunde. Comorile arhitecturale și artistice ale Italiei sau fauna parcurilor naționale ar fi mici
TELEENCICLOPEDIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365947_a_367276]
-
realizat numai în anii 90-91, când s-a ivit ANULAREA Tratatului Ribentrop-Molotov. De pe urma căreia au profitat doar țările baltice. Noi am pierdut momentul, mai ales când a apărut sub soare „Republca Moldova”. Nu mai vreau să reanalizez acel moment favorabil PIERDUT. Încă nu ne dăm seama cât de mult am pierdut!.. Că noi putem să ne îndeplinim obiectivele politice numai în anumite „momente de conjunctură”, pentru că nu avem dreptul la politică externă independentă. În acele „momente” trebuie să acționăm înțelept, rapid
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]