3,498 matches
-
de remontorul de platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în mănușă și îl așeza la loc, în cutie. Aghiotantul, la rândul lui, îl purta ca pe inima unui porumbel până la palat. — Bunicule, ni s-a întors ceasul? Era prima întrebare a lui Omar când venea în vizită. — Ceasul, da. Numai timpul din el nu s-a-ntors, dar mai e puțin. Învățase schimbul lor de cuvinte, până când, într-o zi, timpul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi smuls suflarea din piept. Nu era vorba numai de acel loc, ci și de Meybod, de Bafgh și de Ardakan sau de Abarkouh. Din Abarkouh veneau unchiu-său și bunicu-său. La Meybod îl duceau cu șareta, să se uite la porumbeii din turn. Peste tot erau guerbi care n-ar fi vândut duhul lui Vohu Manah pe un pumn de odoare. În Abarkouh, dincolo de șosea, era un chiparos milenar, Pomul Raiului. Îl vedeai izbucnind din nisip ca o flacără verde-neagră, punctată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe apă în Irak, la Bassora. Arabistanii fideli lui Saddam își găsiseră neveste persane și rămăseseră în piața de pește și de uleiuri, de unde turbanele lor se vedeau ca albușul de ou. Mai erau negustorii de pepeni și aceia de porumbei, care nu părăseau niciodată spațiile deschise ale radei. Omar ajunsese de Chaharshanbek, chiar în seara aprinderii focurilor, și de-aceea nu îi spuse șoferului să-l ducă în bază, unde, probabil, așteptau să-l cazeze în vreo mehmansara, ci să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
diferite. Omar era sigur că e loc pentru toți și de-aceea se însurase cu o șiită, chiar dacă pe urmă îl pierduse pe Dumnezeu. Acum îl recupera într-un fel aparte, păgân și misterios, simțindu-l când sub formă de porumbel, când sub formă de soare mitraic, care se topise în splendorile cultului lui Ahura. Devenise un adult călător, mai degrabă mistic decât credincios, sau poate un rătăcit. Când îl întrebau: „tu ești musulman?“, Omar răspundea: „sunt zartosht “, fără să mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Altă putere n-avem. Dac-aș avea eu putere, Te-aș face de-o tabachere, Tabachere cu capac, Să te port la sfn cu drag. Tabachere de argint, Amândoi ne-am potrivit, Și la ochi și la sprâncene, Ca doi porumbei la pene. Tabachere de mărgele, Să te țin la sfn la piele, Tabachere de-alpaca, Tu ai fost gagica mea. Cârcotașul scoase o țigară și-o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mi-ar trebui altceva acum-... rosti târziu manglitorul, obosit, obosit, să am o casă, să stau liniștit într-o mahala, unde să nu mă știe nimeni ce-am făcut și ce-am dres. Ehe, și mi-ar place să cresc porumbei, să le fac un coteț cocoțat pe un par, unde să-i ademenesc și să-i prind cu clei. Tu știi ce frumos miroase cleiul de păsări? Își mai aprinse o țigară. Trase adânc în piept fumul ardeiat al tutunului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
galben, gălbior, ca miezul oului. Drept în ochi fl plesnisem. Celălalt 150 era rece și albastru ca o sticloanță. Când i-am simțit sângele cald în palme, o dată parcă m-a fiert... -Lam lăsat acolo și, de câte ori văd de atunci porumbei, îmi aduc aminte de ăla. Caut unu la fel, cu gâtul alb și mătăsos, cu ochiul ca o mărgică, să-mi ciugulească din palmă și să-l aud noaptea: gu-rrruuuu, gu-rrruuuuu. Știu și să le descânt, ehei, îi aduc cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe zidurile umede. - Uite așa, patru pereți să am, Paraschive, ai mei să fie. Să nu mă dea nimeni afară. Să stau cum e acu, să-mi fac un foc și să ies din când în când în curte la porumbei, să-i chem: guru, guru, gu-rrruuu. Ei să mi se-aștearnă-n palmă, să ciugule, și eu să le mîngu penele: na cu tata, guru... Ochiosule, na cu tata, guru, guru... De ce-o fi omu păcătos, mă ucenicule, legat de patru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai să mori!" îi zic. Și-mi aduc aminte că unii îl caută la inimă, alții la cap. Caut sufletu și nu-l găsesc. S-a dus! îmi spun. A zburat când a venit moartea. Cum o fi? Ca un porumbel, sau ca o gîză?" Punea iar litra la gură și bea până-n fund... Cel puțin când oi muri eu, n-o să mai fie nevoie de spirt. Mațele mele stau bine-n drojdie. Acu vreo doi ani am fost la un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi iau casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi crescut porumbei, ehe, ce bine ar fi fost, că sânt ostenit, mi-ajunge... Ochii îi înghețară. Paraschiv îl lăsă. Sergenții erau aproape. Roti privirile și văzu cunii. Dulăii alergau speriați spre rampă, liberi... Peste salcâmii Cuțaridei treceau brabeții. Se lăsau stoluri-stoluri la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
epocă și costumele de catifea albă sau asortate cu starea sa de spirit (cenușii, verzi ori bleu) ale contelui de Montesquiou, pantalonii liliachii ai lui Paul Bourget, veșmântul gris perle al lui Oscar Wilde, care iese În public ca un porumbel strălucitor, spre a pune astfel În valoare cenușiul mai Închis ca nuanță al rochiei iubitei moștenitorului regal, Lily Langtry. Aceeași fascinație pentru griuri se regăsește, de altfel, și la Robert de Montesquiou. „Conte, sunteți cumva În doliu?” e Întrebat celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
amidon, migdale, pere, cât și cu nuci verzi, care erau chiar de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de alte mâncăruri pe care mama mi le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei mari sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne-a istorisit o parabolă care făcea de câteva zile înconjurul cartierului evreiesc din Granada, hotărând-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își păstrase și viața și penele, iar pe tăblița lui se putea citi: „Ăsta a plecat primul“. Sara și cu ai săi plecară așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un bărbat în care am avut odată încredere, un trădător care e gata să-și vândă poporul ca să pozeze în fața antisemiților din Europa ca bunul evreu, evreul de treabă, porumbelul cu premiul Nobel în cioc, în timp ce evreii răi sunt lăsați să fie uciși în paturile lor de către arabi. Totul pare să se fi sfârșit, e ora noastră neagră din nou, când iată! Un erou al poporului evreu, Shimon Guttman, intervine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tremurături, suferind de o jupuire proustiană a simțurilor, se debattant parcă, la impactul cu culorile de toamnă (descrise cu propriile lui cuvinte ca o „chapelle ardente de feuilles aux tons violents“), cu glasurile Îndepărtate din vale, cu un stol de porumbei ce brăzda cerul fraged, compusese acea romanță Înaripată (și singura persoană care a memorizat melodia și toate cuvintele a fost fratele meu, Serghei, pe care aproape că nici nu-l băga În seamă, care mai era și bâlbâit, pe deasupra, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ciudată, poate chiar fatală, citea mai rar, lăsând pauze mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel și cu un diamant (pe ale cărui fețe limpezi, dacă aș fi știut că citesc În globuri de cristal, aș fi putut vedea o odaie, oameni, lumini, copaci În ploaie - o Întreagă perioadă a vieții de emigrant, care va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a Întrebat. L-am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bătrânul a început să-mi povestească ceva despre moartea tatălui său. Căzuse în încercuirea de la Stalingrad, iarna, și în primăvară se treziseră cu calul lui la poartă. Era dintr-un sat de prin Vâlcea. Era copil în vremea aceea. Creștea porumbei și i-a venit ideea să trimită porumbei în lume cu câte o scrisorică către tatăl lui, în care îl ruga să se întoarcă acasă. Nu aș fi fost atent la povestirea lui dacă nu mi-ar fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moartea tatălui său. Căzuse în încercuirea de la Stalingrad, iarna, și în primăvară se treziseră cu calul lui la poartă. Era dintr-un sat de prin Vâlcea. Era copil în vremea aceea. Creștea porumbei și i-a venit ideea să trimită porumbei în lume cu câte o scrisorică către tatăl lui, în care îl ruga să se întoarcă acasă. Nu aș fi fost atent la povestirea lui dacă nu mi-ar fi spus că a și scris o astfel de povestire. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oară, api mi-ai trage un glonț În cap și te-ai cărăbăni ca un nemernic... - Tu ai spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură pe care o găsești, fiindcă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult, și, cum întâmplarea uneori aranjează bine lucrurile, cineva de la un etaj superior al acestei clădiri lansează un pumn de hârtii, și altul, și altul, iar aici, jos, oamenii ridică brațele ca să le prindă, și hârtiile coboară, zboară ca niște porumbei, și una dintre ele s-a odihnit pentru un moment pe umărul comisarului și a alunecat în jos. Până la urmă încă nu e nimic pierdut, orașul a luat problema în mâinile sale, a pus sute de xeroxuri la treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el. — Puteți să-i transmiteți un mesaj domnului Mortimer când se Întoarce? am Întrebat. Recepția mi-a făcut legătura cu o căsuță de mesagerie vocală, unde i-am lăsat lui Hunter un mesaj lung, plin de căldură, ca Între doi porumbei Îndrăgostiți, În care Îi trimiteam și mulți pupici Înflăcărați. Apoi l-am sunat pe Hunter pe telefonul mobil. A sunat de câteva ori, iar după trei apeluri a intrat robotul și am auzit: „Vă rugăm Încercați mai târziu“. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington și Horatio, chiar lângă buticul Christian Louboutin, se asortează perfect cu pungile pentru cumpărături ale magazinului. Toți pereții sunt zugrăviți În galben pal, iar ornamentele cu gri ca de porumbel. Când am ajuns la magazin, acesta era deja plin ochi de mămici cu părul strălucitor, moarte după baby-buggy, care cumpărau de 750 $ seturi de botoșei și tichiuțe din cașmir destinate unui publicțintă În vârstă de șase săptămâni. În acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]