6,827 matches
-
ciubuc reparând televizoare. După o vreme, butoanele de pornit/oprit au sărit și au rămas doar niște țumburușuri albe pe care apăsam. Apoi, întrerupătoa rele sau stricat cu totul și ai mei au pus unul pe firul care ducea la priză. Nu era deloc plăcut când se strica televizorul, că eram pe dinafară a doua zi, la școală, când colegii își povesteau „fazele tari“ văzute la filmul din seara precedentă, dar această neplăcere era compensată de minunățiile pe care le vedeam
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
prof. dr. Steluța Teodorescu a demonstrat o contopire armonioasă între vocația sa didactică și cea de cercetare științifică. Și-a respectat și stimulat mereu studenții prin cursurile pe care le-a ținut. Erau dense, clare, foarte bine structurate și în priză directă cu auditoriul. A fost titulara disciplinelor Psihologie generală și Psihologia copiluluila secțiile de Psiho-Sociologie și Filosofie ale Facultății de Istorie-Filosofîe - și de Psihologie școlară la alte facultăți: Litere, Matematică etc. S-a mândrit mereu cu șansa de a fi
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ultimele două numere, Observator cultural a publicat, sub semnătura domnului Mihai Mironică, două foarte interesante interviuri cu doi dintre cei mai interesanți tineri regizori de film : Radu Muntean (în nr. 243) și Cristi Puiu (în nr. 244). Amândouă sunt în priză directă și fără menajamente față de establishment-ul cinematografic. Radu Muntean mi s-a părut onest și obiectiv : a spus răspicat câteva lucruri de bun-simț pe care alții le spun cu juma de gură, pe la colțuri sau nu le spun deloc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
establishment-ul cenecist (CNC & acoliții), deși, la drept vorbind, filmul acesta nu era în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase ani deci, jaloanele minimalismului cinematografic românesc erau deja trasate : buget mic, filmări ”din mână”, sunet în priză directă și o poveste simplă, puternică și adevărată, care făcea inutile artificiile cinemaului tradițional. ̨ n anul următor, Cristi Mungiu participa și el, în aceeași secțiune a Cannes-ului, cu debutul său în lungmetraj, Occident. Numai că între Marfa și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
menționați din generația peste 60 de ani. Dar în ultimii doi ani a fost un adevărat desant românesc în marile festivaluri. Există o explicație, ca să zic așa, sociologică (decrețeii au ajuns la maturitate) și există tot ceea ce spuneam mai sus : priza la realitate (a tinerilor cineaști), gustul pentru defrișarea unor noi teritorii (din partea criticilor străini), efectul bulgărelui de zăpadă Lucrul cel mai bun în legătură cu succesele din străinătate este că stimulează competiția aici, în România. Nimeni nu primește un cec în alb
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la TV... Filantropica lui Caranfil vorbește cam despre același lucru ca și Marfa și banii lui Puiu (adică o Românie mafiotică), însă modalitatea este diferită. camera în mișcare nu-l pasionează (probabil, pentru că scenariile sale sunt în mișcare !), sunetul în priză directă nu-l preocupă (la cât de bine scrise sunt replicile, ar fi și păcat !) și, în general, Caranfil e mai curând adeptul unui cinema clasic. “i-apoi, a câta oară trebuie amintit truismul potrivit căruia fiecare subiect își alege
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a indicat calea : cinematograful adevărat era (nu putea fi decât) acel cinema care ia pulsul actualității, intervenind în realitatea trucată a epocii cu intensitatea unei camere-laser ce arde rece straturile protectoare ale acesteia, mergând până la adevărul (netrucat) din spatele lor. Această priză de realitate este, de altfel, singura sincronă cu ceea ce s-a făcut valoros în filmul românesc în ultimul timp : așa-zisa direcție minimalistă. Poate că este momentul să ne întrebăm acum, că am survolat peste patru decenii de film românesc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în cazul celorlalte arte era deja multicentenară. în plus, a trebuit să parcurgă de unul singur drumul de la A la B (C, D...), schimbând paradigmele din necesitate interioară atunci când a simțit că formulele în care se instalase nu mai făceau priză cu realitatea. Iar cinematograful românesc care, oricum, a luat startul ceva mai târziu s-a văzut deviat de la o devenire normală de paranteza comunistă, cu propriul set de valori (dintre care nu făcea parte invenția formală văzută mai curând, exact
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cinematografice imaginea micului ecran...) ; O lacrimă de fată, ecranizare a unui banal roman polițist de succes în epocă, folosește premisa literară mai mult ca un pretext pentru (încă) o reflecție asupra puterii imaginii de a dezvălui adevărul (filmul, realizat în priză directă și folosind mijloacele reportajului, este și un exemplu savant de alternare a peliculei de 35 mm cu pelicula de 16 mm ; tot între paranteze fie spus, regizorul Iosif Demian era la origine director de imagine...) ; Secvențe, cel mai bun
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu coada ochiului la schema așezată alături. Intrați, intrați, îmi strigă fără să mă privească. Un moment numai, să mai fac o lipitură... Tot cu "lipiturile", Ioane, de cînd te știu, îi zic. Mai privește o dată schema, scoate pistolul din priză, îl pune pe suport, apoi se ridică întinzîndu-mi mîna: Noroc, Mihăiță! Ia loc. Nu vreau să te rețin, Ioane; văd că ai de lucru. Lasă, mă, ce naiba ! Pentru tine găsesc eu cîteva minute. Hai, ia loc. Țigară nu-ți dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și Brăduț caută prin cărți unele amănunte, în timp ce Luchian iese din birou fredonînd o arie, trecîndu-și din mers degetele prin părul argintiu la tîmple; se întoarce după cîteva minute cu o mașină electronică de calcul sub braț. Pune mașina în priză și se așază lîngă Graur. Să-i dăm bice, că-i timpul scump, surîde el, așteptînd să-i dicteze Graur primele calcule. Documentația tehnică a separatorului, pe care am adus-o, este trecută din mînă în mînă. Sînt calculate volumele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să pui un pietroi în ea. Cornea, Don Șef și domnul Luchian ne strigă "succes!" apoi ies, urmați de Dinu, care închide ușa cu grijă, necăjindu-se s-o fixeze cu un pietroi. Eu întind mîna și trag telefonul din priză, să nu ne deranjeze careva. Parcă-i mai cald cu ușa închisă, constată Vlad în batjocură. E ora șase jumătate, spun eu, uitîndu-mă la ceas, trăgînd cu greu în sus mîneca groasă de azbest. Al naibii de greu mai trece timpul! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune Brîndușa cînd ajunge în fața noastră, însoțindu-și vorbele de o privire plină de zîmbet, cu care îl învăluie pe Vlad. Am telefonat aici, din birou. Ce-i cu telefonul vostru? Vlad se uită mirat spre mine. E scos din priză, spun eu. Am vrut să nu fim deranjați cît am pilotat. Se lasă din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad, în timp ce-și trage încet, cu grație, mănușile de pe mînă. Are o ținută dreaptă, impunătoare, acoperită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sac de hîrtie plin, lăsat jos, lîngă picioare. Imediat, Dinule, îi spun. Cobor imediat. Mă mai uit o dată peste toate cadranele indicatoare ale pupitrului, mă conving că separatorul funcționează normal, îmi iau dosarele și agenda de pe pupitru, bag telefonul în priză, apoi încep să cobor. Ți-am adus dosarul, zice Dinu, înmînîndu-mi documentația tehnică, murdară toată de ulei și ruptă la margini de cît a fost întrebuințată la montaj. Mulțumesc pentru ajutor, Dinule! îi spun, strîngîndu-i mîna. Ce ai acolo în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
clar: Da, Daniel, Moș Crăciun există... Ia sticla de Martini și toarnă o bună parte din ea în shakerul de cocktail. Tare? Foarte tare? — Danny, pe bune, chiar trebuie neapărat să dau telefonul ăla. Mă întorc imediat. Scot telefonul din priză și îl duc în dormitor, apoi închid ușa și încerc să-mi adun iar gândurile. — Așa. Pot să fac asta. Fii calmă și stăpână pe tine. Formez numărul alor mei și aștept, cu ușoară spaimă, în clipa în care începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chiar dacă alții nu cred. Dar, când Becky Bloomwood va păși spre altar la Hotel Plaza, îmbrăcată cu o creație Danny Kovitz, n-o să mă mai facă nimeni neglijent. Și când telefoanele vor începe să sune până când o să le ia foc priza... — Poftim? zic cu un aer tâmp. Danny... — Tu îi faci rochia de mireasă? Christina se întoarce către mine. Parcă ziceai că te-mbraci cu rochia de la Richard Tyler. — Richard Tyler? repetă Danny, cu voce total inexpresivă. — Credeam c-ai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ateneu, următoarele trei cînd redactam Sinteze, suplimentul cultural al ziarului Deșteptarea. Din toate rezultă încercarea mea de a-l avea colaborator pe profesorul Ion Rotaru (11 septembrie 1924, Valea lui Ion, Bacău - 18 decembrie 2006, București), al cărui scris făcea priză la cititori. Autorul seriilor de Analize literare și stilistice avea un talent rar printre universitari și printre publiciști, acela de a-și distribui știința în formulări simple, atractive, altfel spus, de a fi explicit. Sau, cu o vorbă la modă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
foarte proastă care se scrie în acest moment la noi.Îl pun și pe acesta în cartea mea, spre a lăsa lumea să se crucească de mania autorlîcului la români. (Am pus acolo toată motivația.) Mă gîndeam că ar avea... priză publicistică, adică ceea ce nu pot eu să scriu acum (din lipsă de timp). în fine, ți le încredințez pe amîndouă să... „alegi”. Cer scuze pentru faptul că foile sînt xeroxate pe ambele pagini. Am procedat așa, pentru economie, și de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fost Într-un snif de aoșare (probabil grup de acomodare, n.n.), reîntors și Încadrat de noi la o Gospodărie agricolă a afirmat În discuțiile cu mai mulți sioniști care Îl cunoșteau ca un element ridicat politic (subl.ns.) și cu priză Între sioniști: <<Acum Îmi dau seama că problema muncitorilor, indiferent de naționalitate, se rezolvă numai Într-o țară socialistă sau care merge spre socialism, iar datoria noastră este să pășim alături de celelalte naționalități spre muncă productivă, dând contribuția noastră la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lacrimi. Mergem la culcare destul de devreme, parte din oboseală, parte din economie de energie: electricitatea provine de la o baterie în spatele casei care intră în funcțiune seara pentru câteva ore apoi casa este scufundată în întuneric. La etaj există bec și prize doar pe hol lângă televizor, în rest lumânările sunt principala sursă de lumină. Intru la mine în cameră, a cărei unică mobilă este constituită dintr-o plasă contra țânțarilor, îmi întind sacul de dormit pe podeaua de lemn, sub plasa
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doi să inventariem unde s-a dus muniția, unde s-a consumat, c-au venit birocrații ăștia cu ochelarii pe nas și au întrebat. 3.10. Moartea lui Ceaușescu S. B.: De pe 22 până pe 25 decembrie am fost ținuți în priză de subiectul fugii lui Ceaușescu. Se improviza mult pe tema capturării lui și se lansau informații contradictorii. Când aveam o clipă de răgaz între plantoane, stăteam cu ochii în televizor așteptând noutăți despre acest subiect. Să ne amintim despre momentele
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-și termine piftia din cap de porc făcută în plină vară, din motive pur organizatorice în privința congelatorului pe care și-l dorea desființat conform modelului doamnei doctor care, când ți-e lumea mai dragă și e cald afară, scoate din priză aparatele pe care lumea modernă le-a inventat tocmai pentru a feri de temperaturile înalte bietele alimente. Cu această întrebare în minte, după ce a tămâiat tot palierul (spre disperarea doamnei doctor și întru încântarea subsemnatei), ne-a adus (d-na
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suita de pelicule de interes, cu teme privind România și relațiile bilaterale româno-germane până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Nu prea aveam timp să-mi trag sufletul, erau multe acțiuni, dar îmi făcea plăcere să fiu permanent "în priză", cu activități și oameni interesanți scriitori, artiști, muzicieni, profesori universitari, oameni de știință. Mereu în paralel cu acțiunile organizate de "partea germană" la Berlin, Dresda, Leipzig, Weimar, Potsdam..., organizam și noi la ambasadă mese rotunde, întâlniri cu presa, recitaluri. Venită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu steagul și imnul pe casetă "la purtător", plecam spre Belo Horizonte pentru a asista la prima întâlnire România-Brazilia (unde am luat o bătaie pe cinste, deși "galeria" română, formată din subsemnatul, soție și șofer, a fost tot timpul "în priză" cu fluierele și "cârâitorile" din dotare). Cum aveam timp destul, ne-am oprit în drum la Petropolis pentru a vizita reședința de vară a fostului împărat. Am repetat vizita cu ceilalți colegi diplomați, considerând-o o ocazie oportună pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Cerbul de Aur zeci de secvențe pe zi, fără planificări prealabile, plonjând spontan În lumea muzicii ușoare, total necunoscută mie, descoperindu-mi un simț cinematografic sub presiunea imediată a realității care trebuia surprinsă de camera de luat vederi. Această priză directă m-a ajutat să Înțeleg că, dacă sunt deschis și curios față de o lume pe care nu o cunosc, Întotdeauna pot Învăța ceva. Împreună cu Irina Petrescu și Moțu Pittiș am Încercat să descoperim un nou fel de a recita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]