3,246 matches
-
ideologice doar acele idei care contribuie la camuflarea contradicțiilor sociale. Astfel, toate clasele sociale au capacitatea de a elabora ideologii, dar ceea ce elaborează ele este ideologie doar atunci când aceasta servește intereselor clasei conducătoare . Scrisă la tinerețe, cu un caracter vădit polemic și nefinisată niciodată, Ideologia germană poate contura o imagine puțin deformată asupra concepției lui Marx asupra termenului de ideologie. Prezentarea de până acum poate crea impresia că în viziunea lui Marx, ideologia este doar puțin mai mult decât o iluzie
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
de stagnare.» (PPg, 224 sq.). O treaptă importantă în evoluția liricii lui Adrian Păunescu se arată în "Istoria unei secunde" (1972), privită cu încântare de Marin Sorescu, într-o cronică de întâmpinare, apreciind modul păunescian «...în care îmbină liricul cu polemicul; poezia sa este o poezie de atitudine, în primul rând; atitudine fățișă; am putea spune pledoarie - și în focul demonstrației zărești și colții și lacrimile; când Adrian Păunescu își arată colții, e un autor de pradă: inerția, vechi apucături, îndărătnici
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
antiteza). Principiile estetice ale unui curent literar sunt cristalizate, de obicei, într-un manifest literar. Manifestul literar este un text de dimensiuni reduse, în care se afirmă o nouă concepție cu privire la literatură. El este conceput, de regulă, sub o formă polemică, deoarece noua orientare literară se opune orientării anterioare. De obicei, un manifest programatic este publicat într-o revistă, ori ca prefață a unei cărți, semnată de un autor binecunoscut, dar se întâlnesc și situații când principiile sale au fost desprinse
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
neantului, care anihiliează iluziile și miturile individului, distrăgându-l de la viață ingenua și naturală, instinctuala - considerată că un blestem al naturii - si frânata, de asemenea, de legile unei societăți întemeiate pe egoism. Viziunea lirica este predominant idilica, cu unele accente polemice, survenite din acceptarea solitara a salvării și din înțelegerea inutilității revoltei. De asemenea, Leopardi a efectuat traduceri din poeții consacrați ai antichității eline și latine și a lăsat în urmă o bogată corespondență. Infinitul este o poezie de Giacomo Leopardi
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
lui M. Eminescu din manualul de limba paleoslavă a lui A. Leskien (1983), "Cronica universală" a lui Mihail Moxa (1989), "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare" (2005). Personalitate cu vocație enciclopedică, spirit critic și polemic, M. se afirmă nu doar ca un eminent slavist, lingvist, ci și ca românist și istoric literar. Autoritatea sa științifică s-a manifestat în dezbaterea unor probleme majore ale culturii noastre: formarea limbii și a poporului român, vechimea și dinamica
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Cronica moldo-rusă" a încercat să istoricizeze urmările plecării fraților întemeietori din "Roma Nouă", identificată aici cu Italia, arătând că s-au stabilit în "Roma Veche", unde au fondat o altă cetate, "Roman". Se observă în tot textul o acută tentă polemică ecleziastică îndreptată împotriva Occidentului catolic, a bisericii latine, de către necunoscutul autor de confesiune greco-ortodoxă.
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
și șef de orchestră, director al Conservatorului din București. Între anii 1880 - 1886 Gheorghe Scheletti a fost profesor de muzică la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice (printre care și cele cu Gavriil Muzicescu) în revista "Arta" din Iași. Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia. Gheorghe Scheletti a decedat la Iași în 1887 și a fost înmormântat în cavoul familial
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
viului", eseuri (2013); "Cercul sălbatic", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Casa din întuneric", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Trei mii de semne", jurnal de scriitor (2014); "Coasta lui Apollo", jurnal de scriitor (2014), "Acasă - în exil", polemice (2014), "Noaptea străinului", roman, ediția a II-a revăzută (2015), "Sculptorul", roman, ediția a III-a revăzută (2015); "Orbita zeului" (2016) ● Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; ● Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; ● Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
fost publicat în revista Vatra. Vasile Baghiu a publicat și alte texte teoretice asupra "himerismului". Ele au avut ecouri reale în lumea literară și uneori au dus la mici polemici, în care autorul își apără invenția literară. În legătură cu aceste pusee polemice, criticul Al. Cistelecan crede că "nu există nici un complot contra lui Baghiu și nici contra "himerismului"" și spune că "iritarea poetului, psihologic de înțeles, estetic devine cel puțin excesivă". În același articol, criticul de la "Vatra" lasă, totodată, și o ușă
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
la o idee a lui Tudor Vianu despre „subtonul dureros” și valoarea unei opere literare. Dincolo de polemici, Vasile Baghiu simte necesitatea unor delimitări. Într-un articol din revista "Mozaicul", "inventatorul himerismului", cum îl numește Roxana Sorescu, încearcă, pe un ton polemic, să clarifice relația himerismului cu postmodernismul: "Himerismul este o alternativă la postmodernism din următoarele motive: 1) nu face din ludic un scop în sine; 2) își îngăduie o utopie ("transfigurarea", "bovarismul", "călătoria"), rămânând în același timp în realitate și poate
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
fragmentării și discordiei, a fost pentru Morus ceva de temut. Contraatacul său personal a fost declanșat într-o manieră tipică pentru un scriitor. L-a asistat pe regele Henric al VIII-lea la scrierea „"Apărării celor Șapte Taine"”, un răspuns polemic la scrierea lui Luther „"Despre captivitatea babiloniană a Bisericii"”. Când Luther a replicat cu "Contra Henricum Regem Anglie", Morus a primit responsabilitatea de a formula o contra-replică, ceea ce a și făcut în "Responsio ad Lutherum". Aceste schimburi de replici mai
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
încercare de emancipare de sub tutela bizantină. Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi și Seneslau. Alți istorici, îndeosebi bulgari, contestă, uneori în limbaj polemic, caracterul românesc al celor trei formațiuni statale. Gheorghe Brătianu presupune că Tatos era peceneg, Sestlav un șef slav al Vicinei iar Sața un șef local, însă lasă loc la interpretări: În 1094 este menționat de Ana Comnena un alt conducător
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
se ascund după un limbaj formal politizat, fals patetic și plin de clișee." (Ion Cocora, Tribuna, 22 martie 1979) Cuibul reușește dificila performanță de a ține un spectacol de întindere normală în cadrele unei lungi ședințe, ale unei ședințe dilatate polemic, satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută sub numele de „"Libri Carolini"”. Atunci papa Adrian I a luat pana întru apărarea conciliului și (să) a furnizat regelui
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999. footnote>. Acesta nu a preluat mecanic epektasis-ul Sfântului Grigorie de Nyssa, ci i-a explorat implicațiile și a prelucrat conceptul în îndelungatul proces al articulării propriei doctrine teologice. El a abordat tema din perspective diferite: polemice, filosofice, ascetice și mistice, toate meritând o atentă cercetare. Analizarea atentă de către Sfântul Maxim a noțiunii de progres perpetuu a Sfântului Grigorie poate fi identificată în răspunsul său la trei probleme integrale ale doctrinei origeniste: ipoteza sațietății, definiția mutabilității creaturii
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
marea Lui dragoste, se face tuturor toate, potrivit măsurii virtuții practice a fiecăruia”. Astfel, Dumnezeu este, ca să spunem așa, diferențiat după diferențierile umane, care își primesc, în felul acesta, locul potrivit și adevăratul lor sens. Întorcându-ne la aspectul distinct polemic, menționăm că Sfântul Maxim are o presupunere în argumentul său împotriva ideii origeniste de, în afara principiului infinității divine și al insațiabilității sufletului, și anume, că nu există nimic în text care să sugereze că sufletele, odată ancorate în Bine, nu
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
despre care Cotidianul afirmă în 2008 că nu există. Există însă Asociația „Orbiș Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
al latiniștilor ardeleni. Întreaga strategie desfășurată de Maior, din 1809 și până la moarte, a fost orientată spre impunerea unei ortografii latino-românești care să reprezinte concepțiile filologice ale Școlii Ardelene, așa cum fuseseră ele formulate de Samuil Micu și Gheorghe Șincai. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, "Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem", sesiza importanța aplicării unor principii solide ale ortografiei în redactarea lexiconului: "Opera este de interes național, cititorii acestui lesicon nu-l vor primi ca de la
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
Lingvistică, fiind cercetător în cadrul colectivului de literatura română. A colaborat la diverse publicații de cultură din țară și străinătate, a participat la importante congrese internaționale de estetică și literatură comparată, a ținut conferințe publice, s-a manifestat în numeroase dezbateri polemice cu personalități ale vieții universitare și literare. Debutează în 1925 în ziarul „Națiunea”, din Cluj, cu critică literară.
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
președinte al Parlamentului din Paris și principalul originator al "camerei de foc" ("chambre ardente"), care, fiind în acea vreme (1551) abate la St. Victor, lângă Paris, dorea să dobândească faimă ca învingător al ereziei prin publicarea unui număr de scrieri polemice. Mai serioase au fost alte două controverse în care a fost implicat Beza la acea vreme. Prima se leagă de doctrina predestinării și controversa lui Calvin cu Jerome Hermes Bolsec. A doua se referă la arderea pe rug a lui
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
În 1559, a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, de această dată la Heidelberg; cam în același timp a trebuit să-l apere pe Calvin împotriva lui Joachim Westphal și Tileman Hesshusen în Hamburg. Mai importantă decât această activitate polemică a fost propria confesiune de credință a lui Beza. A fost la origine pregătită pentru tatăl său ca justificare a acțiunilor sale și a fost publicată în formă revizuită pentru a promova cunoștințele evanghelice în rândul compatrioților lui Beza. A
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
lui Cristos și sacramente, și a publicat câteva lucrări împotriva lui Westphal, Hesshusen, Selnecker, Johannes Brenz și Jakob Andrea. Aceasta l-a făcut urât, mai ales după 1571, tuturor luteranilor care aderau la luteranism în opoziție cu Melanchthon. Ultimul conflict polemic important al lui Beza cu luteranii exclusiviști a fost la Colocviul de la Mumpelgart, 14-27 martie 1586, la care a fost invitat de contele luteran Frederic de Württemberg, la dorința nobililor francezi care se refugiaseră la Mumpelgart. Intenționata uniune care era
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman considera că "Păcală" este „un film polemic” în care „din «ciocnirea» amnarului-baladă cu cremenea-farsă au sărit scântei de poezie și haz care au învins timpul”. Rolurile create de actori rămân în istoria filmului românesc prin hazul lor: Păcală interpretat de Sebastian Papaiani (pe care criticul îl consideră
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe dintre acestea (vreo 255 de citate) fie direct fie indirect. În această secțiune, Eusebiu menționează numele ereticilor și - în linii mari - conținutul ereziei lor bazându-se îndeosebi pe scrieri polemice anterioare. Aici, Eusebiu prezintă nenorocirile care i-a lovit pe evrei, drept pedeapsă pentru răstignirea lui Isus. Eusebiu este atent să sublinieze toate manifestările de răzvrătire a evreilor față de puterea imperială precum și represiunile puterii: acesta este - după el - semnul intervenției
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
un nivel lingvistic slab în limba georgiană, pentru că preferă să vorbească în rusă atunci când poartă discuții cu oamenii sau în engleză sau franceză pentru a comunica cu jurnaliștii occidentali. La sfârșitul anului 2007 este reales Președinte, în urma unui scrutin foarte polemic împotriva rivalului său Levan Gaceciladze. În august 2008 ordonă începerea unei ofensive împotriva regiunii separatiste pro-ruse Osetia de Sud, care provoacă intrarea trupelor rusești în regiune. Saakașvili a susținut energic mișcarea Euromaidan din Ucraina și revoluția ucraineană din 2014. Pe
Miheil Saakașvili () [Corola-website/Science/304249_a_305578]