KorAP: Find »[drukola/base=răsuna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...206 >

5,132 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte schimbători, ale căror rîsete și aplauze Îi răsunau În urechi? Luis Martin obosi tot lăudînd-o atîta, se auziră cîteva strigăte de admirație: olé! și el o luă de mînă și o conduse din nou la bucătărie, trebuia păstrată bine bijuteria asta căreia Începuse să i se urce succesul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și Juan Lucas Îi spunea „englezoaica mea vitează“ și-i dădea miez de pîine, explicîndu-i că era un leac mult mai eficient decît apa sau vinul. Musafirii Își terminau gustările și cereau cafele și coniacuri Înainte de a pleca. Din boxe răsunau din nou discuri cu muzică flamenco și cineva cu un aer de expert explica de ce cîntărețul pe care-l ascultau era cel mai bun din momentul acela, cînd deodată Susan, care băuse trei piscosauers Înainte de masă și apoi mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale. Și apoi s-a luptat ca un toreador adevărat cu niște vaci Înfuriate de la crescătoria unei verișoare, iar la petreceri, cînd răsună muzica unui pasodoble, lumea Îi face loc și-l cheamă În față; atunci el străbate salonul Îndreptîndu-se nu spre fata cea mai frumoasă, ci spre cea care se află cel mai departe, pentru ca drumul să fie cît mai lung și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
plăcuse; Julius Îi spuse că da și mai bău o gură și berea curse iar pe de lături și se tăvăleau cu toții de rîs. Atunci șterse gîtul sticlei și i-o Întinse lui Albinețu, care sosea tocmai În clipa aceea. Răsună un hohot de rîs general, fiindcă mucosul se purta ca un bărbat În toată legea și, cine știe, poate că și era cu adevărat. Asta rămînea Însă de văzut și Păzește-caii se duse să aducă un falus uriaș făcut din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
puseră În mînă, era foarte greu și-l Întrebă: ce știi să faci cu asta? — Destul, spuse meșterul, luînd falusul acela uriaș din mîinile lui Julius. Ia spune, unde ai ține-o dacă ar fi a ta? Îl Întrebă Păzește-caii. Răsună un hohot de rîs general, amestecat cu o mulțime de Înjurături pe care Julius nu le mai auzise pînă atunci și Încerca să le prindă Înțelesul. RÎse și el și Încă destul de tare, ca să creeze impresia că putea urmări dialogul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și se ascunse furios În spatele norului de fum fiindcă mătușa lui Îl certase din pricina articolului, iar bietul Lastarria nici nu se mai vedea prin perdeaua aceea de fum Înăbușitor și pe Lalo Bello Îl apucă un atac Îngrozitor de tuse. CÎnd răsună din nou muzica pentru Lastarria și apărură iarăși invitații În patio, istoricul cel gras se mutase cu cîțiva metri din loc și căuta un scaun și un whisky și un chelner ca să i-l aducă. Lastarria Înțelese că avea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În semn de Împăcare și să rămînem prieteni. CÎnd o să ne Întindă mîna, o apucăm, o legănam nițel și bîldîbÎc În apă, asta-i tot... Julius se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country Clubul, ba chiar și În Împrejurimi, În cartierul San Isidro, un urlet incredibil. Toți ochii se Întoarseră spre trambulină, unde străinul striga rotindu-și brațele ca niște elice, Înebunise străinuuuuuuuuuu! și alerga ca niciodată, zbura ca niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lui sau nimănui: Te-nfiori privind la mine, nu fi rău, iubite, vino... Nu putea fi altul decît el, Julius fu cuprins de panică, făcu o săritură Înapoi și Într-o parte În același timp și deodată un rîs ascuțit Îi răsună În urechi. Hi, hi, hi... Nu știu ce să facă: să se uite de unde venea sau să o șteargă glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă În cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
asta se ducea mereu la spovedanie, la telefon era portarul, nu, nu mai era nimeni acasă. Julius puse receptorul În furcă și Țanțoșa Îl certă că nu lăsase nici un mesaj. Apucă receptorul ca să vorbească din nou, dar În clipa aceea răsună claxonul Jaguarului, afară și imediat se auzi și claxonul camionetei, de mai multe ori la rînd: Bobby cerea insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită făcînd să răsune amîndouă claxoanele În același timp și o luă spre Pera del Amor, unde, după vreo cincisprezece minute, transformă canapelele camionetei Într-un impresionant pat de două persoane cu perne și cu tot ce trebuie. Maruja Îl lăsă s-o sărute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dispariția Țanțoșei. Andy Latino scuipă și-și drese glasul, apoi ceru cîteva păhărele ca să Încălzească motoarele. Abraham se ridică m picioare și dădu fuga să-i servească. Băură cu toții. În afară de maestrul Lobo. El semna Întotdeauna contractele. Julius se pieptăna cînd răsunară primele măsuri ale unui cîntec la modă. Azvîrli pieptenul și o pomi glonț spre o fereastră a dormitorului său care dădea tocmai deasupra colțului unde era orchestra. O deschise, se aplecă și descoperi că nu era absolut nimeni pe ringul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
noptieră, În care apărea zîmbitoare și cu chef de vorbă, da... Dar deodată Cinthia hotărî să vorbească despre altceva și Julius Își feri iute privirea, fiindcă nu voia să se Întristeze gîndindu-se la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară din nou notele unui cîntec la modă, se repezi să deschidă fereastra, dar cînd se aplecă constată că muzica se dilua În niște acorduri false Încheiate cu un țipăt brusc de trompetă. Închise fereastra și se Întoarse să privească fotografia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis Vlăjganul, Răsuna prin norul de fum la fel ca acum cîțiva ani, doar puțin mai aspru din pricina tutunului. Răsună din nou, de data asta mai puternic, fiindcă era chiar În spatele lui. strigînd unde-ai fost?! N-o să-mi spui că ai Învățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis Vlăjganul, Răsuna prin norul de fum la fel ca acum cîțiva ani, doar puțin mai aspru din pricina tutunului. Răsună din nou, de data asta mai puternic, fiindcă era chiar În spatele lui. strigînd unde-ai fost?! N-o să-mi spui că ai Învățat tot timpul ăsta?! „Încă n-ai murit?“, Îl Întrebă Santiago, Întorcîndu-se zîmbitor să-l salute. I-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și, În afară de săriturile În bazin de la fereastră, nimic din ce făceau el și prietenul lui nu semăna cu fotografiile trimise cu cîteva săptămîni În urmă. Se gîndi să le spună că el pleca fiindcă era obosit, dar În clipa aceea răsună hohotul de rîs al Vlăjganul ai. — Nu cumva mi l-ați adus pe Vicerege? Întrebă, flegmatic. Santiago zîmbi. Lester avea de gînd să ceară Încă un whisky, al patrulea, dar Vlăjganul Îi zise nu: „asta mai tîrziu, prietene. Au mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de ceremonii anunța cel de al doilea show al serii, printre bețiile de Anul Nou, Încercînd să atragă interesul bețivilor și al celorlalți clienți asupra frumoasei Gloria Symphony, artistă de faimă internațională și asupra revistei de faimă con-ti-nen-ta-lă Simfonia glo-ri-oa-să! Răsunară aplauze, dar nu apăru nimeni pe estradă și orchestra fu silită să atace din nou primele măsuri ale cîntecului Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Vlăjganul ajunsese tocmai atunci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să-și apropie urechea de el ca să poată auzi toate amănuntele. Era o anecdotă strașnică, cum?, cum?, Îl Întrebau ele, mai tare! nu se-aude!... Și i-au băgat un par În fund!, Încheie Vlăjganul, ridicînd glasul și făcînd să răsune În tot barul hohotul său formidabil, În timp ce Lester, În față, abia reușea să-și așeze paharul pe o scrumieră, aplecîndu-și ușor capul, lăsîndu-l să se prăbușească Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856

că nu avem de ales. Ridică vocea: - În această perioadă când dezastrul s-a declanșat, suntem fericiți să avem drept conducător un geniu, care ne-a îndreptat pe singura cale, cea militară, care să ne scoată la liman. - Domnilor - vocea răsuna cu omagiu - vi-l dăruiesc pe lordul Clane Linn, lordul conducător în exercițiu al Linn-ului. Au bătut din palme timp de cinci minute. Clane urmări bătălia pentru Goran de pe un avion patrulă care țâșnise de pe o poziție întărită. Escadroanele inamice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431

notat în caiet în legătură cu exercițiul care îi dăduse atâta bătaie de cap. Profesorul urmărește cu atenție. “Ei, ce părere are clasa?” Câteva mâini se ridică din mulțime însă, aproape în același timp, un zgomot înfundat se aude dinspre ușă, apoi răsună, strident, țăcănitul metalizat al unor tocuri care se îndreaptă vertiginos înspre o altă direcție. Paul Alexandrescu, aflat undeva în vecinătatea rândului de la perete, merge către ușă și, cu o mână sigură, o deschide. După care spune tare, ca să fie absolut

Filigran by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
indefinită stare de bună dispoziție. Nu înțeleg, însă, de ce simt mâna stângă complet amorțită?! Încerc să o supun unui effort oarecare, dar mi-e foarte greu s-o pun în mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și cântecul cel șăgalnic răsună, acum, parcă mai altfel, parcă mai natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar vrea

Filigran by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

puse pe consolă. Scoase discul din aparat, iar ecranul se făcu albastru. Se îndreptă spre Weber și-i oferi discul plin de coduri păcătoase. Îi atinse cotul. —Întrebați-i pe-ăștia doi ce știu despre accidentul lui Mark. Un strigăt răsună dinspre fratele ei. —Hăi, alo? Le tragi cumva pe nas? —Jucau astfel de jocuri, doar că pe șosele adevărate. Mark se aplecă spre Weber. —Asta-ți ziceam despre ea, șopti el. Tom Rupp rânji. Asta se numește calomnie. Ai cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îmbrățișeze pe amândoi. Dar când se apropie, Mark dădu înapoi. Nu mă atinge! Tu erai la telefon? Nu m-ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai făcut cu ea? Un strigăt răsună dinspre cei doi frați. Weber se întoarse cu spatele, în timp ce zgomotul străbătu coridorul, o ajunse din urmă pe Barbara Gillespie și-i dădu dreptate. Experimentul îi scăpase din mână. Dar rezultatele îi aparțineau cu totul. În seara aceea, rememoră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai de aceea, când Mark o roagă să-l ducă la „The Upper Room“, femeia face o mutră de parcă toate cele șapte trâmbițe s-ar fi apucat să răsune deodată. Cum să nu, Mark! Doar să spui. Deci, ce ar trebui să spun? Matusalem? Milostivește-te? Măcar bine că râde. Cum să nu; putem merge oricând. Duminica asta! Și încontinuu, fața ei spune: O fi o glumă? Mă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din casă fără șapcă, iar soarele îl frige. Păsările se iau după el, din copac în copac. Un cârd de granguri, animale-spion. Fac un vacarm total nelalocul lui, de parc-ar avea ceva cu el. Așa-zisele lor triluri îi răsună în cap, cra, cra, ca, cap de capră, cap de capră, cap de capră... Și atunci cuvintele sunt deja acolo: cuvintele pe care le spunea chiar înainte ca mașina lui să se înalțe în aer. Cap de capră putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
treizeci și opt de ani din Illinois, căsătorit, cu doi copii mici, perfect sănătos, care nu prezenta nici un simptom neurologic neobișnuit în afară de convingerea persistentă că doar un sezon mai despărțea echipa Chicago Cubs de o victorie în campionat. În amfiteatru răsunară râsete politicoase, mai modeste decât cu un an în urmă. Își ridică privirea. Tânăra Sylvie își mușca buza, cu ochii în carnețelul ei. Poate că îi era milă de el. — Primul semn că era ceva anapoda a fost că David

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]