8,522 matches
-
și pentru fiul nelegitim al unui domn, călugărit cu sila (Boii lui Ionașcu). File de cronică apocaliptică (război, ciumă, cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie se susțin prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul răzbate la fiecare pagină, din plăcerea enormă de a combina situații, de a prelucra în mod superior stilistic
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
fără trac manifestări de imoralism gidian și traume psihice de tip dostoievskian. Nu mă călca pe umbră (1969), cu subtitlul „fragmente din memoriile lui Onofrei, scrise de el însuși, deși din pudoare, la persoana a treia, de altcineva”, amuză prin relatarea devenirilor uluitoare ale unui personaj proteic. Un volum de poeme publicat în 1970, Orizont, linie severă (1940-1967), păstrează doar un interes psihologic și bibliografic. Prima carte a d-rei Stahl, Voica, dovedea un simț precis al observației, o luciditate de obicei
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
ideile autorului despre arta povestirii. Dacă aici S. își dezvăluie tehnicile narative aplicându-le pe spații restrânse, în Dincolo de frontiere, romanul unei transformări individuale într-un timp marcat de schimbări sociale alerte, construiește un text amplu dintr-o succesiune de relatări, unele gen reportaj, de povești și profiluri pline de savoare. Sunt aduse în pagină toate detaliile, realitatea de zi cu zi, se observă și macroscopic lumea, fără a fi interpretată, fără judecăți de valoare. Personajele, lăsate să se exprime liber
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
din splendidele abstracțiuni ale minții omenești” și se apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul realității ca într-o cameră de tortură”, simțind dramatic cum o parte a sufletului său se stinge. Cum luptele sunt tot mai intense, și relatarea devine mai densă, mai accelerată. Pierderile suferite, cruzimea războiului sporesc alarma interioară, aducând însă la suprafață valori precum solidaritatea, voința de a nu ceda, înflăcărarea sacrificiului pentru un crez. Destinele individuale se înscriu astfel într-o ordine superioară, aptă să
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu, care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decît un om foarte înțelept. Și pentru că păgînii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în relatările din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează alte opere de combatere a maniheilor, pe care putem doar să le menționăm: împotriva epistolei lui Mani pe care o numesc „fundament” (Contra epistulam
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
donatiștilor luate din scrierile lui Augustin. S-au păstrat doar treizeci și nouă de extrase din opera, la origine în zece cărți, intitulată Contra lui Fabian (Contra Fabianum libri decem), scrisă tot după întoarcerea din exil. Acest Fabian publicase o relatare, puțin credibilă, a unei discuții pe care o avusese cu Fulgențiu, atribuindu-i opinii ce nu-i aparțineau. în scrierea Despre iertarea păcatelor, lui Euthymius, în două cărți (De remissione peccatorum ad Euthymium libri duo), Fulgențiu spune că se poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Palestina (Chiril din Scitopolis, Viața Sfîntului Sava 70; cf. și infra, p. 000). îl regăsim la dezbaterea ce reunește cinci episcopi calcedonieni și șase severieni, desfășurată la Constantinopol în 532 sau la începutul lui 533 din dispoziția lui Iustinian (relatarea celor petrecute la colocviu îi aparține altui participant de orientare difizită, Inocențiu din Maroneea, și a fost editată de E. Schwartz în ACO IV/2, 1914, pp. 169-184). Purtător de cuvînt al calcedonienilor, Ipatie s-a făcut remarcat, între altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el a făcut o analiză a tradiției manuscrise și a alcătuit o ediție critică, singura disponibilă pînă acum, deși a provocat dezbateri aprinse. Istoria monahilor din Egipt (termenul histôria ar putea fi redat prin „cercetare asupra”, așa cum face Festugière) este relatarea călătoriei unui grup de călugări de pe Muntele Măslinilor din Ierusalim, care în 394-395 au vizitat Tebaida, apoi valea Nilului, Sceti, Kellia și Diolcos. Opera seamănă ca structură cu Istoria Lausiacă, despre care vom vorbi imediat: începe cu un prolog - în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparține lui Palladius și scrierea Despre popoarele din India și despre brahmani, un mic tratat în două părți; a doua parte nu e altceva decît refacerea unei opere de fabulație a lui Arrian (secolul al II-lea d.C.) care conține relatarea întîlnirilor lui Alexandru cel Mare cu brahmanii din India. în prima parte, autorul, care declară că a călătorit spre India, dar s-a oprit la hotarele acesteia, reproduce ceea ce i-a relatat un avocat din Teba care timp de șase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pavel Elinul; confruntînd aceste două opere, ajunse pînă la noi, cu textele lui Chiril, putem aprecia sobrietatea acestuia și fidelitatea mai mare față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de a sublinia elementul miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel, și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu neagă că a inclus în istoria Bisericii și evenimente din istoria profană și afirmă că a avut trei motive pentru a proceda astfel: în primul rînd, procedeul permite o relatare precisă a faptelor; totodată, scriitorul nu vrea să-l plictisească pe cititor, care s-ar sătura să tot citească despre nesfîrșitele certuri dintre oamenii Bisericii și despre uneltirile lor; cititorul e rugat să fie îngăduitor atunci cînd sînt menționate întîmplări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
utilizată cu prudență; de altfel, el însuși intervine pe parcursul narațiunii pentru a judeca și a interpreta faptele, pentru a explica adevărata lor cauză. Chiar dacă uneori păcătuiește printr-o oarecare imprecizie a detaliilor, Istoria bisericească a lui Socrate este totuși o relatare demnă de încredere și extrem de utilă pentru cunoașterea perioadei de care se ocupă. în introducerea la cartea a șasea, el vorbește despre credibilitatea scrierii sale (lucru oarecum previzibil), declarînd însă că obține această credibilitate pentru că evită înfloriturile literare și pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmă că erezia lui Nestorie este ultima de care ar fi avut cunoștință, așadar, nu știe nimic despre problemele create de monofizism, de care curtea imperială avea să se ocupe începînd cu 448. Opera lui Sozomen e gîndită ca o relatare a evenimentelor ulterioare domniei lui Constantin, pe care le interpretează dintr-un punct de vedere ortodox; în ciuda faptului că subiectul și titlul sînt analoage cu cele ale lui Eusebiu, Sozomen nu e un adevărat continuator al episcopului de Cezareea, pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opere. într-adevăr, așa cum spus mai sus, un examen în oglindă al celor doi scriitori, oricît ar fi de contrar regulilor stabilite, îi pune într-o lumină mai corectă, prin contrast, pe amîndoi. Observăm că există lungi secvențe în care relatarea celor doi istorici înaintează în paralel, fie că e vorba de o concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Cînd s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. pp. 000 și urm.), face parte, ca o consecință a vastității preocupărilor sale, și istoriografia. a) Istoria bisericească Și Teodoret e un istoric „eusebian”, în sensul că punctul său de pornire este încheierea Istoriei bisericești a episcopului din Cezareea; relatarea sa se oprește în 428, ajungînd așadar tot pînă la domnia lui Theodosius al II-lea, deși n-o acoperă în întregime. De altfel, Teodoret s-a apucat să-și scrie opera istorică cu puțin timp înainte de moartea împăratului (28
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inserate în textul ei chestiuni de geometrie, astronomie, aritmetică, muzică, descrieri de insule, de munți și de plante. Fotie confirmă această informație, adaugă propriile sale considerații de natură literară și observă că, în ciuda dimensiunilor impresionante - sau poate tocmai din cauza lor -, relatarea lui Filip se caracterizează prin lipsă de cultură și rafinament, mai mult chiar, îi poate provoca cititorului o stare de saturație. Opera a fost publicată probabil în jurul anului 430 și în mod sigur după 426, pentru că Filip își exprimă nemulțumirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin pînă la botez și la moartea sa în 337. A doua și a treia carte conțin multe documente și acte sinodale; în cursul relatării despre desfășurarea conciliului este introdusă și figura lui Constantin, care este, într-un fel, eroul acestei istorii: de altfel, după cum spune el însuși în prefață, Gelasie intenționa să relateze într-o a doua scriere nașterea lui Constantin și evenimentele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor trei istorici se ocupă cam de aceeași perioadă, era utilă o muncă de compilație și de sinteză prin care să fie concentrate într-una singură, care să ofere o relatare mai clară, mai agreabilă pe plan retoric și mai credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, Teodor făcea însemnări privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Era vorba așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
singură, care să ofere o relatare mai clară, mai agreabilă pe plan retoric și mai credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, Teodor făcea însemnări privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Era vorba așadar de un fel de sinopsis. Opera rezultată a fost intitulată Istoria bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. în epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
civile a Orientului și a Occidentului, în afară de istoria Bisericii, povestirea lui Evagrie rămîne oarecum dihotomică, oscilînd între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sînt mai omogene, iar conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, desigur, amplă, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant, deoarece idealul stilistic al autorului este Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie a remarcat și el acest lucru. în cărțile a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
decît ceea ce ne spune Fotie în Biblioteca (cod. 42), pentru că toate operele sale s-au pierdut. Ar fi scris o Istorie a Bisericii, compusă din trei cărți, care acoperea cu aproximație perioada 450-540 (după cum se vede, datele de început ale relatărilor sînt de-acum canonice pentru istoricii din secolele V-VI). Fotie citise doar a doua carte, unde erau prezentate evenimentele din perioada 483-518, și critică lipsa de discernămînt istoric a lui Vasile care, fără nici un criteriu, îngrămădea în text documente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenariilor și îl menționează o singură dată pe Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru, care este o relatare a unei discuții pe care Ammonius a avut-o cu un anume Cezar cu privire la predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petru 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu e foarte expresiv și are multe valențe populare, fapt pentru care, așa cum am spus, a fost criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale lui Cosma sînt invenții prea puțin credibile. Totuși, unele detalii din relatările sale merită atenția noastră, cum se întîmplă atunci cînd copiază inscripțiile grecești pe care le-a găsit la Assum, în Etiopia (II, 54-64), sau cînd descrie particularitățile florei și faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parcă de civilizație ostenită de atîta exercițiu al grandorii, deși, practic literatura română cultă modernă superior scrisă nu se întinde decît pe acel secol și ceva de cunoaștere profundă a realității... * * * Observația de bază însă a lui Golescu, printre atîtea relatări naive privitoare la cele văzute în străinătate, este aceea pe care G. Călinescu o interpretează magnific în legătură cu purtările, comportamentul locuitorilor din apus și de la noi. Este esența adevăratei civilizații, străină de supușenia noastră. "...O căință înduioșătoare - scrie criticul - cuprinde pe
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
lăsând totul În grija soției. Dintre cei doi băieți, preferatul său este Marian, față de Cosmin manifestând o atitudine de respingere. Mama este asistentul personal al băiatului cel mare, Cosmin, se ocupă foarte mult de casă și de Îngrijirea copiilor. Din relatările mamei am constatat că, deși și-a dorit foarte mult copilul, a avut o sarcină cu probleme și tot timpul a trebuit să facă diverse tratamente pentru menținerea sarcinii. Nașterea a fost dificilă, necesitând În cele din urmă operație cezariană
PROGRAM DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT PENTRU UN ELEV CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Margareta BĂRCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2174]