31,059 matches
-
Să-ți mai dăm un pumn de capsule de Benzedrine. Capitolul 20 Apropo de chirurgia plastică, am petrecut o vară întreagă ca proprietate a Spitalului Memorial La Paloma, care încerca să-și dea seama ce putea face pentru mine chirurgia plastică. Erau chirurgi plasticieni, erau cu grămada, și erau cărțile pe care le aduceau chirurgii. Cu fotografii. Fotografiile pe care le-am văzut erau alb-negru, slavă Ție, Dumnezeule, iar chirurgii mi-au spus cum aș putea să arăt după ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și erau cărțile pe care le aduceau chirurgii. Cu fotografii. Fotografiile pe care le-am văzut erau alb-negru, slavă Ție, Dumnezeule, iar chirurgii mi-au spus cum aș putea să arăt după ani de suferință. Aproape toate operațiile de chirurgie plastică încep cu ceva numit pedicele. Urmezi rețetele. Asta o să devină macabru. Chiar și-așa alb-negru. După cât am învățat, aș putea fi doctor. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Manus a zis odată că ai tăi sunt Dumnezeu. Îi iubești și vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și se uită printre gene la Brandy, apoi în poală. Un crac al pantalonilor lui de camuflaj devine negru, mai negru, tot mai negru până la genunchi. — Drăguț, zice Brandy, da’ tocmai s-a pișat pe el. Sari înapoi la chirurgia plastică. Sari la ziua fericită când ești vindecat. Două luni ai avut fâșia aia lungă de piele atârnându-ți de gât, numai că nu e doar o singură fâșie. Sunt probabil mai degrabă șase pedicele, pentru că e bine să faci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prin aer, dispare în întuneric. — Păi, mami, dacă nu-s destul de importante pentru tine, zice Manus, nici eu nu vreau să car după mine căcaturile astea. Sari la toate dățile când, cum Brandy Alexander mă freacă la cap cu chirurgia plastică, mă gândesc la pedicele. Reabsorbție. Celule fibroblast. Os poros. Ani de durere și speranță, și cum pot să nu râd. Râsul e singurul sunet pe care-l mai pot scoate așa încât oamenii să-l înțeleagă. Brandy, bine intenționata regină absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a gâtului meu pare întinsă și tare la atingere, coaste împletite, întărite prin încleiere și racordări. O simți la fel ca pe marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis doctorii. Ăștia erau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mâna mea e de mărime opt. Piciorul, treizeci și șapte. Brandy zice: — Și dacă reușești să găsești o cale de scăpare din cultura noastră, și aia-i o capcană. Numai încercarea de scăpare din capcană întărește capcana. Cărțile despre chirurgie plastică, opusculele și broșurile, toate promiteau să mă ajute să duc o viață normală și fericită; dar asta semăna din ce în ce mai puțin cu ceea ce-mi doream. Ceea ce-mi doream semăna din ce în ce mai mult cu ceea ce fusesem întotdeauna dresată să-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vaginoplastiei. Unele dintre Cadillacurile astea sunt atât de reușite, că lubrifierea abundentă te obligă să porți zi de zi un absorbant ultra. Unele sunt vagine de modă veche, care trebuie întinse și dilatate în fiecare zi cu un calapod de plastic. Toate broșurile astea sunt suveniruri din viitorul apropiat al lui Brandy. După ce l-am văzut pe domnul Parker așezat pe Ellis, am ajutat-o pe Brandy cea cu corpul mort și îndopat cu medicamente să ajungă înapoi la etaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și să te trimită la PUȘCĂRIE, unde va trebui să te lupți zi și noapte pentru demnitatea și viața ta, pe care fără-ndoială că oricum le vei pierde. Da, și mi-am făcut deja o mare operație de chirurgie plastică, așa că arăt chiar mai bine decât înainte, și-l am pe Manus Kelley cu mine și el încă mă iubește și spune că te urăște și c-o să depună mărturie împotriva ta la tribunal că ești o târâtură. Semnat, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mihail, ce altceva fusese la mijloc atunci cînd l-a trimis la Medgidia, să-l caute pe Cocoș, dacă nu astfel de gînduri? Ceea ce îl făcuse să fie atent era felul în care îi împărtășise prințul Cantacuzino preocuparea, era foarte plastic, foarte sintetic și în același timp de o simplitate apropiată zvonurilor, poveștilor care circulă în cele mai diverse medii și care, deși sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să-ți strecoare în suflet ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
detectivul Pinkerton, prezentat cu fotografie și în Realitatea ilustrată, unul ca el, tot numai nerv și acțiune, s-ar putea gîndi atît de precis la starea economică a țării. Iar dacă spunea "apoplexie" asta nu era decît o descriere foarte plastică a ceea ce se putea întîmpla oricînd. Prea se înghesuiau toți să vîndă, chiar ieftin, dar să vîndă, în România. Asta însemna că nici la ei lucrurile nu stăteau mai bine. Prea bine? Chiar rău, rău de tot. Tot norocul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cu voia, dar mai mult fără voia sa, urmărea în minte cum se desfășoară fenomenul. Avea în fața ochilor, ca pe o hartă militară, desfășurarea zonei, urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului, profunzimea lui. Era, poate, singurul om care își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Contele Calomniei, șoptind în reportofon, Tovarășa Lătrău spune: — O, Doamne Dumnezeule... În timp ce Baroneasa Degerătură se așază, doar Agentul Ciripel o privește, în siguranță în spatele obiectivului camerei. La oprirea următoare așteaptă Miss America cu roata ei de exerciții, o roată de plastic roz de mărimea unei farfurii late, cu două mânere negre de cauciuc ieșind de fiecare parte a butucului central. Ții mânerele și îngenunchezi pe podea. Te apleci în față sprijinindu-ți greutatea pe roată și apoi o rostogolești înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție a eliberării mele înainte de termen... Un’, doi, trei pași pe lângă Tovarășa și Conte, lăsați cu gura căscată, și fără să se uite în urmă, Contesa spune „Da”. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adânci, leneșe ale unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui de la Motelul 6 să ajungă aici și să-și prezinte invenția, peria specială de scos pete. Săracul de el. I se pune microfonul și e condus pe scenă, în platoul “cameră de zi”, cu pădurea tropicală de plante din plastic. Stă acolo, sub reflectoarele incandescente, în timp ce prezentatoarea face “âncălzirea” în direct. Platoul “cameră de zi” e diferit de platoul “bucătărie” și de “platoul principal” pentru că are mai multe plante false și pernuțe. Fraierul crede că are la dispoziție un segment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub piept ca să-i susțină sânii, cu o mână răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La Villa Diodati aveau cinci pisici. Cu o lingură de plastic Sfântul Fără-Mațe halește clătite Suzette instant dintr-o pungă de plastic Mylar. Făcându-și unghiile cu pila, Lady Zdreanță urmărește fiecare lingură roz, picurând și trecând din pungă în gura lui, și spune: — Nu se poate să fie bune. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la Milano, înregistrând un comentariu de modă pentru un canal de știri prin cablu. Pășea pe covorul roșu și povestea cine ce poartă la Oscaruri. Zdrențăroasa asta de pe banca din stație își duce obiectul negru la peruca ei căruntă de plastic. Apasă un buton și zice: Alo? Își îndepărtează gura de umflătura din pantalonii bețivului, și zice: Notezi? Zice: Verdele lămâiță este noul roz. Vocea zdrențăroasei, îi spune doamna Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky? Zdrențăroasa își strecoară telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută să-ți savurezi adevărata viață. — Haideți și voi cu noi, spune Inky. Mânjită la gură cu siropul lipicios de tuse, cu fire din peruca de plastic lipite de pata verde din jurul buzelor, spune: Vinerea următoare. A arăta prost, spune ea, e noul a arăta bine. Spune că toți oamenii care contează vor fi acolo. Vechea Gardă. Cele mai bune părți ale Registrului Social. La zece seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Weaver „Ciolănosul” Pullman beau din dozele uriașe de bere, stând tustrei în picioarele goale, cu pantalonii murdari suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine, alege un sac alb și îngust, făcut pentru găleata de gunoi din bucătărie. Pare chiar elegant, strâns pe ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri în toate pungile conținând carne de porc, de pui și de vită. El nefiind în stare să digere carnea. Toate pungile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]