4,267 matches
-
trimiterilor denotă un imens orgoliu, pentru că abia astfel se precizează până în amănunte originala poziție a autorului. Dar, de înțeles când preia și dezvoltă opinii ale predecesorilor ori când se delimitează de ele și (studiul este o permanentă delimitare, o neostenită polemică, purtată pe ton înalt, academic aș zice, de n-ar fi distonanțele ieșirii de la paginile 77 și 162), rostul trimiterilor devine obscur atunci când nu comunică nimic semnificativ (v. capitolul IX, nota 43 ș.a.). Eminescu Dialectica stilului este expresia unui remarcabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
esențial, mai ales după ce Călinescu a fost îndepărtat de la catedră. Rememorez toate aceste lucruri din pricina amintirilor stârnite în mine de lectura cărții recente a lui Theodor Codreanu, distinsul eminescolog, intitulată Dubla sacrificare a lui Eminescu, carte plină de patos, de polemică amar îndurerată, dar și de erudiție istoricși critic literară, profund convingătoare. Mărturisesc că până la această lectură (deși mă ocup de opera poetului în viziune comparatistă de peste 30 de ani) am acceptat și eu varianta călinesciană despre anii 1883-89, dându-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost întotdeauna mascată de principii frumoase, ca democrația, drepturile omului, internaționalismul etc. care pot înșela și produce bizarul fenomen al mancurtizării". Cele două studii ample ale lui Theodor Codreanu, ce alcătuiesc sumarul volumului Dubla sacrificare a lui Eminescu, angajează o polemică deschisă în actualitate cu aceia cărora ideea națională, ilustrată de opera poetică și publicistică a lui M. Eminescu, li se pare o piedică în procesul de integrare europeană a României. O concepție de altfel, și o atitudine pe cât de falsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o carte nouă, dar apariția celei de a treia ediții dă prilejul autorului unor adăugiri. Publicată prima oară în 1997, ediția la care ne referim a apărut recent (1999) la Editura "Civitas" din Chișinău. Cu această nouă ediție gustul pentru polemică al autorului cunoaște o anume amplificare și noi puneri la punct pe măsura ce dramaticul destin eminescian i se relevă cu o mai mare adâncime. De fapt, această carte a stârnit reacții de tot felul, are o dublă coerență: una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr. 8, august 2001 Constantin TRANDAFIR Eminescologie O nouă carte consacră lui Eminescu Theodor Codreanu, după altele trei, anterioare: Eminescu Dialectica stilului, 1984, Modelul ontologic eminescian, 1992, Dubla sacrificare a lui Eminescu, 1997. După cum spune și titlul, Controverse eminesciene, 2000, polemica primează. Un scriitor care stârnește controverse după mai bine de o sută de ani, e, cum se spune, o prezență vie, un om încă al timpului nostru. Eminescu a fost întâmpinat, de la bun început, cu bucurie, dar și cu radicală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mereu gata să scoată spada când trebuie să apere o cauză dreaptă, mai ales, când e vorba de Eminescu. Omul cel de toate zilele pare mai degrabă cuminte și retractil; criticul devine bătăios în "controversele" sale, așa cum îi stă bine polemicii care nu se face cu mănuși, dar nici cu buzduganul. În tot cazul, e un ingenios care știe să-și stăpânească pornirile umorale și merge la victorie cu puterea argumentelor irecuzabile. E foarte bine informat și are convingeri consolidate. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet în clișee
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
loc de construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit"... "Ipochimenilor de la "Dilema"" nu le acordă o atenție specială, decât doar aceasta sintagmă. Impulsul polemic nu lipsește nici din a doua secțiune, Eminescologie, care începe chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și contra într-un permanent neastâmpăr ideatic. "Pagini literare" (Câmpina), nr. 11, ianuarie 2002 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" Consecvent credinței sale întru Eminescu, criticul și eseistul Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu aceste fenomene aberante se luptă Theodor Codreanu în cartea sa, care-i însumează preocupările de-o viață despre Eminescu. De la Ontologia arheității până la polemicile cu detractorii poetului, care atacă sistematic, sub ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian ca "desfrâu libidinos". Dezordinea din viața poetului s-a transferat operei, incoerentă, întruchipând prin "înnodare de strofe" "o lume bolnavă și haotică", locuită de "confuziune". S-ar cuveni să observăm că polemicile din jurnalele epocii, iscate în jurul lui Eminescu, vizau mai puțin insatisfacțiile estetice cât, îndeosebi, epidemia eminescianismului și infiltrațiile junimismului. Războiul se purta cu tabăra Junimii și Eminescu era țintă predilectă și din această pricină. Putem acceptă explicația unui deficit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
textelor este destul de precară în societatea românească postdecembristă. Sunt câteva "centre de putere" în viața culturală actuală (București, Cluj, Iași, Timișoara) care se consumă cu precădere în interior, comunică prea puțin între ele, iar când o fac, avem cu precădere polemici falacioase. Iată, așadar, că nu ni se pare a fi excepție un oarecare dezinteres (vinovat) în fața unui eveniment editorial: apariția, la Editura Junimea din Iași, colecția Studii transdisciplinare, a sintezei Transmodernismul de Theodor Codreanu. Conceptul datează de pe la sfârșitul secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
articolele mele din "România literară"" (3275). Tot în acest an finalizează studiile universitare și proiectează teza de licență cu titlul Critica eseistică a lui Mihail Ralea (3011). Asta nu-l împiedică să-și continue lecturile și să urmărească controversele și polemicile din presa literară ori să emită judecăți pe seama societății socialiste și comuniste, setea de putere a unor nebuni sugrumând idealurile sociale, dictatorii "în neputința lor, au devenit represivi, criminali în spatele unei retorici găunoase. Securitatea, miliția și propaganda au devenit armele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Adrian Marino, Bacovia, Th. Mann, François Villon, Aldous Huxley, Baudelaire ș.a., ș.a. După logica lecturilor labirintice, o lectură cere altă lectură, o idee naște alte idei, un scriitor trimite la alți scriitori. Rodul se reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol de sine stătător. Iată scurtissime: "1112. N.N. Beldiceanu un plângăreț fatalmente minor."; "1289. Nu-mi place stilul lui Chateaubriand. Pare prolix în cărți atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
termenii lui Luigi Parejson, locuiește în plină libertate negativă". Fără îndoială, cartea lui Theodor Codreanu este, prin ceea ce o definește esențial, o dezbatere asupra modului în care o istorie a literaturii române ar trebui scrisă și cum nu trebuie scrisă. Polemică până la agresivitate ea este rodul neliniștilor unui profesor de liceu care trebuie să-i învețe pe elevii săi să citească literatura romană primind în mâini o carte a cărui autor, profesor universitar, este capabilă a stârni discuții dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoric, când ideologia oficială respingea tot ce ținea de specificul și spiritualitatea națională". De unde și excelenta comparație pe care o face Th.C. așezând canonul manolescian sub denumirea banală de "un soi de struțocămilă didactică". "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2009 POLEMICI "INCORECTE POLITIC", RÂMNICU-SĂRAT, EDITURA "RAFET", 2010; EDIȚIA A II-A, ADĂUGITĂ, IAȘI, EDITURA "ȘTEFAN LUPAȘCU", 2011, COLECȚIA "RADIOGRAFII: 21" Mircea DINUTZ 17 Theodor Codreanu "Polemici "incorecte politic"" Conceptul "politically correct" a apărut în campusurile universitare americane în urmă cu trei-patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sub denumirea banală de "un soi de struțocămilă didactică". "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2009 POLEMICI "INCORECTE POLITIC", RÂMNICU-SĂRAT, EDITURA "RAFET", 2010; EDIȚIA A II-A, ADĂUGITĂ, IAȘI, EDITURA "ȘTEFAN LUPAȘCU", 2011, COLECȚIA "RADIOGRAFII: 21" Mircea DINUTZ 17 Theodor Codreanu "Polemici "incorecte politic"" Conceptul "politically correct" a apărut în campusurile universitare americane în urmă cu trei-patru decenii, cu antecedente în ultimele două sute de ani, ca o expresie sarcastică față de pretențiile minorităților (feministe, homosexuale, negri, secte) de a li se respecta dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca o expresie sarcastică față de pretențiile minorităților (feministe, homosexuale, negri, secte) de a li se respecta dreptul la diferență (v. C. Călin, Gustul vieții, Bacău, 2007, p. 49-52). După cum ne asigură Theodor Codreanu în prezenta apariție editorială, ce adună optsprezece polemici purtate de autor în anii 1997-1998 (în "Sinteze", Bacău), cu deosebire în intervalul 2006-2010 (în reviste din Iași, Pitești, Atlanta-SUA, Chișinău, Bacău, Focșani), ironia, fie ea și sarcastică, a devenit, cu ușurință, slogan, mai apoi ideologie represivă de o forță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
63). Mai greu de digerat este transformarea acestuia, peste noapte, în naționalist băsescian, probabil pentru a putea accede la funcția (foarte bine remunerată) de director al Institutului Cultural Român. Nu se putea ceva mai potrivit, după cum s-a și dovedit. Polemicile neapărat incorecte politic ale lui Theodor Codreanu, în consens cu toată bibliografia sa de autor (fără vreo fisură sau abatere), constituie încă o tentativă a sa de întoarcere la valorile perene ale creștinismului remanent/ arheic, precum și canonului veșnic viu, atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profitabil în plan spiritual, Eminescu. Plecând de la un asemenea model, Theodor Codreanu refuză să reziste minoritarilor prin cultură și atacă decis, foarte bine argumentat sistemul tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști de la București și de aiurea, pe cei de azi, dar și pe părinții ori pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu neclintire Theodor Codreanu, nu ține de orgoliul narcisiac, nici de interesul de grup, meschin și părtinitor, și nici de vreo ideologie agresivă planetară. Un spor de adevăr" iată miza majoră a angajării sale literare. De la Dialectica stilului (1984) până la Polemici "incorecte" politic (Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2011), toate cărțile acestui cercetător "cu judecată dreaptă și încăpățânată", dacă e să folosim o sintagmă eminesciană, relevă aceeași, statornică grijă față de sporul de adevăr al arheității românești. Să reținem că adevărul, la Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le apăra de zurba continuă a imposturii ideologice de tot soiul și pe care își întemeiază sistemul de argumentare. Ele sunt și mobilul credinței de nezdruncinat în rostul superior al implicărilor sale literare. "O mândră demnitate", vorba lui Eliade, degajă "polemicile" acestui incurabil "incorect politic", iar "ironia voltaireană", pe care o remarca Adrian Botez în textul său volum, Polemici "incorecte" politic nu este altceva decât semnul deplinei libertăți interioare, distincția unui crez, tăria unor convingeri, prestigiul unor mize majore și, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
argumentare. Ele sunt și mobilul credinței de nezdruncinat în rostul superior al implicărilor sale literare. "O mândră demnitate", vorba lui Eliade, degajă "polemicile" acestui incurabil "incorect politic", iar "ironia voltaireană", pe care o remarca Adrian Botez în textul său volum, Polemici "incorecte" politic nu este altceva decât semnul deplinei libertăți interioare, distincția unui crez, tăria unor convingeri, prestigiul unor mize majore și, nu în ultimă instanță, preeminența morală asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
față de "setoșii de sânge" ai unei dogme "minoritare" exclusiviste, intransigentă cu orice fel de majorități, în primul rând, cu cele naționale, și, pe deasupra, să polemizezi cu ei "cu simpatie" presupune o mare, copleșitoare strădanie. Oricum, în finalul lecturii constatăm că polemicile lui Theodor Codreanu nu prea "mustesc" de simpatie față de inamicii arheului național și "Mitläufer"-ii (tovarășii de drum, ori, într-un limbaj bine cunoscut de basarabeni, "poputciki") comunismului (mai nou ori mai vechi, nu importă!), cum i-a numit Herta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proba cea mai convingătoare, probabil, a unei înalte dignități intelectuale și etice. Cu cine și cu ce polemizează, concret, Theodor Codreanu, pe cine îl ia drept arbitru și ce îi servește ca argument de sprijin și criteriu al adevărului? Ținta polemicilor sale este, parafrazând o binecunoscută "profeție" a "Manifestului comunist", noua stafie care bântuie deja nu numai Europa, ci întreaga planetă. E vorba de ideologia "corectitudinii politice", un avatar cultural al marxismului, venind din America, dar având profunde rădăcini europene, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]