4,129 matches
-
discuțiile lui despre bani, paternitatea lui evreiască, dragostea și disperarea În legătură cu fiul și fiica sa. Când viața lui - sau viața asta sau aia sau cealaltă - se va Încheia, luată, va rămâne pentru Sammler, atât cât va dura și el, literalul prost, lumina galbenă a arșiței poloneze din spatele ușii mausoleului. Era totodată lumina camerei cu vitrine de porțelanuri din apartamentul unde suferise Întemnițarea Împreună cu Shula-Slawa. Nesfârșite ore literale În care ești mâncat pe dinăuntru. Mâncat pentru că lipsește coerența. Poate ca pedeapsă pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
observă Ștefănel. De unde știi că Înțeleg mongola? - Asta Își poate da seama orice prost. Toată lumea strigă pe aici, toți au de arătat ceva. Ai trecut fără să tresari pe lângă negustorii chinezi, dar ai ascultat cu atenție ce spuneau negustorii mongoli. - Proștii de aici n-au altă treabă decât să urmărească tresăririle unui străin? Călugărul nu păru supărat de Întrebarea obraznică. Dimpotrivă, fața i se lumină Într-un zâmbet. - Așadar, spuse el, se dovedește nu doar că știi mongola, dar și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nemișcat, cu mâna dreaptă pe umărul Însângerat al căpitanului Oană. La mijlocul distanței dintre el și Ogodai, Yves se ridică și Îl ajută pe Alexandru să se ridice și el. - Iartă-mă, spuse francezul. N-avea rost să mori ca un prost. Nu e lupta ta. -Ba da, Yves, răspunse Alexandru În franceză. E chiar lupta mea. Nu Înțelegi limba mongolă, de aceea te iert. Omul acela legat de șa este cel care l-a torturat pe tatăl meu. Și doar cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
copilul dispărut acum optsprezece ani la Albești, crezi că s-ar implica În lupta din Moldova? Și dacă, da, de ce? Ca să-și salveze tatăl? Nu e cazul. Tatăl lui se află În mâini bune. Altfel ar fi murit ca un prost la Valea Albă. Ca să salveze țara? Greu de crezut. Nu e țara lui, căci copilăria și tinerețea și le-a petrecut În alte părți ale lumii. Să-l salveze pe Ștefan? Neverosimil. Aproape că nu-l cunoaște. Mă rog, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
facem? Mergem mai departe, ori nu mergem mai departe? - Poate fi o patrulă a spahiilor, cum am văzut atâtea până aici... răspunse, tot În șoaptă, voievodul. O fi spus Sihastrul să ridicăm poporul, dar sigur n-a spus să fim proști. - Mai bine proști cu măria ta, decât deștepți cu Mahomed, răspunse Alexandru. Eu unul mă declar primul prost al Moldovei și ies din pădurile astea. Parcă mi-era dor de soare. Tânărul dădu pinteni și ieși În poiana largă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atâtea până aici... răspunse, tot În șoaptă, voievodul. O fi spus Sihastrul să ridicăm poporul, dar sigur n-a spus să fim proști. - Mai bine proști cu măria ta, decât deștepți cu Mahomed, răspunse Alexandru. Eu unul mă declar primul prost al Moldovei și ies din pădurile astea. Parcă mi-era dor de soare. Tânărul dădu pinteni și ieși În poiana largă a obcinei Suceviței. Gestul lui era unul de apărare. Dacă cineva Îl urmărea pe voievod, avea să sară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În lumea asta poți să te trezești singur-singurel Într-o clipită. Doar ce te Întorci și totul e pierdut, luat de mare. Ar fi vrut să fie Într-altă lume, În orice alt loc decât În locul ăsta. — Nu mai plânge, prostule, i-a spus Johan. Venise lângă Adam. I-a dat o palmă peste ceafă și l a tras de ureche. Prostule, i-a zis, voiam să Înot un pic, să văd cum e. N-am mai Înotat niciodată. Dar ție
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cum te-am iubit ca pe o icoană atunci când mintea mea nu putea pătrunde în adâncurile omenești. Alergai mereu pe imaș și noi te priveam de acasă: eu, cu drag, frații mei, cu hohote de râs, spunând că ești un prost pentru că și tatăl tău recunoaște asta, și-ți spune „ghițăluș”, recunoaște și el că nu ești decât un bou mic, mic, chiar dacă ești mare. Alergam cu lacrimi în ochi la tata și palmele lui se odihneau pe fundul fraților mei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi rărtăcit prântră’ atâta năiman dă scăuneamă și dă lume. Dumnezeu să vă ajute! Să nu faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana în hohote de râs. — Dracu’ știa că apare locomotiva. — Ce-a zis tatăl tău? — Ce să zică? A ieșit după mine râzând și întrebându-mă dacă mă doare piciorul, că ți-am spus că în fuga mare căzusem. — Ce proști eram la anii aceia, își flutură Teofana, cu dragoste, mâna prin părul lui Cezar. Erau momente când în discuțiile lor aduceau vorba despre viața din șatră a Teofanei sau cea din Afica a lui Cezar. Într-o după amiază a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sens, și am și uitat să-l mai aprind. Stăteam, cum ți-am spus, cu gândul precis că mai stau puțin și apoi intru în baie să fac un duș. Există momente în care înțepenești așa, conștient că stai ca prostul fără rost, fixând un punct, știind că-i poți comanda corpului să se miște când vrei tu, unde vrei tu. De exemplu, acum aș putea să mă ridic și să fac ce mi-am propus, adică duș, nu-mi rămâne
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câteva ori. Când a vrut ea. Nu mă primea tot timpul. Așteptam de obicei minute întregi fixând poarta, neînțelegînd de ce și nevenindu-mi să cred că nu-mi dă drumul, că doar ne înțelesesem să ne vedem. Mă uitam ca prostul la poarta aia, fostă galben-maronie, acum verde-scorojit, în care redescopeream hărți imaginare (sau capete de oameni), descoperite încă de pe vremea când printr-a X-a așteptam în fața porții să o scot la o plimbare de mână pe strada mare. Cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ea. Numai că ea și-a adus atunci aminte că are o poză, cu părinții ei și ea bebeluș, în rucsacul din spatele ei, fotografie pe dosul căreia parcă scria: Roumanie, 1977. Sau așa ceva. M-a făcut curios. Și, ca un prost, i-am cerut să o caute. A răscolit mult, spre disperarea mea, dar și din vina mea, cel care-i cerusem să o caute, același care doream să petrecem altfel timpul, dacă tot ajunsesem în iatacul ei. Ea se ambiționa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-l refuz, dar nu am putere să-mi mai fac o altă țigară, așa că o iau, că tare am nevoie de un fum, după sprintul de adineauri. N-am mai văzut așa zăpadă în martie de când am rămas atunci ca proștii, filmând la stația meteo de pe Omu, înzăpeziți, vreo zece zile în care a trebuit să ne adaptăm condițiilor de acolo. Adică să mâncăm ce mâncau ei, la ore fixe să dormim în paturi improvizate; să nu ieșim din casă și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe cineva. Cred că așa mă îndrăgostesc eu, în vis. După acel alo, pe care n-am să-1 uit multă vreme, am simțit și eu nevoia să trag de timp, ca ghidul meu, ..."da, ...cu cine vorbesc?" fac eu pe prostul, deși o recunoscusem încă de la "o"-ul din alo, ..."cu cine vorbesc eu", se răstește ea la mine, semn că fraierul care-mi va purta hainele nu i-a spus cu cine o să vorbească. "Alo?... Monica", mai fac eu o dată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o recunoscusem încă de la "o"-ul din alo, ..."cu cine vorbesc eu", se răstește ea la mine, semn că fraierul care-mi va purta hainele nu i-a spus cu cine o să vorbească. "Alo?... Monica", mai fac eu o dată pe prostul, sânt eu, futacul, îmi vine să-i zic, că nu știu cum să încep, ..."îmi pare rău că a trebuit să plec așa, ieri dimineață", Dumnezeule, ieri dimineață eram încă în brațele ei, nu-mi venea să cred. ..."Alaltăieri", vine un răspuns
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei, să vină direct la noi la trei să-mi dea în pula mea odată textul, că nu știu ce-i fac!" ..." Hai, domne', chiar nu-l știi... Bre, nea Gogule, ești sigur că n-a urcat deja și eu stau ca prostul și-l aștept pe aici?" Deja injectat, nea Gogu se jură: Îl știu, don' Șerban, se poate, da' nu cred că l-am văzut." Atunci Pelicanul o lua pe scări în sus, iar eu îmi făceam apariția cu sufletu la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fiind încă în bagaje, pentru că abia s-a întors de câteva zile, curva dracului, și oricum de data asta ești hotărât să le tai cu foarfecele, dar nu poți, pentru că miros încă a parfumul ei, și stai și plângi ca prostul într-un maldăr de haine. Iar ea, timp să-și desfacă lucrurile nu a avut, dar să se vadă cu Ăla a găsit. Sentimentele sânt contradictorii. Nu mai vreau să te văd în viața mea, bla bla, bla bla. Și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că a fost un moment de rătăcire, că își cere scuze atât mie, cât și ei. Ea își făcea bagajele fără să scoată un cuvânt. J.P. se învîrtea penibil în jurul ei, încercînd să o convingă să renunțe. Eu priveam ca prostul, știam că voi coborî, lucru pe care îl așteptă de aproape o lună jumătate. Problema mea era că nu eram pregătit să înfrunt lumea altfel decât singur. A venit la mine fără fandoseli și mi-a spus: "Bătrîne, îmi pare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o mai doream nici eu. Ce pula mea vroiam de la viață? Doar să nu rămână cu el? Altfel, nu-mi explic de ce, când a cedat presiunilor lui, nu m-am târât ca magarul în ceață, ci m-am dus ca prostul la ea să-mi iau la revedere. Vero s-a ridicat și ea și când am văzut-o că se duce la Bea să-și ia la revedere, am înțeles că traducerea semnelor ei către mine fusese total eronată. Pentru
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fața mea, pentru că eu nu am apucat să-i spun nimic. Stai liniștit, așa fac întotdeauna, fură pantofi din grămadă și după aia vin aici și așteaptă să se termine vânzarea ca să adune perechile pe care la început, ca un prost, le aruncam. Fii atent ce le fac. Ăsta cu care negociez de o oră e un șef de trib care a cumpărat de la mine un lot mai mare de pantofi. Eu i-am luat la kilogram, la grămadă, nu m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
O vreme i-a păcălit, că păcatele lor sânt de vină, nu pantofii, dar nu a ținut. Acum, o să-i dau drept recompensă toate resturile desperecheate, să se descurce cu ele." "Păi, ce să facă cu ele?" întreb ca un prost. "Nu te-ai prins că toți țăranii mi-au furat pantofii?" îmi răspunde. "I le dau ăstuia păgubit, pe gratis, și nu are decât să se descurce cu ei, și cu pantofii, și cu țăranii. Dacă e băiat deștept, le
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aș fi avut șapte mariaje nereușite decât nici unul. MĂ EXCITĂ ȘTIREA CU ÎNTÎLNIREA DE GRADUL TREI așa de tare, încît nu pot să nu mă gândesc că poate chiar în acest moment întîlnirea s-a petrecut. Și eu stau ca prostul cu ochii pe pereți aducîndu-mi aminte de toate întîmplările cu femei din viața mea, judecîndu-mă și judecîndu-le doar, doar aflu cine a fost de vină de nu m-am așezat și eu la casa mea până la ora aia, în loc să dau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din când în când în brațe și o strângeam până când nu mai puteam eu. Parcă doream să mă răzbun pe indolența cu care am reacționat atunci pe barcă, când s-a aruncat în brațele mele și eu am rămas ca prostul, cu mâinile pe lângă corp, ca un soldat prost. Dimineața s-a dus înapoi la aeroport și cu același charter cu care venise s-a întors în Grecia. Simțea că acolo e cheia dispariției mele. Pe aeroport a mai întîrziat puțin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte unul pe mal, se adună în turmă, ca la circ. Bărzăunul schiță un început de rîs, dezvelindu-și doi dinți din partea stîngă, apoi propuse: În cazul ăsta hai și tu cu mine în pădure, să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]