3,277 matches
-
să-l Întâlnească pe Dauriat pentru a-l Întreba dacă a luat o hotărâre, acesta Îi taie orice urmă de speranță de a fi publicat: „Mai Încape vorbă? spuse Dauriat lăsându-se pe spate În fotoliu ca un sultan. Am răsfoit culegerea și am dat-o s-o citească și unui om cu gusturi, care se pricepe, căci eu nu am pretenția asta. Eu, dragă, cumpăr gloria gata făcută, așa după cum englezul ăla cumpără dragostea. Ești la fel de mare poet, pe cât ești
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Margaretele este o carte frumoasă, dar nu o afacere bună, iar eu nu mă pot ocupa decât de proiecte de acest fel.” Chiar dacă respinge manuscrisul și nu pretinde că l-ar fi citit integral, Dauriat afirmă totuși că l-a răsfoit și e chiar În stare să facă niște observații de ordin stilistic, de exemplu despre calitatea rimelor. Însă precauția obiectivă luată de Lousteau Îl Îndeamnă să fie mai scormonitor: „- Aveți manuscrisul aici? Întrebă rece Lucien. Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ceilalți să-și Înfrângă frica de cultură și să se elibereze de ea pentru a Începe să scrie. Cele patru abrevieri folosite vor fi explicate În primele patru capitole. CN desemnează cărțile necunoscute mie, CR cărțile pe care le-am răsfoit, CE cărțile de care am auzit, CU cărțile pe care le-am uitat (vezi lista abrevierilor). Aceste abrevieri nu se exclud unele pe altele. Indicația e dată la fiecare titlu de carte, Întotdeauna la prima lui menționare. Abrevierile folosite sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu taci. Te rog să-mi spui de ce. Ai datoria să-mi spui de ce! Ilie: (se deplasează de lîngă fereastră, pune mîna la întîmplare pe o publicație revistă sau ziar se așează pe scaunul din cealaltă parte a mesei și răsfoiește) Mă întrebi de ce? Mina: Da, te întreb, de ce. Ilie: Din mai multe motive... Și o bună parte din ele le cunoști. Sau dacă nu le cunoști, nu vrei să le cunoști. Așa cum nici eu n-am vrut, probabil, să le
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te rog încă odată să te porți sărbătorește... Fii și tu în rînd cu lumea. Îmi promiți, dragule? Val: Nu înțeleg de ce ești așa de îngrijorată! Doar știi că sînt o ființă rezonabilă, adaptabilă... (și se așează într-un fotoliu, răsfoind o revistă din geanta Irinei) Maria: (intrînd cu două platouri de intrări; dînd cu ochii de Irina) În sfîrșit, ai venit!Ai găsit și garoafe! Bravo! Zi cu noroc! Garoafe, frișca, taxi! Sper să fie cu noroc și pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-te și te schimbă. (Ea 2, încă descifrînd, pleacă; El n, merge la masa de scris, aruncă o privire sumară pe niște foi rămase, apoi se duce la casetofon, apasă pe cîteva clape; desface puțin pachetul cu manuscrise și le răsfoiește; revine Ea 2) Ea 2: (e din nou îmbrăcată în ținuta de "mizerie") Ei! El n: E bine. Uite, ia bilețelul ăsta și vezi poate găsești în el cîte ceva de folos. (pleacă) Ea 2: (privește în urma lui apoi desface
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scandalizezi lumea cu purtarea asta a ta. Cît despre mine, ți-am spus, nici o concesie de-acum înainte. El 1: Da... sigur... sigur... Știi ce te rog, dă-mi să mă mai uit puțin pe scrisorile alea. (le ia, le răsfoiește) Are scris frumos (pauză) Bate vîntul? Ea 2: Cine are scris frumos? Parcă bate...! Cine are, domnule, scris frumos? El 1: Omul de lîngă noi... dintre... de printre noi... din noi... Ea 2: Fugi de-aici cu polițienismele astea. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de Vanea este depersonalizarea, solitudinea sau căutarea nesfîrșită a sinelui într-o lume uitată. Doi foști actori, ajunși la pensie se întîlnesc în fiecare luni în apartamentul unuia dintre ei pentru a depăna amintiri, răsfoind albume vechi ale teatrului, cronici din reviste, fotografii din tinerețe. Un mobilier desuet, pereți plini de afișe, o măsuță pe care sunt așezate pahar cu vin roșu, cîteva fursecuri și inegalabilele pîrjoluțe ale "Desdemonei" acesta este primul cadru unde evoluează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pute! Gh. P. doi: (cu un cu totul alt înțeles)...Da... pute... Gh. P. unu: Da zău așa..., că nu-mi mai face nici o plăcere să mă uit prin chestiile astea... C-am ajuns să cred..., să am senzația că răsfoiesc... niște morminte...; cînd întorc o pagină, parcă întorc o lespede... Gh. P. doi: Atunci ce să-ți aduc? Gh. P. unu:...Că mi-ai făcut din toate zilele libere niște praznice...; ar mai trebui să vii și cu o colivă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
altfel... cum îi spune, măi... Gh. P. doi:...Contemporan cu noi? Gh. P. unu: Ei, na... doar nu cu Matei Milo...! Zi-i, măi, ăla care îl jucase pe Lenin... ia uită-te în album. Gh. P. doi: Lenin gras?! (răsfoiește albumul) Gh. P. unu: Nu, că îl jucase înainte de-a fi gras..., îl jucase chiar foarte bine... Gh. P. doi: A, stai că-l știu..., într-adevăr, făcea un Lenin...! a luat și un premiu de interpretare după cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
d-le, piesa aia... parcă era românească... Gh. P. unu:...da, românească... Gh. P. doi:... și cine o pusese, măi frate, cum îi zicea... Gh. P. unu: Aoleo...!, da uită-te în cimitirul ăla din mîinile tale... (Gh. P. doi răsfoiește) Așa, dragule, dă-i, dă-i, lespede după lespede... deshumează, dragule... Gh. P. doi: Na, că iar am dat de tine... Gh. P. unu:...Cam prin ce mormânt...? Gh. P. doi: (privind în album) Stai că-ți spun..., îți spun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toată lumea... Gh. P. unu: Deci, sfîntul șantaj... Gh. P. doi:...mama care ne unește pe toți... Gh. P. unu: Și cînd trebuie să le dai înapoi? Gh. P. doi: Niciodată... Păi stai, că astea-s niște cópii... Așa că le putem răsfoi cît vrem..., de cîte ori vrem... de cîte ori avem nevoie... Gh. P. unu: Eu n-am nevoie să mă uit în ele... Gh. P. doi: Adică n-ai nevoie să... te uiți la tine! Gh. P. unu: Da tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe masă și are o primă tentativă de a le deschide; apoi vrea să le pună în geantă, ezită și, în cele din urmă, deschide un dosar) Ia să vedem noi cum mă cheamă..., și cine sînt eu... (începe să răsfoiască, din ce în ce mai agitat, mai uluit și mai revoltat) Dumnezeule, să fiu al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
parcă, martorii unui canon fără sfîrșit, un canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reevalueze conținutul unor principii morale și etice și se admite că noul conținut "de partid" este cel valabil, după ce a uitat cum este să fii curajos, solidar, demn și onest, acum este victima propriilor derapări și confuzii. Personajele cele care răsfoiesc obsesiv niște pagini scrise de ofițeri ai securității sau de turnători simt că nu mai au nume... Și, culmea, sunt liniștiți... (numele îți creează obligații, așa că e mai bine să fie aruncați într-un nume comun, în care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o să fac? Eu cum o să mai vin aici...? De ce să mai vin aici...? Sursa dublă: Păi... o să mai vii..., poate există și un al treilea dosar... Dosar nr.: (nu înțelege) Da..., poate că asta ar fi soluția... (pauză îndelungată; "lectorii" răsfoiesc extrem de concentrați dosarele; ritmul răsfoirii e din ce în ce mai agitat și pe bandă foșnetul se transformă într-un soi de vînt; numai Trimisul lui Dumnezeu e liniștit și adîncit în Biblie; Plutonierul, și el liniștit, își face pasiența) Plutonierul: (după un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că nu mai știi... ce să mai vorbim... De fapt... eu știu drumul pînă acasă... dar dacă mă apucă groaza că nu-l știu... nu-l mai știu... Sursa dublă: Din cauza gripei... (Dosar nr. se așează la masă, încearcă să răsfoiască dosarul; renunță și, cu capul în mîini, plînge) Trimisul lui Dumnezeu: (apropiindu-se de masa Dosar nr.) E bine că plîngi... plîngi... lacrima ne limpezește privirea... ne curăță de neguri... de negurile sufletului... (deschizînd Biblia) Uite ce spune Învățătorul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
masa lui) Plutonierul: (după o pauză, toți ceilalți privesc în dosare, ridicîndu-se de la masă; se simte ignorat, suspendat) Și acum ce facem? Ce facem acum? Că de pasiență m-am cam plictisit... (se plimbă spre toate mesele, îi privește cum răsfoiesc dosarele) Dați-mi, măi, și mie un dosar că poate ies din plictiseală (încearcă să-l ia pe cel al Dosar nr.; acesta nu i-l dă; se duce la Obiectiv nr. și, cu toată împotrivirea acestuia, reușește să i-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și mie un dosar că poate ies din plictiseală (încearcă să-l ia pe cel al Dosar nr.; acesta nu i-l dă; se duce la Obiectiv nr. și, cu toată împotrivirea acestuia, reușește să i-l ia; apucă să răsfoiască 2-3 foi, dar Obiectiv nr. i-l ia) Obiectiv nr.: (furios) N-ai voie să te uiți în dosarul altuia! Plutonierul: N-am voie, pe dracu' n-am voie... Și dacă tu ai voie, la ce folos?! Că de atîta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de acolo... și-și dau seama că ești un sfînt..., încep să te... iubească... și te iubesc din ce în ce mai mult... și mai tare... și deodată te pomenești că-ți fac felul... (toți ceilalți rîd, ca de obicei, exagerat) Trimisul lui Dumnezeu: (răsfoind cîteva pagini, căutînd, parcă, un pasaj anume; l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci nemîntuiți" Plutonierul: Stai puțin să-mi termin pasiența... am impresia că-mi iese... Și o să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dublă: Eh, mai știm și noi... Trimisul lui Dumnezeu: Nu e destul să știi..., trebuie să și înțelegi ce știi! Sursa dublă: Ei, aici chiar că ai dreptate... Dosar nr.: Pe naiba are dreptate... Păi uite ce scrie aici... că... (răsfoiește cîteva pagini) așa... aici, zice că eu am lucrat... auzi, fii atent... că am lucrat în spionajul francez, englez și american...! Ei, ce să înțeleg eu din chestia asta? Sursa dublă: (ironic) Adevărul e că nici eu nu înțeleg... pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vin bodigarzii; se repetă toate mișcările și gesturile știute; soția Dosarului plînge, își privește soțul, înțelege spaima lui și se așază pe o treaptă, intrînd în așteptare) În salon: (se reia gesticulația din debutul celorlalte tablouri; ajunși la mesele lor, răsfoiesc dosarele cu același ecou reverberat; Trimisul cu Biblia în mîini pune o floare la masa Plutonierului; apoi pune cîte o floare la celelalte mese; personajele reacționează, fiecare în felul lor, la acest gest; în final, pune o floare și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
orientale: araba, apoi japoneza, chineza. Se scrie deja În limbile vernaculare din Africa neagră, dar fără Îndoială că, destulă vreme de acum Încolo, cele mai traduse titluri din lume vor rămîne „Treziți-vă!” și „Turnul de veghe” - merită să le răsfoiți numai pentru a lua cunoștință de multitudinea limbilor vorbite și scrise de pe pămînt. O dată cu dezvoltarea rețelei de internet, comunicarea propriilor scrieri e la Îndemîna oricui, iar scriitorii nici nu vor altceva decît să aibe parte de cît mai multe comments
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așadar literatura pură anti-literară, literatura ieșită În decor. Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate - proiectul, da, dar cartea, nu. N-o poți citi, te agasează, apoi e atît de lungă! O poți răsfoi din cînd În cînd, poți alege la Întîmplare un text, fie. Mai degrabă e o carte de ținut În bibliotecă. Nu din alt motiv a fost ea concepută. Este o carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu. De la bun
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai des glumele cu tangențe suspecte la domeniul culinar și în cele din urmă ne trântesc pe ton ultimativ întrebarea directă: gătim și noi ceva? (Nici nu știu de ce vă spun toate acestea; din moment ce vreți să deveniți gospodine și-mi răsfoiți lucrarea, e clar că ați trăit deja cel puțin o asemenea experiență.) Ne întoarcem la discuția de fond și formulăm o primă axiomă fundamentală: indiferent de meniul la care te gândești, unul de începătoare (alcătuit din pâine și apă*) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]