4,561 matches
-
altul i-a mai adăugat trei turnulețe și și-a făcut reședință. E în spiritul vremurilor. Poetul se mai poate retrage acum doar în turnul părăsit de la fabrica de negru de fum, de la Copșa Mică...! Așa o să apară, probabil, noul postmodernism cu negru de fum sau ceea ce se va numi în istoria mișcărilor spiritual-literare din Europa "neoromantismul de la Copșa Mică". Curentul va avea reverberații și în plastică, în muzică, în teatru. Cum va arăta în teatru acest nou romantism, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lor, cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni fantasmatice, care oferă distribuții nomade, fără proprietate, Împrejmuire sau măsură, plasabile dincolo de esențiale și concepte, adică În ordinea existențialelor și perceptelor. În abordarea acesta de tip postmodernism, temporalitatea este Înțeleasă ca noțiune deschisă, aflată În relație strânsă cu existența umană. Într-un asemenea context, pot fi puse În discuție moduri diferite ale temporalității. Parte dintre acestea au devenit canonice pentru că numesc ceea ce tinde să respecte regula sau
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
nu au nici o valoare literară. Și totuși, unii le iau în serios. Unul dintre cei care le iau în serios este Ion Soare (și el un scriitor amator), care a publicat recent o... carte consacrată veleitarului din Statele Unite: Paradoxism și postmodernism în creația lui Florentin Smarandache (Adrianso, Râmnicu Vâlcea, 2000). Cartea are drept motto o frază elucubrantă, cu pretenții filozofice, emisă cândva de autorul adulat: „Interiorul unui fenomen își asumă, prin extensie paradoxală, exteriorul său. Cu alte cuvinte, îi aparține și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Polirom (prima ediție a apărut acum 15 aniă, va fi receptat de publicul de astăzi. O sută de ani de zile la Porțile Orientului este un roman parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative și a avut, în perioada comunistă, o funcție de „protejare a discursului“. Groșan reconstruiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
se salva din capcana păcatului carnal ce i-a adus prăbușirea. Ispitirea sa de către o Circe medievală, Kunty, îl îndepărtează pe cava ler de ținta sa, castelul în care se află roza alchimică și potirul adus de Iosif din Arimateea. Postmodernismul lui Pratt este, ca și cel al lui Milo Manara, înclinat către tehnica colajului ludic. Gardianul Graalului nu este altul decât gorila ce trece din Africa viselor pe platourile din Hollywood, unde este distribuită în ecranizarea după un best-seller scris
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în contact și prelucra, fantasmatic, o întreagă tradiție istorică și culturală a Occidentului. Strat după strat, memoria secolelor care ne precedă este excavată, iar materia obținută redată unui context insolit și demitizant. S-ar putea folosi, în legătură cu această abordare, sintagma „postmodernism”, în măsura în care jocul autorului cu substanța narațiunilor sale este guvernat de intenția de a (re)pune în discuție cadrul mental al epocilor precedente. Gustul pentru aventură nu exclude, nici un moment, deschiderea către dubiu și dileme etice. Omul din Khyber, proza lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o idee citită într-o formă apropiată, acum uitată), bucuria de a mă surprinde uneori drept "altul" decât cel cu care m-am familiarizat în traiul cotidian; un "altul" apropiat de un ideal de sine ce își schimbă continuu contururile. ٭ Postmodernismul constată falimentul rațiunii sau îl proclamă? Cred că mai curând îi evidențiază caracterul de ideal, de orientare a acțiunii și nu de normă a ei. Înghesuim faptele în ceea ce știm despre posibilul lor, în explicațiile la îndemână sau care ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
specific unei științe abia raportat la care anumite concepte își pot căpăta sensul și anumite straturi ale realității își pot deschide înțelesul. Poate că nu religia este opiu pentru popor (K. Marx), ci națiunea (ca stat național) și clasa (socială); postmodernismul consideră că este de fapt rațiunea. Rolul "omului de cultură" este să ofere un punct de vedere inedit asupra existenței, asupra vieții. Cultura intervine astfel ca o multiplicare a punctelor de vedere "obiective" asupra propriei vieți. Ea este echivalentă cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
perspectiva inițială; sau, dacă nu se potrivește, nu este văzut. Astfel, uneori a ști mai mult înseamnă a cunoaște mai puțin. Cum zeul modern este Rațiunea, preoții săi nu pot fi decât cei care-l slăvesc, respectiv oamenii de știință. ٭ Postmodernismul nu are succes în România deoarece noi încă n-am reușit să trăim corespunzător modernitatea; abia am ieșit dintr-un sistem social imaginat de unul din urmașii lui Hegel, și anume Marx. Poate că gândirii unei nații îi este imposibil
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
paradox? A ști nu înseamnă numai putere și competență, ci și capacitatea de a-l îndura pe a ști. A cunoaște înseamnă uneori o smulgere din plăcutul sentiment de acasă pe care ți-l dă odihnirea la nivelul cotidianului. Dacă postmodernismul are dreptate în ceea ce privește critica rațiunii (sau a formei de raționalitate de până acum) atunci intelectualul ca model (erou) social va dispărea. Poate că soluția o reprezintă întoarcerea la o formă de asceză mistică, în care sunt implicate atât rațiunea cât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a le putea înțelege. Este vorba de legături temporare ce acoperă setea noastră de sens, stabilite dintr-un reflex al unificării sub semnul căruia stă însăși posibilitatea sensului. Contestarea metafizicii de către postmodernism vizează deconstrucția acestor teze, prezentarea lor drept posibilități umane de a înțelege și eliminarea suprapunerii forțate cu modul de-a fi al lucrurilor. ٭ Observațiile lui Bruce Lipton privind dependența geneticului de factorii de mediu deschid atât către posibilitatea libertății cât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Zăresc pe stradă tot mai multe persoane cu care îmi pare rău că sunt concetățean. Sub presiunea modelelor occidentale de civilizație îmi vine tot mai greu să-i asum ca fiind "ai mei". Oare câte refuzuri stârnesc la rându-mi? Postmodernismul m-a făcut să depășesc bucuria de a avea o idee despre ceea ce înseamnă dreptul, de a mă descurca într-un sistem greu de deslușit. În special Michel Foucault mă împinge înspre a gândi o posibilă re-fundamentare a dreptului în afara
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a unei "minți gemene". Numai că pornirea inițială e cea de-a fi unic, marcându-ți astfel locul într-o lume prea plină de similitudini. Două idei la fel de goale de sens: scriitor fără (o) carte și rege fără (o) țară. Postmodernismul aduce în primul plan ideea sfârșitului Istoriei pornind de la conceptul de bază al modernității, progresul, interpretându-l ca fără capăt. Sfârșitul ideologiilor lasă lumea fără un telos care să constituie polul de orientare al acțiunilor. Efectul? O prăbușire a oamenilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
interpretându-l ca fără capăt. Sfârșitul ideologiilor lasă lumea fără un telos care să constituie polul de orientare al acțiunilor. Efectul? O prăbușire a oamenilor asupra propriilor existențe în încercarea de a le descoperi sensul. Singura soluție posibilă acum pentru postmodernism este deconstrucția sensului existenței, dezvăluindu-i aspectele ideologice. O lectură tare este una care te neliniștește, care este însoțită de o agitație determinată de modificările pe care ideile lecturate le produc, aproape pe neobservate, în tine. Ceea ce indică lectura slabă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cădere de presiune... Apropo, ai văzut ultimul număr din Magazine littéraire? - Nu, încă nu, n-am avut vreme... - E acolo un dosar consistent despre Derrida, despre logologie și intruziunea galopantă a subiectivității în filozofia de azi, în legătură și cu postmodernismul. E de consultat! - Fierbe lumea de când cu țiitoarea lui Pârvulescu, cică i-a dat ei niște gravuri și tablouri, le caută fiu-său... îl aud și pe Crăciunescu din spate. O să fie distracție, va ieși scandal, madam Pârvulescu susține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia științei, că doar la astea aveam acces dincolo de gândirea epocală a partidului, vremea existențialismului trecuse, iar față de marxismul structuralist nu aveam nici o simpatie. Postmodernismul filosofic? Haida de! A venit târziu, pentru unii, abia după revoluție, pentru alții nu a venit încă, ba mai sunt și cei pentru care a venit degeaba, ca o cabală sau ca o păsărească pe care o recită, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat, absolut impardonabil, este moartea Antigonei, a Ifigeniei, a Desdemonei, a Ofeliei, a Cordeliei: moartea purității, a angelicului, a divinului uman. Antidotul Antidotul imposibilului dramatic al lumii omului este poezia. La polul suprem lucrul geniului. Poezia, arta, în genere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
constata că autoarea mânuiește cu siguranță uneltele poetice, aplecându-se cu atenție asupra expresiei și cizelând-o cu încăpățânare și dragoste de bijutier. Vasilica Ilie refuză aproape ostentativ tentația facilă a ludicului, alegând, în locul unui discurs minat de verslibrismele unui postmodernism prost înțeles (și la fel de prost aplicat), rigoarea unor stanțe cu evidentă coloratură imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Spania, 2009), romanul Hotel Universal (Polirom, 2012, 2013), care urmează să apară în Croația și Franța, și volumul Seinfeld și sora lui Nabokov (Polirom, 2014). MIHAELA URSA este autoare de teorie și critică literară. Dintre cărțile sale, Optzecismul și promisiunile postmodernismului (Paralela 45, 1999), Scriitopia (Dacia, 2005 ; ediție revăzută, 2010) și Eroticon. Tratat despre ficțiunea amoroasă (Cartea Românească, 2012) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor și de alte asociații profesionale. Predă literatură comparată și studii culturale la Facultatea de Litere din
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
înconjurate de vid în care poveștile - sinistre, delirante, fără sens, dintr-o altă lume - mai pot ține și azi pentru unii locul vieții. Mihaela Ursa Născută în 25 septembrie 1971. Teoretician și critic literar, este autoarea volumelor: Optzecismul și promisiunile postmodernismului (Paralela 45, Pitești, 1999), Gheorghe Crăciun - monografie (Aula, Brașov, 2000) și Scriitopia sau Ficționalizarea subiectului auctorial în imaginarul teoretic (Dacia, Cluj-Napoca, 2005), pentru care a fost premiată de Uniunea Scriitorilor din România (1999), Asociația de Literatură Generală și Comparată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz servește uneori drept valută (teoretică) forte. Deși afirmă dintru început că nu are o miză „comparativă”, și cu atît mai puțin „comparatistă”, eseul din 1980 al lui Victor Ivanovici discută — în paralel — Paginile bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-o manieră personală conceptul, denominația rămîne totuși neconvingătoare, fie și prin faptul că trimite mult prea mult la ideea de experiment formal, iar aceasta implică, la rîndul ei, o anume excentricitate impopulară. Venit pe o filieră americană, termenul de „postmodernism” - asimilat la noi de prin 1985 - are o rază mult mai largă de acțiune. Oricum: un import terminologic deja datat în țările de origine (textualismul/tel quel-ismul francez, respectiv experimentalismul italian „semiotizant”) este pus în slujba demonstrării caracterului „anticipativ” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românești în raport cu avangardele europene, flatînd conștiința identitară și complexele unei culturi „periferice” a Estului în raport cu Occidentul „imperialist”. Pe acest fundal, o redimensionare a avangardei istorice se va produce ca urmare a apariției pe scena literară a „generației ’80”; conceptul de postmodernism - folosit, după 1985, drept stindard legitimator al optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a „generației ’80”; conceptul de postmodernism - folosit, după 1985, drept stindard legitimator al optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]