3,259 matches
-
cu opinci; / Iar cât a mai rămas / Înapoi că mi l-a tras, / Și l-a pus în cuiu din dos / Ca să fie-ndemânos / Pentru alți plugari de scos..." 405 Colacul ritualic reprezintă sacrificiul spiritului grâului, jertfa divinității care moare și renaște, o dată cu timpul profan. Colacul celor 12 zile a-temporale, dintre Crăciun și Anul Nou, poate avea formă de cerc, potcoavă, stea, de păpușă și de cifra 8, simbolizând soarele, luna și stelele de pe cer și reprezentând trupul antropomorf al divinității
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cosmic: "Nună mare, fii voioasă, / Că tu ai fină frumoasă, / Mirele un trandafir / Ca să-l porți sara la sân; / Miresuica o zmeurică / Ca s-o porți la cheutorică."167 Incantația profetică redefinește umanul din perspectivă cosmică, ambele tipuri existențiale renăscându-se sub povara sentimentului: "Cine-a făcut dragostea / Aibă trupul ca floarea / Gura ca alămâia, / Tocmai, mândră, ca a ta. / Cui nu-i place dragostea / Dumnezeu să nu i-o dea, / Să mi-o deie numai mie / Ca s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cei vii, modelarea din aluat, copt sau fiert, a unor figurine antropomorfe (Mucenici, Sfințișori, Bradoși) și mâncate sacramental în ziua morții Dochiei. Aceste practici ritualice reprezintă reminiscențe ale sărbătoririi Anului Nou primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată de o serie de practici magice pentru a nu se "aluneca" înapoi la solstițiul de iarnă, aprinderea focurilor ritualice, bătutul Pământului cu maiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții, îmbătrânește și moare, dar renaște la solstițiul de iarnă.85 b. Imaginea spațiu-timp Prin rit, semnificația arhetipală este valorificată din perspectiva coordonatelor spațio-temporale, consacrând socialul. Metamorfozele soarelui consacră riturile de trecere, împlinind destinul social ca destin cosmic. Recuperarea anuală a timpului mitic, primordial, și abolirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de foc" în mitologia românească caii de la căruța lui Sântilie.93 Ieșirea din "moarte", începerea unui nou cilcu al vieții, se realizează prin intermediul ursului, animal htonian și lunar, cu virtuți medicale și meteorologice, întruchipare a divinității naturii care moare și renaște în fiecare an.94 Zilele mitice, douăsprezece sau nouăsprezece, dacă se ia în considerare intervalul 20 decembrie (Ignatul) 6 ianuarie care prezintă fața Noului An, se supun, ritualic, metamorfozelor soarelui, ducând povara Sfârșitului și Începutului. Divinitatea solară, care deschide ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecerea ritualică, de la profan la sacru, să fie posibilă, în imaginarul tradițional există metamorfoze diferite ale soarelui care mijlocesc împlinirea vechiului timp și deschiderea vieții celei noi. Ipostază solară, Crăciunul, îmbătrânit de vreme, la solstițiul de iarnă, moare, pentru a renaște într-un alt spațiu temporal, purificat de puterea sacrificiului: "Măi Crăciune, măi bătrâne, / Astăzi te-ngropăm pe tine. / Haidați toți, cu mic cu mare, / Să ducem Crăciunu-n vale, / Și să-l băgăm în produc, / Pă el să punem butuc. O
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mitice arhetipale, soarele a fost creat împreună cu luna, luceferii, stelele și cometele ca fructe ale Arborelui Cosmic. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele împreună cu celelalte astre este "furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i vremea de-mpodobit / Cu podoabe de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
joc / Aduce-n casă noroc! / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Frumoasă-i căprița mea / Cu covor și cu basma, / Cu cordele și mărgele, / Bine-i șade caprei mele!"152 Metamorfoză a soarelui, cerbul, prin jocul său, reface drumul soarelui abia renăscut: "Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Vine cerbu-n urma ta. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / A trecut cerbul Carpații, / Ca să joace la toți frații, / Cu covor împiestrițat, / Cu luceferi înstelat. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Pe câmpul cu floriceli, / Pe ape
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se poate metamorfoza în orice.333 Șarpele reprezintă "un complex arhetipal" care se află la originea vieții: "toți șerpii posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat și care se răsucește, dispare și renaște neîncetat."334 "Bătrân zeu primordial" care stă la temelia creației universale, șarpele este "unul dintre cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc". Asociat cu Vishnu și cu Shiva, Șarpele Cosmic, aflat la baza axei lumii, paznic al nadirului, simbolizează "dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a unor pasaje și a apreciat mai mult ceea ce a realizat Wittgenstein, ajungând la concluzia că lucrarea lui este o „carte mare“. Pe de altă parte, speranțele oricum zdruncinate ale lui Wittgenstein că Russell va înțelege studiul său nu au renăscut în urma acestor discuții. Wittgenstein a acceptat totuși propunerea lui Russell ca acesta să scrie o introducere care va favoriza acceptarea spre publicare a unui manuscris extrem de condensat și încifrat, aparținând unui autor cu totul necunoscut.13 Textul pe care Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
puternică ce stă neclintită în mijlocul valurilor. Un păcătos care a dobândit de la Dumnezeu o inimă curată prin lucrarea de zidire a acesteia și a fost înnoit întru cele dinlăuntru ale sale cu duh drept, în realitate este o ființă renăscută pentru o nouă viață; și atunci, el este în stare să se opună păcatului mult mai ușor, făcând ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu. Această înnoire interioară a omului nu poate să o facă nimeni altul decât numai Dumnezeu, prin Duhul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de păcătos devine stare de creștin aflat în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Prin Sf. Botez se face curățirea tuturor păcatelor, atât a păcatului strămoșesc, moștenit de la Adam, cât și a păcatelor personale. Prin botez, omul moare față de păcat și renaște la o viață nouă și sfântă. Cel ce primește taina Sf. Botez se face părtaș la roadele răscumpărării de pe Golgota. Așa fiind, Botezul este într- adevăr naștere din nou, cum însuși Mântuitorul îl numește. Prin botez, omul se leapădă de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
decât Botezul creștin. Această a doua naștere se înfăptuiește prin lucrarea Sf. Duh, care înnoiește pe cel botezat, făcându-l „cu adevărat făptură”. Prin scufundarea în această apă, cel botezat moare duhovnicește, iar prin ieșirea din apă el învie sau renaște la o nouă viață. Prin Botez se dobândește calitatea de membru al „Trupului lui Hristos”, adică al Bisericii după cum grăiește Apostolul: „într-adevăr toți într-un singur Duh ne-am adăpat”. Sf. Botez este, așadar, ușa de intrare în Sfânta
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Vesel brațele sʹagită Buzele binecuvântă Este sărbătoare sfântă. S‐ o trăim cu tot avântul! Este ziua biruinței. Frânt e lanțul umilinței Lăudat fie Preasfântul! S‐ o trăim cu tot avântul. Înspre culmi privirea zboare. Uraʹn inimi amuțească! Altă viață să renască În această sărbătoare Înspre culmi privirea zboare! Astăzi este ziua Muncii Sărbătoarea muncii noastre S‐o‐ nălțăm până la astre Ca s‐ o știe mâini și pruncii. Astăzi este ziua Muncii. George Nedelea La 10 iulie 1946, Păreri devine Păreri Tutoven
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1 al revistei (martie 1913), redacția face să se înțeleagă că Bar‐Kochba este eroul istoric care a învins cu o armată de viteji pe împăratul Adrian și a cucerit multe cetăți de la romani, iar în numele jertfelor lăsate, face să renască speranța realizării idealului scump al tuturor evreilor pentru dezrobire universală, a unei patrii recăpătate, așa cum ne dictează crezul n ostru cel nou”... „Revista noastră este exclusiv zionistă” i se răspunde în cel de al patrulea număr domnului doctor H.K. Bar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
apare lunar, la început sub conducerea unui comitet. La nr. l, în "Cuvânt înainte", martie 1913, redacția explică cum că BarKochba a fost un erou istoric care 1-a învins pe împăratul roman Adrian, iar "în numele jertfelor lăsate, face să renască realizarea idealului scump evreilor, pentru desrobirea și recăpătarea patriei, așa cum ne dictează cazul nostru". După nr. 2, din aprilie 1913, preia redactarea A. Ben Moșe. "Revista noastră este exclusiv sionistă", se scria în numărul 4 de către dr. H.K. La nr.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dar are conținuturi diferite, în funcție de filosofii. Inteligența, discernământul sunt valorizate de toți cei care gândesc. Respectul libertății altuia caracterizează comportamentul lui Iisus, dar această valoare a fost pusă în umbră de Biserică și doar Iluminismul va face ca ea să renască și să devină în sfârșit una din comorile Europei. Iată în mare valorile care își au originea direct în Dumnezeu și care sunt caracteristice creștinismului. Le întâlnim și în alte religii, chiar dacă poartă o altă semnificație. E cazul credinței, speranței
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cunoști nu ce a fost, nu ce este, ci ceea ce ar fi putut fi, ar putea constitui imperativul unui demers specific de cunoaștere. Dacă a cunoaște înseamnă a te naște împreună cu, a cerceta posibilul, a i te deschide înseamnă a renaște. A te naște către libertate și responsabilitate. CUNOAȘTERE A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a unor pasaje și a apreciat mai mult ceea ce a realizat Wittgenstein, ajungând la concluzia că lucrarea lui este o „carte mare“. Pe de altă parte, speranțele oricum zdruncinate ale lui Wittgenstein că Russell va înțelege studiul său nu au renăscut în urma acestor discuții. Wittgenstein a acceptat totuși propunerea lui Russell ca acesta să scrie o introducere care va favoriza acceptarea spre publicare a unui manuscris extrem de condensat și încifrat, aparținând unui autor cu totul necunoscut.13 Textul pe care Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest moment al căderii Zidului, descris în pagini care se citesc cu emoție, dar și cu conștientizarea că esența geopoliticii constă în identificarea focarelor de conflict. Din acest punct de vedere, măreția și drama Germaniei o țară înfrântă, care a renăscut miraculos îndreptățesc aforismul lui Cioran că nici o națiune nu există cu adevărat în istorie dacă nu încearcă "să se substituie umanității". În această apreciere sunt sintetizate atât agresiunea Germaniei împotriva Europei, cât și felul în care ea a știut să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vechiului umanism secular. Argumentul practicalității e, poate, mai puțin original decît altele, însă ne întărește convingerea că durabilitatea și stabilitatea se găsesc din plin în sfera frumosului. Pe acest lucru se bazează, în mare parte, integritatea noastră morală și intelectuală". Renăscînd caracterul conservator, chiar reacționar al literaturii, face apel la Mircea Florian și lucrarea sa Recesivitatea ca structură a lumii, publicată în două volume, Editura Eminescu, 1983, 1987. "Recesivitatea" este un fel de element secundar, subordonat, complementar și opus, care completează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște cu dezinvoltură și la noi și tare aș avea chef să încep a ciopli niște țăruși (simbolici), numai buni de tratat tahicardia monstrului. Mă mai gândesc. 14 noiembrie 2009 Trăim într-o societate care și-a pierdut reperele. Dacă lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
trebuit să spele o casă regală bântuită de trădări și asasinate de păcate și să reconvertească energia publică în forță mântuitoare, salvatoare, a nației, în fața dezastrului cotropirii engleze. Crinul, revalorizat astfel, nu s-a ofilit secerat de înfrângere, ci a renăscut victorios, triumfător până la urmă, rezistând pe blazonul regal încă cinci veacuri. Prețul a fost minor pentru măreția țelului: asasinarea eroinei, executată pe rug de Inchiziție, după o prealabilă înțelegere a beneficiarului (Delfinul, noul rege al Franței, care reprezenta Crinul renăscut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
modelatoare pentru cariera mea ulterioară. Asasinarea lui Ceaușescu m-a prins alături de vechi dialoghiști din diverse generații, reuniți sub coordonarea eficientă, amicală și subtilă a lui Andrei Corbea (mentorul meu, alături de Ștefan Afloroaie, într-ale jurnalismului cultural), în tipografia unde renăștea un Dialog fabulos pe care oamenii ni-l smulgeau din brațe la ieșirea din sediul din Sf. Lazăr (combinat poligrafic distrus iresponsabil și vândut bucată cu bucată în anii '90). Deși am crezut în misiunea de ecarisaj moral a jurnalistului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fost desemnată vreme de secole. Se infirmă astfel falsa impresie de coincidență absolută sau, dimpotrivă, de divergență totală, dintre realitatea creației și realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]