141,440 matches
-
mod inevitabil la ruptură organică. De altfel, emblemă corpurilor dezarticulate la Rebreanu este cea a sangvinității și fracturii: "sînge, moarte, schije de obuze, sîsîit de gloanțe, trosnete, explozii, murdărie, sudoare" (ibid., 46). Deși anatomiile se văd traversate violent de geografia războiului, iar mecanică organică se sparge în bucăți (Candale, "găurit în frunte", servanții "cu creierii împrăștiați" -ibid., 50; 56), procesul poate fi reversibil: în finalul nuvelei, corpul lui David Pop devine coagulantul tanatic al tuturor "defecțiunilor" apărute pe parcurs (incertitudini, fluctuații
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
amestecați cu sînge se scurseră pe țeavă mașinii." -ibid., 57), pare mai degrabă să "personalizeze" decît să aneantizeze, iar fractură organică e semnificativă că unificator psihic post-factum. Printr-un proces pe care astăzi l-am consideră deconstructiv, exterioritatea corpului mega-masinii războiului ia locul interiorității corpului biologic și, după ce îi dezafectează mecanică organică, o restructurează paradoxal, prin motricitatea morții, în singura arhitectură fermă: cea necro-mecanică.Aici, nu carnalitatea corporală mai este suportul material pentru dispozitivul proteic al puștii sau mitralierei, ci moartea
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
dezafectează mecanică organică, o restructurează paradoxal, prin motricitatea morții, în singura arhitectură fermă: cea necro-mecanică.Aici, nu carnalitatea corporală mai este suportul material pentru dispozitivul proteic al puștii sau mitralierei, ci moartea devine proteză "carnala" - deteriorată, dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu poate fi înțeleasă mai bine prin raportarea la echivalentul ei contemporan: deconstrucția cyborgică. În cazul cyborgilor (ființe umane biocibernetice), simbioza biologic-masinic nu functioneaza
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
nepotriviri fiziologice: ochii "speriați" lîngă nasul "dominator", vinele "umflate" pe pielea "zbîrcita" și, mai ales, capul "prea mare pentru trupul lui pipernicit, slăbuț" (ibid., 222). Și în Itic Ștrul, dezertor, dinamica protagonistului poate fi descrisă prin recursul la constructul mega-masinii războiului; numai că acum prezenta acesteia din urmă e una mobilă, nomadică, dislocantă. Fobiile și incertitudinile pe care le declanșează contactul ei cu corporalitatea individuală nu se mai rezolva printr-o unificare sau o stabilitate tehno-tanatică, iar omul ca entitate masinică
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
destinul unor scriitori români din acea perioadă a începuturilor comunismului. În portretul lui Alfa moralistul, sub care se ascunde marele prozator Jerzy Andrzejewski aflăm asemuiri cu Sadoveanu, Călinescu sau Camil Petrescu. Și aceștia din urmă și Alfa fuseseră, în anii războiului și în deceniul al patrulea, adversari ai Germaniei naziste și ai orientărilor de extremă dreaptă de la noi, dorind reforme democratice și o guvernare populară. S-au apropiat, ca și Alfa, lipsiți de alternativă valabilă, de noul regim, la început cu
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
spre superbia demnității și spre deruta compromisului, spre subversiune și spre contemplarea idealității, spre "diferențiere" eroica și spre adaptabilitate. Să nu uităm că a fost marxist-extremist în tinerețe, deci adept fervent al schimbării ordinii sociale prin violență, iar în timpul primului război mondial a scris encomiastic despre căpetenia ocupației germane în România, generalul Mackensen, după ce colaborase încă din 1915 la ziarul filogerman, Seara, scos de dubiosul Al. Bogdan-Pitesti, comportare pentru care a fost arestat și pedepsit disciplinar. Așa încît, nu fără dreptate
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
al aminărilor": "F. Aderca publică în ăCuvîntul liberă un serial în care nedumeririle și obiecțiile sînt afirmate cu rară violență. C.D. Gherea cerceta în interviu relația subiectiv-obiectiv în revoluție. El observa că o dată cu sporirea factorului subiectiv (afluența forțelor revoluționare), primul război mondial a subminat bazele obiective (economice) ale instaurării unei noi orînduiri sociale (aȘa organizeze în mod socialist foametea și sărăcia lucie?a se întreba Gherea). În fața noii situații (izbucnirea unei revoluții în țările europene), doctrinarul se situa pe o poziție
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
de dărîmat (ăCocostîrcul cu baze obiective și afluențe socialiste nu înaintează pentru că stă într-un singur picioră). O socotea, în parte cu îndreptățire, minata de iluzii. Tînărul insurgent, simpatizant al socialismului, situat pe o poziție larg democratică, umanitarista, aprecia că războiul a creat, de fapt, ăadevăratele temeliiă ale unei revoluții socialiste. A aștepta crearea bazei obiective ar coincide cu amînarea sine die a revoluției". Ceea ce însemna, dincolo de un larg compromis făcut cu colectivismul repudiat, o amendare a lipsei de vlaga, a
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
executarea pedepsei, dedicîndu-se școlii. Dar devine filomaghiar, emițînd opinia că românii își pot dobîndi libertatea și buna dezvoltare în cadrul statului ungar. De aici, mai tîrziu, atitudinea favorabilă Puterilor Centrale din anii neutralității (1914-1916), cînd a condus ziarul Ziua. În anii războiului a fost redactor la foaia germană Bukarester Tagblat, în Bucureștiul ocupat, suferind, pentru asta, după război, o detenție la Văcărești. Moare, uitat și rău văzut de opinia publică, în 1925, la 77 de ani. În timpul vieții opera să n-a
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
buna dezvoltare în cadrul statului ungar. De aici, mai tîrziu, atitudinea favorabilă Puterilor Centrale din anii neutralității (1914-1916), cînd a condus ziarul Ziua. În anii războiului a fost redactor la foaia germană Bukarester Tagblat, în Bucureștiul ocupat, suferind, pentru asta, după război, o detenție la Văcărești. Moare, uitat și rău văzut de opinia publică, în 1925, la 77 de ani. În timpul vieții opera să n-a fost apreciată la înaltă ei valoare estetică. Încă junimiștii îl socotiseră, pentru scrierile de început, "scriitor
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
Pădureanca) Slavici e un mare prozator, de o înaltă artisticitate. Nici apariția, în 1894, în foiletonul Vetrei (în 1906 în volum) a extraordinarului român Mara nu-i crește cota literară. Și aceasta nedreaptă, îndărătnica opinie se menține pînă tîrziu între războaie prin condeie autorizate precum cel al lui Pompiliu Constantinescu. De-abia Călinescu, în Istorie, da acelui român (că și, parțial, nuvelisticei) prețuirea meritata, făcînd o spărtura în cecitatea aproape generalizată. Merită reprodusa aprecierea lui Călinescu: "Pentru epoca în care a
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
Apariția cărții lui Z. Ornea, Glose despre altădată, a fost precedată de zvonul că în cuprinsul ei autorul distruge amintirea frumoasă pe care o avem mulți dintre noi (este vorba, bineînțeles, de o amintire culturală) în legătură cu perioada dintre cele două războaie mondiale. Însuși prefațatorul cărții, Dan-Silviu Boerescu, ne previne că "Glose-le despre altădată ale lui Z. Ornea lasă prea puține iluzii despre mândră lume veche, transformând România interbelică într-o oglindă crudă a unui prezent ce reverberează deja în viitor
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
zona politică de dreapta și comiliton, altminteri justificat de formația universitară și înaltă erudiție, pe baricadele culturale - altminteri artificiale - cu elitisi care declanșaseră nu doar o campanie demitizanta, demistificatoare împotriva valorilor oarecum obediente regimului comunist, ci și un fel de război de purificare ideologică, Petru Creția s-a văzut alături de toți denigratorii lui Eminescu, perceput că o paradigmă negativă." Încă o dată ne convingem că revelatorul paginii tipărite e necruțător și colorează strident prostia. Așa ca să-l lăsăm pe Aureliu Goci în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
precauția cu care poetul se adresează unui public român necunoscut sie, dar perceput cu o căldură neobișnuită, pe care nu vrea să îl jignească, insă ține totuși să îl avertizeze asupra dificultății de a relua o viață spirituală după ravagiile războiului. Ultimele rînduri ale acestui text conțin o recomandare care pare aproape absurdă astăzi, dar e cu atît mai emoționantă: "Îmi îngădui în mod special (și e foarte firesc) să vă recomand poezia - aceasta noblețe a limbajului și să vă adresez
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
privesc cu atenție de filolog. Aici intervine a doua remarcă pe care o făceam mai sus, cea referitoare la recomandarea neobișnuită cu care se încheie apelul către prietenii români: întoarcerea la poezie. O asemenea propunere, făcută în grelele timpuri de după război, nu poate veni decît din partea unui poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care le intuiești un straniu potențial liric, nu dacă urmărești rigoarea argumentației. Se știe că eseul e cumva un subterfugiu al
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
scriitorul este cea occidentală. O întreagă carte dedicată Europei occidentale semnează Alfred Grosser, actualitatea ei fiind explicită de data aceasta, pentru că e vorba despre cordonul ombilical, politic, economic și cultural, care leagă țările Europei occidentale de Statele Unite după al doilea război mondial. Volumul a apărut la trei edituri occidentale, în Germania, Franța și Statele Unite, fiind de la bun început conceput pentru un public din aceste țări. Ceea ce înseamnă că informația de care dispune Grosser și pe baza căreia își structurează argumentele este
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
primul rînd preluată din istoria recentă a Germaniei și Franței, țări față de care se recunoaște mai apropiat. Teza fundamentală a autorului este că relațiile de putere economică le predetermina pe cele politice. Apoi, ca anul 1945, care a marcat finalul războiului, nu a fost un "an zero", asadar lumea nu și-a luat istoria de la capăt după, ci dimpotrivă, anumite relații, simpatii și antipatii, afinități și incompatibilități n-au făcut nimic decît să-și urmeze cursul firesc, fără modificări spectaculoase. Ceea ce
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
după, ci dimpotrivă, anumite relații, simpatii și antipatii, afinități și incompatibilități n-au făcut nimic decît să-și urmeze cursul firesc, fără modificări spectaculoase. Ceea ce nu înseamnă însă că lumea nu s-a schimbat fundamental în primele trei decenii de după război. Este o carte remarcabilă, scrisă de un istoric cu simțul nuanțelor, precaut cu judecățile, dispus să explice și să informeze, să lumineze aspecte mai puțin cercetate fără a face parada de descoperirile sale. Le las istoricilor de specialitate misiunea de
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
nici măcar la Valéry, în ciuda cuvîntului sau introductiv adresat explicit cititorilor români. Paul Valéry, Eseuri aproape politice, traducere și ediție îngrijita de Marius Ghica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 302 pagini, preț nemenționat. Alfred Grosser, Occidentalii. Țările Europei și Statele Unite după război, traducere de Dragoș Stoenescu, Editura Du Style, București 1999, 528 pagini, preț nemenționat.
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
că singurele unități politice legitime sunt bazate pe națiune. Perioadă anilor 1815-1918 este, în consecință marcată de presiuni pe care iredentismul naționalist le face asupra vechilor granițe și sisteme politice. Perioada următoare, a "naționalismului triumfator și autodestructiv" cuprinde cele două războaie mondiale și este marcată de dispariția unor imperii, care sunt înlocuite cu o serie de unități politice mai mici, definite însă și legitimate în mod conștient pe principii naționaliste. Statul este acum expresia unei națiuni și mai puțin a totalității
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
Expansionismul naționalist și decalajele economice se reduc progresiv, iar etnicitatea este mutată din sfera publică în cea privată, devenind o problemă personală. Motivele acestui fericit declin sunt: lipsa încrederii în capacitatea militară reală a Statului-Natiune de a câștiga un eventual război; apariția ideii armatei multinaționale europene în cadrul unei "apărări europene comune"; reticența indivizilor de a mai lupta și muri în numele unei mândrii naționale exarcebate; și nașterea unei conștiințe comunitare europene, supranaționale. III. Handicapul statelor est-europene În Europa Centrală și Estică, situația
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
precum și la opțiunea euro-atlantică promovată în cadrul alianței Nord-Atlantice și OSCE.ă Trebuie însă precizat că intrarea în Consiliul Europei, asocierea la Uniunea Europeană, statutul de partener asociat la UEO, participarea la Parteneriatul pentru Pace cu NATO, precum și sprijinul acordat NATO în războiul cu Iugoslavia, reprezintă o etapă importantă, dar nu și suficientă pentru integrarea României în aceste organisme. Oficialii români apreciază că țara noastră reprezintă o insulă de stabilitate între zone conflictuale (fosta URSS și fosta Iugoslavia) precizând că România asigura în
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
palei Nine": "Tu, salt, tu, creșteri ștăngi, urzică-nalbă!/ Acestui scris valah, că din Sion/ Ridici o nevăzut de scumpă nablă/Și - adiata - boarea altui svon.") Altminteri, tot că penitenta, convivii săi aveau să fie, la Capșa, Nestor și aiurea, după război, mai mult evrei. Nu voi pune, eu, la îndoială sinceritatea unor astfel de amiciții: "prieteșuguri", cu un cuvânt al lui Ion Barbu. - Să mai adaug că acesta e un poet de parte dreapta, dintotdeauna și mereu (ceea ce nu-i obligatoriu
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
ma izbise, urmărindu-mă multă vreme, ajungînd să o rostesc și eu cîteodată în gînd, mai ales din pricina adevărului ei atît de surprinzător că și a frumuseții ei literare, avînd ceva din aserțiunea unui erou shakespearean. Frază, apărută pe vremea războiului din Vietnam și circulînd mult în epoca, îndeosebi în mediile intelectuale, refractare războiului, sună astfel: We have met the enemy and it is uș. Am întîlnit inamicul și el eram noi. Că dese... deseori.
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
în gînd, mai ales din pricina adevărului ei atît de surprinzător că și a frumuseții ei literare, avînd ceva din aserțiunea unui erou shakespearean. Frază, apărută pe vremea războiului din Vietnam și circulînd mult în epoca, îndeosebi în mediile intelectuale, refractare războiului, sună astfel: We have met the enemy and it is uș. Am întîlnit inamicul și el eram noi. Că dese... deseori.
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]