5,260 matches
-
călăreți să-l prindă și să-l aducă la scaunul domniei, în București. Ostașii merseră pe dată la Strehaia, unde Mihai își avea reședința băniei sale, îl luară și porniră cu el la scaunul domniei, la București, după cum li se poruncise. Mihai presimți că nu degeaba îl aduc la scaunul domniei, înaintea lui Vodă. Ostașii îl duseră înaintea lui Alexandru cel Rău, care chemă boierii țării în divan, ca să-l judece pe Mihai dacă este fecior de domn, cum se spunea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
-l ierte pe Mihai, că-i nevinovat. Domnul, neputând rezista rugăminții boierilor și poporului, l-a iertat și l-a făcut ban de Craiova, înălțându-l în rang. Mai târziu, Mihai ajungând domn, n-a uitat această întâmplare și a poruncit de s-a zidit o biserică măreață în cinstea sfântului Nicolaie, biserică ce trăiește și azi și se află pe un deal în București, deal ce se numește Dealul lui Mihai-Vodă, iar pe călău l-a luat la curtea domnească
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fasolea și meiul. Așa, grânele s-au împuținat și mai mult. Îndată după nuntă, domnul conte a poftit să facă o vânătoare în pădurile Lăpușului. Și pentru că nu prea au ieșit nici cerbii, nici căpriorii, nici iepurii, domnul conte a poruncit satului să aducă la castel câte un cerb la zece oameni și câte un iepure la trei oameni. Dan nu era vânător așa că a trebuit să plătească vânătorilor partea lui la cerbi, căpriori și iepuri tot în găleți de grâu
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
București. Se vedea, după înfățișare, că aducea vești proaste. Brâncoveanu i-a ieșit în întâmpinare. A cercat să zâmbească. Dar aga a spus cu asprime: Sultanul a aflat că încerci să scoți țara de sub stăpânirea luminăției sale. De aceea a poruncit să fii mazilit. Sunt gata a-mi apăra țara, cu arma! a răspuns Brâncoveanu cu demnitate. Nu poți, a rânjit aga. Zece mii de soldați turci și tătari stau gata să se repeadă asupra Bucureștiului. Amenințarea a speriat pe boieri. Au
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Bucureștiului. Amenințarea a speriat pe boieri. Au prins a șovăi. Aga s-a arătat atunci și mai aspru. L-a pus domn pe un boier dușman al lui Brâncoveanu și s-a răstit trufaș: Acum când nu mai ești domn, poruncesc să pleci. cu toată casa ta, cu feciorii și ginerii tăi la Istanbul. După trei săptămâni, trăsura iui Brâncoveanu, înconjurată de zeci de spahii turci, oprea în poarta închisorii celor 7 turnuri din Istanbul. În lunile mai și iulie l-
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
lui Brâncoveanu, toți desculți și îmbrăcați în cămăși albe. După vreun ceas a apărut și sultanul, în straie strălucitoare, cu mare alai. S-a așezat pe un jilț aurit, să privească osânda. Tăiați capul ghiaurului! Lui și copiilor lui! a poruncit un vizir. începeți cu copiii! Călăul l-a înșfăcat întâi pe Matei, un flăcăiandru frumos și zvelt. Tată, eu mă fac turc, dacă-mi cruță viața... s-a rugat ei. Am doar șaptesprezece ani... -Fiule, mori în legea ta, pentru
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
sultanul s-ar fi bucurat mult dacă l-ar fi văzut plângând ori văitându-se. Chiar călăul a rămas impresionat de atâta stăpânire de sine și tărie sufletească. Capetele ghiaurilor să fie țintuite de poarta cea mare a Seraiului! a poruncit sultanul furios, iar trupurile lor să fie plimbate prin tot Istanbulul. Să se înfioare toți ghiaurii! Ienicerii au împlinit porunca sultanului. Când s-a lăsat întunericul le-au aruncat trupurile în mare. Câțiva prieteni le-au pescuit din apă și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a răcnit boierul. Căpitanul a încălecat și a galopat până la tabără, i-a spus lui Tudor ce a văzut. După mine! a făcut Tudor semn la zece panduri. Și, împreună cu căpitanul, au galopat până la conacul boierilor Bălșescu. Boierule, norodul îți poruncește să scoți oamenii de la osândă! a strigat Tudor, oprind calul în fața cerdacului. Nu vreau! a urlat boierul, și a pus mâna pe pușcă să tragă asupra lui Tudor. Lasă arma, boierule! Că noi avem flinte mai bune și mai multe
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pe pușcă să tragă asupra lui Tudor. Lasă arma, boierule! Că noi avem flinte mai bune și mai multe,.. Într-adevăr, văzând zece flinte pandurești, toate ațintite asupra lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A început cu Tinca. Pandurii au descălecat și-au ajutat-o să scoată gâtul din jug, să răsufle aer proaspăt și să se spele ca să scape de usturimea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a șuierat pe la urechea Vladimirescului. Altul a atins umărul stâng al Tincăi și-a nimerit în creanga unui copac, turtindu-se acolo. În liniștea care s-a statornicit, o clipă, în ograda conacului, Tudor a strâns frâul calului și-a poruncit aspru: Legați-I și puneți-l cu mutra-n fum de ardei! Într-o clipă, pandurii au pus pe boier cu gâtul în jugul de unde dezlegaseră țăranii. Fetițo, a surâs Vladimirescu, ațâță focul, să afle și dumnealui baș-boierul ce dulce
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
auriți, ca un domnitor, Neguțătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână. Ei, negustorule, mai zici și-acum că nu te-am prins cu ocaua mică? Nu mai zic,măria-ta!... Iertare... milă prea bunule. Cuza-Vodă a poruncit șă-i lege de gât cele două ocale și să-l poarte pe uliți, să afle lumea că a căutat să înșele cumpărătorii. Să ridice ocalele pe rând; să le arate lumii și să spună tare cu care va vinde și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ca re ne-au marcat, nouă copiilor, toată viața, când, în zorii unei zile, a oprit la poartă o dubă neagră din care au coborât doi secu riști pentru al aresta pe tata. - Îmbracă-te că mergi cu noi! - au poruncit coborâții. Cu stăpânirea de sine care-l caracteriza, demnă de admirat și astăzi, le-a răspuns: - Vă așteptam, dar dați-mi voie să mă bărbieresc și să stau la masă... Au acceptat, n-au folosit violența; i au impresionat poate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cînd n-aveai nevoie să te-ngrijești de-ncruntarea ei; acum ești un zero fără cifre. Eu sînt mai mult decît tine: eu sînt un bufon, tu nu ești nimic. (Către Goneril) Da, bine, am să-mi țin limba: așa-mi poruncește fața ta, cu toate că nu zici nimic. Hm! Hm! Cin' nici miez nici coaja n-o păstra, Plictisit de toate,-i va lipsi ceva. (Arătîndu-l pe Lear) Uite-o păstaie de mazăre fără boabe. GONERIL: Nu doar nerușinatul tău bufon, Dar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
and Kent.] Gloucester: I am sorry for thee, friend. 'Tis the Duke's pleasure, Whose disposition all the world well knows Will not be rubbed nor stopped. I'll entreat for thee. KENT: Șir, sînt prea bătrîn să-nvăț. Nu porunciți butuci, sînt om regesc, Și-n slujba lui la voi am fost trimis. Puțin respect, sfruntata răutate Veți arată spre-al meu stăpîn mărit, Punînd trimisu-i în butuci. CORNWALL: Butucii! Pe viață,-onor, vă sta-n ei pîn' la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Respectu-mi în genunchi, sosi un curier, Fiert de grăbit, fără suflare, gîfîind De la stăpîna Goneril urări; Le-a dat scrisori deși mă-ntrerupea Pe cari le-au și citit; pe-al căror conținut, Chemat-au slujnici, au încălecat, Mi-au poruncit să îi urmez, s-aștept Pînă-mi răspund, zvîrlindu-mi reci priviri; And meeting here the other messenger, Whose welcome I perceived had poisoned mine, Being the very fellow which of lațe Displayed șo saucily against your Highness, Having more man than
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mai rea Fiind, e-n laudă-oarecum. (Către Goneril) La tine merg. Cincizeci ai tăi sînt dublu-a douășcinci, Iubirea i-o dublezi. GONERIL: Ascultă-mă, milord: Ce-ți trebui' douășcinci? Zece? Ori cinci? În casa und' de două ori pe-atîți Porunci au să-ți slujească? REGAN: La ce unul? LEAR: Nu calcula nevoia. Cel mai jos calic În sărăcia lui are prisos. Firii nu-i dă decît ce-are nevoie: Viața de om e cît a fiarei. Ești o doamnă; Dacă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tunete și fulgere. Intra Kent și un Curtean, din părți diferite) KENT: Cine-i pe-aici, afară De vremea rea? CURTEANUL: Unul la suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau și-l spulberă-n nimic, Și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cîntat de cocos; el dă albeața-n ochi, îi închiorchiosează, și face buza de iepure; da mălură-n grîu și chinuie biată creatură a pămîntului. Sîn Withold cîmpul de trei ori a parcurs; Coșmaru-ntîlni și-ai lui spiriduși; I-a poruncit să intre-n pămînt Și să-și facă al lui jurămînt. Dispari, vrăjitoare, dispari! KENT: Cum te simți, măria-ta? (Intra Gloucester cu o torța) LEAR: Cine-i omul? KENT: Cine-i acolo? Ce cauți? GLOUCESTER: Cine sînteți voi? Numele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își puse capul mic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe cei răi și iubește-i pe toți pentru că nu știi cum va fi mâine cel care azi e rău. Să nu iubești dreptatea lor, ci iubește-i pe ei înșiși, ca să cunoască ce-i dreptatea. Căci ni s-a poruncit să-L iubim nu numai pe Dumnezeu, ci și pe aproapele nostru”. Foarte impresionantă este descrierea primelor cinci vârste ale lumii: „Prima dintre acestea ține de la începutul neamului omenesc, adică de la Adam, primul om, și până la Noe, care a făcut
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de minuni. Avva Nestoros consideră minune mai mare să scoți din propriul trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este un semn mai măreț să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mare folos să-ți ferești inima de mușcăturile lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile trupești ale altora; este o virtute mai mare să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Franța catolică, la rezidirea cetății Marsilia. În 1362, starețul ei devine papa Urban al V-lea. El n-a uitat mănăstirea lui și pe marele ei întemeietor, la mormântul căruia, zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără de argint, peste care s-a așezat o mitră de aur și de argint cu pietre scumpe și pe chivără a poruncit să se graveze cuvintele ,,Capul Sfântului Cassian”. Dar Sfântul Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără de argint, peste care s-a așezat o mitră de aur și de argint cu pietre scumpe și pe chivără a poruncit să se graveze cuvintele ,,Capul Sfântului Cassian”. Dar Sfântul Cassian a câștigat pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus prin încorporarea învățăturii lui în Regula benedictină. Capitolul al XLII-lea al acestei Reguli cere ca unul dintre frați să citească la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe care papa Hormisdas îl obligase să le traducă „corect din grecește”, Dionisie le terminase „cu sârguință deja mai demult”. Este evident că monahul daco-roman se referea la cele două ediții anterioare. Tot aici, Dionisie a mărturisit că papa îi poruncise ca să arate, „cu toată sârguința, că cele latinești nu se deosebesc deloc de cele grecești”, și să le așeze „pe aceeași pagină față în față pe cele din fiecare regiune, mai ales pentru aceia care cu oarecare îndrăzneală cred că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Da, atunci mai cu seamă crezi, când nu cauți să afli pricina celor ce ți se poruncesc, ci simplu împlinești poruncile”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VIII, I, în PSB, vol. 23, p. 102) „Ceea ce este hrana pentru trup, aceea e viața (virtuoasă) pentru credință. Și după cum trupul nostru nu poate trăi fără
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]