5,064 matches
-
puse în buzunarul ascuns al portfeuille-ului, portefeuille-ul în buzunarul ascuns al hainei, își luă geanta-trusă din piele maron, mare și grea, cu instrumentele organizate în compartimente, și urcă treptele pasajului, spre stația de birje din fața Teatrului Național. Făcu semn, se repeziră vreo trei deodată, dar doctorul se urcă la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La Rosenberg, la Casa de Sănătate! Evdoșka înjura
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai suferi, se va găsi un leac universal, altul decât moartea. În celălalt pat dormita un flăcău zdravăn, rumen, cu piciorul în ghips. Odată cu el mai intră cineva în odaie, un bărbat corpolent, cam din topor, în uniformă, care se repezise primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos. — Sunt de la Poliție, spuse omul, cu ton brutal, așteptați afară! Doctorul simți că i se suie sângele la cap, dar se stăpâni și răspunse cu glas
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Încă o dată, bine-ai venit, adăugă, puțin contrariat că străinul nu răspunde, nu reacționează și, mai ales, nu mai pleacă. Se sculă, îi deschise ușa și se înclină politicos a salut. Tocmai atunci sună, pe coridor, telefonul, iar Procopiu se repezi să ridice receptorul. — Vă salut cu respect, domnule Boerescu. Desigur, e de prima pagină, cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ani mai bătrân, era complet intimidat. Cred că o să facă lucruri mari. Deci fără corset m-am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul, bătrânul și bunul meu Bösendorfer, și-am luat în brațe partiturile, un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la un ziar devenit advers, i-a trimis imediat martorii și l-a provocat la duel. Mă-ntreb dacă asta o fi fost picătura care-a făcut să se reverse paharul... Aici domnul Peppin Mirto se întrerupse iar, și se repezi afară ca să vorbească cu domnișoara Iulia Margulis, care tocmai cobora. După vreo 5 minute reintră. — Așa, și cum îți spuneam, iartă-mă, te rog, pentru întrerupere - domnișoara Margulis mi-a cerut o părere, mă mai consultă la traduceri, o ajut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despre politică și sindicate și refuzul bărbierilor de-a se odihni în zilele de sărbătoare. Adevărul e că guvernul nu le aprobase, hotărâse repausul obligatoriu, dar câțiva, între care și el, călcaseră legea, că n-o fi foc. Clientul îl repezi: — Tacă-ți fleanca, Jeane, că m apucă somnul - și-ntr-adevăr, ochii de prună brumărie păreau gata să se-nchidă. Fane era deasupra certurilor sociale, el avea propria lui politică, își era singur stăpân. Bărbierul îi admiră mustața, oferindu-se să i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duminica, și-l înțepa cu răutate, de parcă avea cuțite, acolo, înlăuntru, iar el o împăca: „Stai cuminte, așa-i înainte de Anul Nou, da’ p-ormă avem liber.“ Și totuși nu era bine cu burta lui, ce-ar fi să se repeadă până la cabinetul doctorului Margulis? Numai că trebuie să lase pe cineva să-i țină locul aici, o jumătate de oră n-o fi foc! Nehotărât, portarul luă un ziar, la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
remarcă, în treacăt, că nu i-a spus cine-a fost Rigoletto, ci Gilda, și-l invită să intre. Barzoiul le deschise drumul, întorcând capul să vadă dacă vin și ei. Am rezolvat șarada, dar n-am rezolvat misterul, se repezi conu Costache, cu cafeaua tip Marghiloman în mână. Am aflat cu ocazia asta că logica e ca un antrenament, dar rezultatul luptei tot nu-l poți controla, abia acolo-i adevărul... — Nu-mi place să filozofez, Costache, dar nu-nțeleg
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a-i pune lui toate întrebările care îl frământau. Dar poate alți oameni nu izbuteau să înțeleagă la fel de limpede că, deși trăise toată viața la Glay, nu era de fapt un țăran. Era mai bine să nu riște să fie repezit. Auzi un bărbat râzând și o femeie care spuse: - Dragul meu, ești sigur că ne dă mina să facem un turneu prin toate planetele? Străbătură coridorul, în timp ce Cayle cântărea din ochi degajarea cu care porniseră în această călătorie. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
podea. Cei doi însoțitori săriră în picioare. Cayle îl lovi la vintre pe cel mai apropiat fără pic de îndurare. Individul gemu, se clătină și-și duse mâna mai jos de burtă. Fără să-l bage în seamă, Cayle se repezi la cel de-al treilea, care încerca să-și scoată pistolul dintr-un toc atârnat de umăr. Îl izbi pe cartofor cu toată greutatea trupului și din momentul acela avantajul era de partea lui. li luă arma și lovi sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
semn spre dreapta. După ce trec dincolo, vedeți pistolul. Asta îl învioră și Cayle nu irosi nici o clipă. Cercetă nava, de la prora la pupa, dar nici urmă de Seal sau de cei ce-l însoțeau. Într-un acces de furie se repezi după căpitan și-i spuse glacial: - Ticălosule, porcule, le-ai dat drumul să scape cu o navă de salvare. Ofițerul îi aruncă o privire fixă, glacială. În cele din urmă îi spuse în bătaie de joc: - Tinere, văd că descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
seară. Mai pot reveni mâine și poimâine, și răspoimâine". Ceea ce-l zăpăcea însă era viteza jocului. De fiecare dată când apărea impulsul, ar fi trebuit ca el să înceteze jocul, dar bila începea să se învârtească nebunește și atunci se repezea să toarne gologani pe mai multe canale. Când pierdea, era stăpânit de nervozitate, apoi de hotărârea lacomă de a nu lăsa în urmă nici măcar un penny din acel câștig. Când câștigă, i se părea ridicol să se oprească tocmai în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
într-o parte, când într-alta. Și, totuși, noaptea și norocul lui nu se sfârșiseră. Avea un sentiment al excesului de plăcere. Prea multe aplauze la fiecare învârtire a bilei, la fiecare nou câștig. Și, indiferent de câștig, femeile se repezeau să-l îmbrățișeze și-l sărutau fie compătimitor, fie într-un acces de admirație. Pe fundal se auzea mereu muzică. După ce câștigă nenumărate mii de unități monetare, ușile "Palatului Gologanilor" se închiseră și veni spre el dolofanul, care-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
oamenii care, doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem să ne făurim un plan". La una din uși se produse nu numai învălmășeală, dar și agitație. Femeia care o interogase inițial pe Lucy se repezi înăuntru și-i vorbi cu glas scăzut "chelnerului". Peste o clipă se auzi o sonerie. Lucy se întoarse pe jumătate și, într-un mod destul de ciudat, își pierdu echilibrul. Simți cum cade în întuneric... Hedrock se mai afla în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pornită împotriva zilei ce avea să urmeze. Se ridică în capul oaselor și încercă să-și mai relaxeze fața încordată, în acest moment, vreo cinci-șase cameriste, care stăteau mai mult sau mai puțin la pândă în spatele unui paravan insonorizat, se repeziră spre ea, oferindu-i o băutură energizantă. Adaptară lumina solară și dormitorul cel mare se lumină pentru o nouă dimineață. Masaj, duș, machiaj, pieptănat, coafat - și mereu, în timp ce trecea prin toate aceste operații cotidiene, ea se gândea: "Trebuie să pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tot n-are ce face, ș-așa îmblă teleleu, Ne-a ține de-urît uitucul ș-a păzi la noapte focul. Deci făcur-un arc puternic și vorbiră ca-n tot locul Unde va căde săgeata, ei să stee de popas. (60) Repezi atunci cel mare o săgeată din pîrlaz. Mers-au ca v-o două zile, ș-au găsit. - Cel mijlociu Aruncă și tot pe - atâta, ba ș-o leacă mai târziu. Dară când svîrli nebunul, mers-au ei trei luni de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cântecele rele ce-n viața-i le cântară... Deslegă pe Zori-de-ziuă, Miez-de-noapte, De-cu-sară, Din cazanul care-l duce, dîndu-le de drum merinde. (235) Abia - ajunge - unde dorm frații, abia focul îl aprinde, Ziua cea întîrziată năvăli din răsputeri Și ca repezit în aer soarele se-nnalță-n cer, Frații lui atât dormiră cât intrase în pământ De un stînjin și-i împluse frunza adunată-n vânt. (240) Se treziră. I! Căline, lungă fu și noaptea asta, Dar nimic el nu le spune, ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace; Iar din negri trunchi de stânca. Peste valea cea adâncă, Pe de-asupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vii, crești pui, Tu cunoști a mea păreche Și de dânsa poți să-mi spui. Ah, te rog dă-mi vreo veste Cumva dacă L-ai zărit Și îmi spune unde este În ce loc el s-a oprit. Sau repezi-te în grabă Și găsindu-l la vr-un loc, Când s-o-ntoarce îl întreabă, Dar să-i spui că ard în foc. Ah, căci nu am aripioare, Că aș trece peste munți, Peste mări strălucitoare, Peste ape fără punți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul repezea Și foarte tare-l lovea. Nu-ș cum focul se loviră, Ochii amândoi săriră Și capul că i-l tăiă, În suliță îl luă Și în pământ îl înfipse. Iar împăratul privea Și pe scări se cobora, La Doncilă că mergea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce pot chinuri Când durerea de amoriu 392 {EminescuOpVI 393} Mă sfârșește ș-o să moriu. Ah, moarte, numai la tine Scăpare mai poate fi, Căci la necaz moarte vine Și omul poate muri. Repezi-te dulce rază Din doi ochi mângâitori, Și vino de înviază Pre alți doi ce-s muritori. Aceasta e a ta putere, Acesta-i darul ce-l ai, Că numai printr-o părere Viața iei și viața dai. 11 Viața
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vestesc - Moartea nu-mi este departe Cu suspinuri îți vestesc. Nici acum la acest ceas N-am putut a te vede Ce nădejde mi-a rămas Dacă mă voi depărta? Cine știe sub ce piatră, Sub ce lemn neputrezit, Va repezi a mea soartă Al meu trup nenorocit. Mâni străine m-or împinge La mormânt ce n-am gândit, Ochi străini iar mă vor plânge, Dar nu tu că te-am iubit. Nu vreu altă răsplătire Sau vr-o jertfă să-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]