78,673 matches
-
sînt primele zece romane din literatura română. Sînteți la curent cu acel "top-ten"? Cît de edificatoare vi se par asemenea anchete la care participă exclusiv specialiști (sau pretinși specialiști) în literatură? Vă interesează mai mult părerea lor sau cea a publicului larg? Regret, dar nici această anchetă nu am urmărit-o cu atenție. Oservatorul cultural este publicația unui grup, a unei vîrste și a unui mod de a înțelege literatura. Este dreptul lor să susțină pe cine doresc, pentru asta investesc
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
vorbit despre necesitatea ca literatura română să fie cunoscută în străinătate. Între timp, literatura română a început să nu mai fie cunoscută nici în România. Ce credeți despre acest regres? Ce ar trebui făcut pentru ca literatura română să-și recucerească publicul? Literatura română trebuie și poate fi cunoscută în lume, am avut și avem cărți cu adevărat bune, dar pentru asta este nevoie de bani, deci de interesul statului față de cultură. Altfel ai, ca și pînă acum, cota țării tale și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
română nu e bine reprezentată în străinătate. Să nu ne mire, prin urmare, grav distorsionatele imagini, uneori strident unilaterale, pe care le produc occidentalii înșiși. Fundația Culturală Română, care după știința mea are în program îngrijirea unei arhive culturale adresate publicului de peste hotare, are o grea sarcină de care e încă departe de a se fi achitat. Cartea pe care o comentez aici, recomandată de cineva, nu descoperită de mine, m-a pus pe gînduri. Am ezitat mult înainte de a mă
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
textul pe ciornă stabilim publicul-țintă și felurile în care îl putem motiva (apelînd la dorința de confort, de fericire, de independență, de putere, de prietenie, de recunoaștere, de siguranță, la curiozitate, grija pentru alții, etc.). Învățăm cum să tratăm un public ostil, indiferent sau entuziast, cu alte cuvinte, cum să ne adaptăm lui, să-i reținem atenția (prin punctarea textului cu elemente de intensitate, prin noutate, contrast, relevanță, succesiune rapidă a ideilor, chiar repetiții). Alegem gradul nostru de implicare în text
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
atente ale cărții diferitele moduri de a citi și posibilele greșeli pe care le putem face atunci cînd discutăm o carte. Citez cîteva sfaturi: "* Nu faceți comentarii înainte de a fi ascultat/citit textul în întregime! * Încercați să surprindeți scopul textului, publicul vizat, modul în care teza este susținută pe parcursul întregului text; urmăriți în ce constă creativitatea autorului! * Identificați structura textului: există o logică a succesiunii ideilor, părțile sînt suficient de dezvoltate, raționamentele sînt corecte? Există suficiente exemple? șamd.", p. 102. Nu
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
scena, spre a nu se mai reîntoarce". Viitorul a dezmințit cu asprime aprecierea lui Bacalbașa. Și tot în acest an 1885 s-a jucat pe scena Naționalului bucureștean un spectacol de operă, cu Lucia di Lamermoor, cu mare succes de public și de critică. În sfîrșit, în același an apare ziarul Epoca sub conducerea formală a lui Gr. Păucescu (fostul șef al lui Eminescu la Timpul), dar, de fapt, inițiatorul și sufletul gazetei (profund antiguvernamentală) era N. Filipescu. Din agenda anului
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Nicolae Manolescu La sfîrșitul primei decade din martie, au avut loc la Iași două evenimente culturale: o masă rotundă (televizată la TVR2 în cadrul unei emisiuni, Paralele inegale, moderată de Mircea Vasilescu) și o dezbatere cu public la Biblioteca Centrală Universitară. Ambele, pe tema francofoniei. Am participat și la una, și la alta, invitat de directorul Centrului Cultural Francez (în localul căruia s-a desfășurat masa rotundă), Paul-Elie Lévy, un maghrebin spiritual și eficace, tip de meridional
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
moduli asamblați într-un singur obiect, prin context și prin ea însăși cumulează toate dimensiunile artistice și sugerează multiplele interese ale Mirelei Trăistaru. Promovarea acestei lucrări, fiindcă nu se poate numi doar versnisaj spectacolul prin care ea a fost prezentată publicului, s-ar putea defini, în primul rînd, ca un moment artistic de natură sincretică în care au intrat deopotrivă elemente scenice (în regia lui Chris Simion și prin participarea tinerilor actori Tania Popa, Monica Davidescu, Rădița Roșu, Adriana Drăguț și
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
la ea se referă Revel, ci mai curînd la faptul că există o pasiune autentică a vorbitului (sau scrisului) despre gătit și alimente. Și se pare că are dreptate, pentru că pe lîngă roiul de cărți de bucate scrise pentru un public general, de autori mai mult sau mai puțin dotați literar, coloși editoriali precum Oxford și Cambridge încep să manifeste un interes similar pentru acest nou gen literar. (Cred, și voi încerca să arăt că e vorba de un gen literar
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
Nicolae Manolescu În 1982 am văzut la New York un spectacol cu Othello în regia nu mai știu cui, dar cu cîțiva mari actori, între care Christopher Plummer. Avusese succes de public și, deși se juca pe Broadway, în zona cea mai conformistă, avusese și trecere la critică. O cronică din New York Times, de nu greșesc, îmi atrăsese atenția asupra lui. Spectacolul s-a dovedit acceptabil. Nu folosesc la nimereală cuvîntul. Nici
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
artă, și în mijloacele difuzării lor, să contezi exclusiv pe vînzare (prostul gust al ratingului, ce temă!), pe succes, să reduci cultura la sex, la crimă, la vulgaritate, să iei o vacanță mare de la talent, semnificație, adevăr sau frumusețe, îngropîndu-ți publicul sub mormane de gunoi lingvistic și moral. Și ce nu e de prost gust în viața și în cultura României de tranziție?
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
eventual manual unic de literatură proza redactorului-șef și aceea a președintelui vor avea șansa să fie incluse. Cronicarul cere iertare pentru îndoiala sa carteziană și n-are pretenția că deține întregul adevăr cu privire la nostalgia de care suferă, indecent de public, G.C. ...scuipatul în sîn Și, dacă tot ne-am umplut mîinile de cerneala tipografică a seriei noi a Cronicii române (urîtul se ia, ca lepra), să ne aruncăm ochii și pe Vitraliile din același număr, semnate de Nicolae Iliescu, alt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
a cuiva. Dar să nu uit că și cuvintele, la rîndul lor, civilizează, modelează personalitatea cuiva, treptat, de-a lungul vremii, astfel încît să pot spune cu încredere: "Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!" Obscenitățile articulate în public sau așternute pe pereți, pe ziduri, pe sticla securit a cabinelor de telefon noi, aspectuoase, reprezintă tot atîtea palme răsunătoare pe obrazul orașului, al Capitalei. După "iepoca" limbii de lemn, acea Sahară a monotoniei de import, grija, atenția față de cum
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
Alex. Ștefănescu Conul Leonida la New York Dumitru Radu Popa este un imperialist, ca toți americanii. De la New York, unde locuiește de cincisprezece ani, trimite la București (orașul său de origine) cărți balistice intercontinentale, pentru a cuceri publicul românesc. Și loviturile îi reușesc de fiecare dată, provocând panică în rândurile scriitorilor din România. Cea mai recentă carte a sa de un farmec periculos, La Revoluția Română, cuprinde trei povestiri: La Revoluția Română, Mi s-a părut, cu paranteze
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
rar am văzut sălile pline, chiar și la premierele oficiale. Întristător, mai ales pentru cei de pe scenă. Și cu toate acestea, la Brașov lucrează unii dintre cei mai importanți profesioniști ai artei actorului, care își înfrînează sistematic dezamăgirea față de un public puțin cunoscător și doritor de teatru. Ei se pregătesc pentru fiecare rol la fel de serios și joacă de parcă ar fi să spunem la Comedia Franceză, în fața a mii de spectatori înrobiți de teatru. În București, adeseori, îi auzi pe unii actori
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
se pregătesc pentru fiecare rol la fel de serios și joacă de parcă ar fi să spunem la Comedia Franceză, în fața a mii de spectatori înrobiți de teatru. În București, adeseori, îi auzi pe unii actori - mediocri - lamentîndu-se, discutînd precipitat și arogant despre public și mai știu eu ce, tocmai cînd sălile se umplu în mod generos. La Brașov, tînăra generație are ce învăța, are cum afla ce înseamnă pasiunea, dăruirea, sacrificiul pentru că acolo joacă Mircea Andreescu, Costache Babii, sau Săndulescu, Virginia Itta Marcu
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
vădit nici una dintre problemele de mai sus sau altele conexe, nici după ce unul dintre noii premiați și alții asemeni lui au făcut demonstrația palpabilă a falimentului antreprizei subprofesionale, cu filme pe care, terminîndu-le în fine, nu îndrăznesc să le prezinte publicului. Condamnați la dragoste (La veuve de Saint-Pierre) de Patrice Leconte - Franța-Canada, 2000 - cu Juliette Binoche, Emir Kusturica, Daniel Auteuil. Naufragiatul (Cast Away) de Robert Zemeckis - SUA, 2000 - cu Tom Hanks, Helen Hunt, Nick Searcy.
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Țurlea este un autor talentat și activ, un adevărat profesionist al scrisului. El a publicat până în prezent șaisprezece cărți, printre care trei romane subtile, lucrate cu artă, apreciate deopotrivă (deși din motive diferite) atât de critica literară, cât și de publicul larg: Pavană în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți patul și dormi!, 1997. De curând, la bibliografia sa oricum impresionantă s-au mai adăugat trei cărți: un roman de o frapantă originalitate, Martorul, și două narațiuni fanteziste, destinate
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
Scrieri" iar colecțiile de rentabilizare economică a activității editurii erau vestita "Biblioteca pentru toți" (cu o apariție neîntreruptă de, azi, aproape 110 ani), "Patrimoniu" și "Arcade". Dacă primele colecții de clasici români și cele de istoriografie literară se adresau unui public mai ales, cu deosebire specialiștilor, acestea din urmă, bine întocmite sub raport științific, erau cumpărate de marele public, inclusiv elevii și studenții și chiar profesorii liceali de limba și literatura română. Aici, la Editura Minerva, în colecția Opere s-a
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
cuprind explicit subiecte beletristice recognoscibile, îl surprindem pe acel Eco avid de a transforma în poveste, în literatură pură, tot ce întîlnește. Firescul, nonșalanța cu care apropie literatura de viață sînt remarcabile. Sînt printre altele și cauza succesului enorm la public. Deviza "lăsați-mă să mă amuz" devine molipsitoare. Cititorul se va bucura fără rest de un umor inteligent, imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
firește, a Bucureștiului și chiar a istoriei sale... R.B.: Am atins o chestiune pe care voiam deja să v-o supun atenției: faptul că România există într-un fel de spațiu al "absenței", oarecum dincolo de orizontul cotidian de receptare al publicului occidental. Cînd ați fost numit la ambasada germană din București, cum ați resimțit această "detașare"? T.P.: România avea pe-atunci un renume foarte prost. Nimeni nu voia de bună voie să plece în România... aprovizionarea lăsa de dorit și multe
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului; realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei metafore. * "Singurii cititori adevărați sînt scriitorii. Pe ceilalți, pe public, creier de turmă, cea mai mică noutate, cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi sperie" (Paul Léautaud). * "Nefericirea omenească, cea a animalelor, a copiilor nu mă face oare să sufăr de parcă mi s-ar datora mie?" (idem). * Céline
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
filoane ale prozei italiene recente: filonul literaturii feminine, adică al literaturii scrise de femei, care are ca trăsături comune centralitatea tematică a femeii și a mediului ei tradițional, familia, o ușoară tendință experimentalistă prin folosirea unor genuri literare impure, și publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile umaniste tradiționale
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
editura Einaudi și se trezea destul de des cu necunoscuți care veneau și-i puneau pe masă volume de 1000 de pagini iar el le reducea la 200. In fond, munca redactorului constă și în această triere. Din fericire, având un public fidel, eu discut cu editorul de pe o poziție de forță. Când un scriitor are deja un public al său, când are o structură narativă proprie, când are o anumită imagine, când are trăsături distincte, e greu ca altcineva, fie el
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
de 1000 de pagini iar el le reducea la 200. In fond, munca redactorului constă și în această triere. Din fericire, având un public fidel, eu discut cu editorul de pe o poziție de forță. Când un scriitor are deja un public al său, când are o structură narativă proprie, când are o anumită imagine, când are trăsături distincte, e greu ca altcineva, fie el și editor, să-i impună ceva. Mie nu mi s-a întâmplat și nu cred să mi
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]