5,084 matches
-
sunt pe jumătate persană, zic c-ar fi cazul să-mi știu originile. Nu crezi? Ia-ți o acreditare la Teheran. Simt că asta mă interesează“. Abia studiase doi ani din designul cu care le împuia mintea, că se și plictisise. Își suspendase anul școlar, ca să „devină iraniancă“, dar, de fapt, era altceva: dăduse într-un fel lovitura, la modul la care o făcea și Sylvie, când o cunoscuse. La Beirut, se ocupa de un boutique, chiar în zona rezidențială a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și divorțată, n-o cruța și refuza să-nțeleagă: fără intervenția lui Ebadi în Consiliu, care modificase principiile dreptului de tutelă, nu și-ar fi păstrat băiețelul - un copil de cinci ani, care i-ar fi fost încredințat tatălui. — Mă plictisesc cam de mult osanalele către această Dulcinee a baroului, care are tandrețe eventual cât o pușcă! Ați văzut-o vreodată zâmbind? Dacă Ghazal ar fi fost de față, ea și Sanaz s-ar fi încăierat. Leclerc se-ntristă de-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
MUNTELE LUI MERCUR muntele lui Mercur (e plasat sub degetul mic): dacă muntele lui Mercur e mare (persoana posedă intuiție, șiretenie); dacă muntele lui Mercur e bine proporționat (persoana iubește libertatea); dacă muntele lui Mercur e prea mare (persoana se plictisește ușor); dacă muntele lui Mercur e prea înalt (persoana ia totul cu ușurință); dacă muntele lui Mercur este prea mic (persoana e timidă); MUNTELE LUNII muntele Lunii (e plasat în opoziție cu muntele lui Venus): dacă muntele Lunii este normal
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni, domnul Popa, biata Valerica și profesorul Panaitescu. Nu poți pretinde că ai uitat! Motanul își arcui spinarea neagră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
motanul. ― Sper că n-ai uitat! Mâine seară, ca de obicei... Bătrâna își frecă obrazul de blana mătăsoasă. ― Știu eu? Nu mă simt așa bine... ― A, te rog fără mofturi! De fiecare dată aceeași poveste. În locul tău m-aș fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit. ― Pune-i ventuze! Uite, Melania, în frigider așteaptă o cremă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Încetă brusc să rîdă: Alții spun că sânt țicnit, dar nu-i adevărat. Sânt doar un tip interesant. ― Așa m-am gândit și eu, spuse moale Scarlat. Ai stat mult la pîrnaie? ― Un an și zece luni. Până m-am plictisit. Erau tot felul de indivizi pe-acolo care mă dezgustau. Nu făceau de mine... ― Firește... Cum ai reușit să-i fentezi? ― M-a ajutat un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar fi să ne tragă clapa? ― Adică? ― Să ajungă la muzeu și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu îi asigură că a înțeles, clătinând din cap, și trase piedica revolverului. Rămas singur se plictisi repede. ― Care din voi știe o poezie? Bătrânii se priviră contrariați. Cârnul ridică arma plimbînd-o de la unul la celălalt. ― Mai repede! Cel mai mult îmi plac poeziile cu fluturași. Număr până la trei... ― Poate ne spui dumneata una, îndrăzni profesorul Dragu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
masacrează ăștia! Profesoral ridică din umeri apoi rămase țeapăn. Florence agasată de privirile lungi, goale, îi întorsese spatele. ― La ce oră plecăm? se interesă Nucu Scarlat. Mai toarnă-mi puțin... ― La 7. Încearcă să dormi măcar un ceas. ― Eu mă plictisesc, spuse Dascălu. Se plimba fără rost prin cameră, căutând parcă o idee: Aș face o baie. ― Fă, râse inginerul dând la o parte măștile din fața barului. Astea ce naiba le-ai mai cărat încoace? ― Nu sânt ale noastre? De ce să le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie să găsești! Sper că nu vrei să mă dezamăgești tocmai acum." Dascălu căscă plictisit apoi își dădu cu presupusu': ― Eu aș arunca avionul în aer. ― Nu vrei să le comunici ideea la telefon? Nucu Scarlat șopti cu privire tulbure: ― M-am convins de atâtea ori... Am trecut prin câteva situații dificile. În combinațiile cele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doar câteva luni și toată lumea e de acord că te-ai purtat foarte frumos. ― Nu-i adevărat, replică senin Dascălu, nu m-am purtat frumos. ― Direcției așa i s-a părut. Oricum, nu strica să mai ai puțină răbdare. ― Mă plictisea! Și, în afară de asta, mă simțeam jignit... M-au jignit până în adâncul sufletului! ― Cum așa? ― Voiau să mă trimită la ospiciu! Nu și nu, că-s nebun! Or, eu nu sânt nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iubesc și astăzi. N-am cunoscut pe nimeni care să-i semene, iar recunoaște, ai fost un norocos. De ce nu iei o prăjitură? Dacă se răcesc nu mai sânt gustoase. Mirciulică, tu nu vrei? Motanul adulmecă farfuria apoi se cățără plictisit pe pat. Melania oftă: ― Încă nu și-a revenit după noaptea trecută. Adevărul e că nici eu nu mă simt grozav. O înțeleg perfect pe Florence că preferat să rămână acasă. Șerbănică cu gura plină dădu din cap. Bătrâna reluă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine nici o perspectivă. Iar cu timpul, domnul Van der Hoph ar fi încercat o mare dezamăgire. ― Poate că era dispus să treacă peste acest amănunt. ― O, domnule maior, nu puteam profita într-atîta de momentul lui de slăbiciune. Soțul meu mă plictisea, dar l-am iubit. Vreau să spun că prezența lui însemna ceva pentru mine. ― Mărturiseați ― îmi amintesc ― că n-ați fost prea fericită... ― Din cu totul alte motive. Pe domnul Van der Hoph însă când îl văd îmi vine să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciudat, manevra ei nu-l pusese pe gânduri. Parcă uitase. În toți anii care au urmat, a tratat-o ca pe o ființă fragilă, neajutorată, incapabilă să spună o singură minciună. Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oficială a guvernului. Observă distrată că ceilalți părură ușurați, însă ea se concentra prea tare asupra propriilor ei cuvinte, pentru a se lăsa pătrunsă de sensul deplin al frazelor prințului. Drept care își continuă mînioasă discursul început mai înainte. ― M-am plictisit să mi se tot spună că nu avem bani pentru a face cheltuielile normale ale statului. Cheltuielile casei imperiale au rămas aceleași de generații întregi. Toate proprietățile particulare pe care le dețin sînt întreținute din câștigurile realizate chiar de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ORIGINAL ȘI-ȘI DĂDUSERĂ SEAMA CĂ NU AR FI AVUT ROST SĂ ȚINĂ MAI DEPARTE SUB OBSERVAȚIE O PERSOANĂ CARE A ÎNDEPLINIT O ACȚIUNE, CU SIGURANȚĂ CĂ AVEAU SĂ-ȘI REAFIRME STĂPÎNIREA ASUPRA LUI. TEORETIC POATE CĂ ÎNTRE TIMP SE PLICTISISERĂ DE OAMENI ȘI AVEAU SĂ DISTRUGĂ SISTEMUL SOLAR ȘI PE TOȚI LOCUITORII SĂI ATÎT DE EMOTIVI. O ASEMENEA DISTRUGERE N-AR FI MAI MULT DECÎT UN INCIDENT DIN EXISTENȚA LOR GLACIAL INTELECTUALĂ. FĂCÎND O STRÎMBĂTURĂ CÎND GÎNDURILE ÎI AJUNSERĂ ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu mă mai audă. Eram încîntat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încîntat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucît le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugîndu-1 să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gheretă, după o metodă, se părea, bine pusă la punct. Aștepta, răbdător, ca musca să se așeze undeva, după care o studia câteva clipe atent. Ridica mâna încet, surâzând mulțumit, concentrîndu-se, și, brusc, o lăsa să cadă cu toată puterea. Plictisit de întrebările mele care au dat câtorva muște prilejul să scape, mi-a făcut semn să tac. O victimă se oprise, obraznică, chiar pe hârtia albă, prinsă în pioneze, de pe masa la care ședea. De data aceasta pregătirea loviturii a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. ― Nu vă supărați, vă rog, l-am întrerupt politicos, dar hotărât să nu mă las confundat cu bătrânii din azil. Eu nu mă aflu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În plus, nimeni nu-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sânt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sânt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitîndu-mă la Stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]