5,495 matches
-
liniei moderniste a criticii lui Perpessicius („activitatea sa critică (...) îmbrățișează aproape în întregime literatura contemporană pînă în producțiile sale minore. Deși comprehensivă și primitoare, uneori (...) pînă la abdicare, linia ei modernistă se străvede”) este însoțită de cîteva delimitări semnificative. Este reproșat, între altele, cultul arghezian „excesiv” și „global” (după cum se știe, Lovinescu nu s-a numărat de la început printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Const. Emilian (comentariu în care nu ezită, totuși, să salute prima abordare serioasă a liricii noastre ultramoderne de către critica universitară), Perpessicius evită, din nou, o circumscriere mai precisă a poeziei moderniste sau avangardiste. Cu toate acestea, ceea ce foiletonistul îi reproșează discipolului mihaildragomirescian este confuzia tipologică: elementele denunțate drept „anarhice”, „exhibiționiste” și „deplasate” în poezia unor Vinea, Tzara sau Arghezi sînt, de fapt, mostre de virtuozitate modernă, de o intelectuală, elaborată expresivitate, iar cruzimile de limbaj sancționate la tot pasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
repertoriul lui Hurmuz”...). Faptul a fost taxat dur de F. Aderca în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937, p. 1-2, rubrica „Contribuții critice”, unde îi reproșează criticului „o uitare extrem de regretabilă”: anume, „extraordinarul, năstrușnicul, unicul și genialul Urmuz”, v. E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare V 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Fundația Națională pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult decît anticipaserăm, căci, În ultima clipă, apăruseră alți doi amatori, iar noi ne-am trezit prinși Într-un război al ofertelor, pe care nu ni-l permiteam. În cele din urmă, Dan avusese o discuție cu vînzătorul și-i reproșase că nu proceda corect, că purtarea sa era inacceptabilă, că ne Înțeleseserăm deja asupra prețului și a tranzacției și că un gentleman s-ar ține de cuvînt, cu accent pe gentleman. Acesta este unul din lucrurile pe care le iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
A trebuit să se confrunte cu sosiri noaptea tîrziu, convorbiri telefonice misterioase, purtate În șoaptă, care se Încheiau În clipa În care intra În Încăpere și chitanțe pentru cărți de credit, care nu-și găseau explicația? Lindei i se pot reproșa multe, dar nu că ar fi cumva proastă. E oare Într-adevăr posibil să nu știe? Sau e una din acele femei care știu, dar Își dau seama că mai bine se prefac că nu au habar? E oare una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înălța un rug, și cu cei care se pregăteau să asiste la spectacol. Se învîrtea fără să se oprească o clipă. ― Eppur si muove, cum ai murmurat la ieșire. ― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproșează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îți închipui că inchizitorii nu știau că era o formalitate? Îi crezi atât de proști încît să nu-și fi dat seama
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de rușine, încît m-am furișat pe lângă ziduri până am ieșit afară din cetate. Atunci am auzit pași în spate. Am bănuit cine era și, fără să mă întorc, i-am reproșat: "Ai văzut ce se întîmplă dacă te ascult și uit?" Tăcerea se prelungea și am crezut că plecase. Gând i-am auzit din nou glasul, era la fel de blând ca de obicei, dar mai răgușit și mai trist: "Nu eu te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai simple. De o parte Inchiziția, de cealaltă soarele care încălzește aceste coline și pe noi. Vreau să mă bucur mai departe ascultând cum freamătă chiparoșii. E oare o vină atât de mare bucuria mea? Trebuie, neaparat, să mi-o reproșați? Nu se poate, oare, altfel? ― Firește că se poate, Galilei. Însă aici e vorba de faptul că Inchiziția trebuie refuzată și uneori nu există alt mijloc de a o refuza decât plătind prețul cel mai mare. Criton îi spunea, la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
speriat, firește, de mirosul de carne arsă. Dar, datorită acestui fapt, lumea a pierdut un sfânt... ―... și a câștigat un om, vrei să spui. ― Argumentul care mi-a lipsit era, deci, cenușa. Atunci, nimeni nu mai avea ce să-mi reproșeze. ― Oare ai fi putut să-i spui cuiva, care s-a decis să plătească orice preț pentru ideile sale, că face o prostie? ― Nu. ― I-ai putea demonstra că moartea lui nu va schimba nimic? ― Nu. Sunt lucruri pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să obțină singuri. De aceea au trecut de la admirație la imputări. I-ai făcut să se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mult, nu despre faptul că ți-ai salvat viața abjurând de formă, cum zici tu, e vorba. Eu aș fi făcut același lucru. ― Atunci, de ce mai discutăm? Fiindcă aici e cheia problemei Cine pretinde că nu trebuia să abjur îmi reproșează, implicit, că sunt viu, că trăiesc. Nu se putea să nu retractez și să rămân în viață. Trebuia să aleg. La drept vorbind, pălăvrăgeala pe seama "lașității" mele e o nesfârșită ipocrizie. Nimeni n-are bunul simț să declare, răspicat, că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Anei, desigur. XLII ― Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat și s-a apropiat de mine. Mă așteptam să fie mânioasă, să-mi reproșeze că o spionam. În loc de asta, m-a întrebat cu glasul ei răgușit și blînd: "Ești trist?" Și mi-a mângâiat mâinile. "Nu sunt", i-am răspuns, scuzîndu-mă parcă pentru faptul că o contraziceam. "Și totuși pari abătut", a insistat ea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-se printre coloanele naosului. Pe treptele înalte ale absidei centrale era prezentă întreaga ginte din localitate. Am intrat cu greu, asta și fiindcă predicatorul era asaltat din toate părțile. Unii urlau la el mustrându-l pentru vorbirea greoaie, alții îi reproșau ceea ce susținea sau pur și simplu se distrau insultându-l. Făcându-mi loc cu coatele, am ajuns la absida din dreapta, unde, dând la o parte cortinele, am nimerit într-un colț liniștit. În cele din urmă, predicatorul a fost silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a primit lovitura de grație de la poporul pe care-l iubeam. Diavolii și-au făcut apariția, ascunși în cugetul tinerilor de pe domeniu, stârniți fiind de invidie. Au încercat să se opună ca Vibana să fie îngropată în cimitirul de lângă râu, reproșându-mi că nu eram consângean de-al lor și că Vibana fusese sclavă. Atunci Gundo s-a dus la Ariald, și a fost convocată adunarea, în vreme ce cadavrul soției mele începea să se-mpută în casă. Gundo s-a comportat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu cumva în spatele a toate se-ascunde ereticul acela de Fortunato, așa e? Dacă vrei o profeție, iat-o: ceea ce nelegiuitul va fura n-o să revină bisericii. Îl cunosc bine pe arianul care-și zice patriarh. Tocmai voiam să-i reproșez comportamentul ce-l avusese în vremea invaziei avare, când Fortunato a intrat amenințător, urmat de Grimoald și de Rodoald. - Iată-l pe eretic. Și-a transformat cârja de episcop într-un instrument aducător de moarte, a spus calm Cipriano. Patriarhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmă, pe masa din bucătărie, pentru un experiment ciudat legat de structura creierului. Experiment pe care ea, totuși, nu i-l interzisese. Căci o mamă trebuie să-și Încurajeze fata, să-i acorde un minimum de Încredere. Însă Olimpia Îi reproșa mereu că ea nu e bună de nimic și că nu avea să-și mai găsească vreodată o slujbă adevărată, cu un salariu impozitat și cu drept de pensie. Îi repeta mereu: voi de aici nu mai plecați niciodată. Vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru compania aceasta de șase luni. În decembrie, anul trecut, se oferise să facă schimbul de pe douăzeci și cinci. Petrecuse un Crăciun trist și nefericit, cu căștile pe urechi, În timp ce copiii desfăceau cadourile la casa fratelui ei din Ladispoli - și chiar Îi reproșaseră, Kevin refuzase să-i vorbească două zile de supărare. Nu-și luase nici măcar o zi pe caz de boală. Nici măcar pentru a-l Însoți pe Kevin la oftalmolog. Nu fusese niciodată reclamată. Nu făcuse probleme. Nu intrase În grevă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar fi vrut și Elio să fie. Aris - fiul nereușit pentru care tatăl Își reproșa nașterea, educația, gusturile, totul - refuzase s-o cunoască timp de aproape doi ani. După ce, Într-o zi, pe neașteptate, fără nici o avertizare care să le fi anunțat catastrofa, Elio Își făcuse bagajele și se mutase Într-un apartament din Trieste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
băut mai demult ca să mă otrăvesc. E Încărcată: 7 cartușe + 1. Chiar dacă n-aș fi ochitorul care sunt, n-am cum să greșesc ținta. Am cumpărat-o pentru tine, chiar dacă la vremea aceea n-ai Înțeles asta și mi-ai reproșat că am cheltuit cinci milioane pe un pistol pe care nu aveam să-l folosesc niciodată. Dar Îl voi folosi. Și nici măcar nu l-am plătit În Întregime, doar primele rate. Un pistol de calibrul 45 Acp, din dotarea corpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căreia soțul Îi spărsese buza și Îi luase copiii. De ce femeile Își iau Întotdeauna bărbați nepotriviți? Și de ce și bărbații fac același lucru? — Vrei să-i iei și dreptul de a-i vedea? Deja i-ai stârnit Împotriva lui, Îi reproșa la telefon o voce feminină. L-ai distrus deja, nu-ți ajunge? Ce mai vrei de la el? Emma se grăbi să Închidă telefonul. — Mama lui Antonio nu a mai vorbit cu el de la Paști, rezumă ea, răsuflând oarecum ușurată. Rezemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acela, doar Îi văzuse ambarcațiunea Îndepărtîndu-se În larg mai Înainte chiar ca ea să fi găsit biletul. Era totuși de necrezut că era singura care voia să descopere adevărul asupra morții ciudate a lui Gildas. Iar faptul că i se reproșa acest lucru i se părea Încă și mai surprinzător. Un sentiment de nedreptate, de singurătate și de amărăciune o cuprinse, ca și cum și-ar fi dat seama dintr-odată că Lands’en și toți din familie o respingeau. Ca și cum copilăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarseră spre Yves Pérec, sufocat de uluire. - Doar n-o să credeți cu toții că... articulă el cu dificultate, privindu-i rînd pe rînd. Făcu În mod vizibil un efort pentru a-și controla glasul. - N-am absolut nimic să-mi reproșez! Asta e... o glumă foarte proastă... Pierre-Marie Întări și el, scandalizat. - Evident! Acuzația asta e de un prost gust revoltător! E stupid! - Nu chiar atît de stupid! replică cu agresivitate Gwen, țintuindu-l cu privirea-i albastră pe PM. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reducea la Înălțimea dolmenului. Polițistul se gîndi la mobilul lăsat pe scaunul din dreapta al mașinii de teren și se Întrebă de cît timp va avea nevoie Morineau ca să reacționeze la tăcerea lui. De foarte mult timp, fără Îndoială. Fersen Își reproșă că se lăsase să cadă ca un prost În capcană. Trebuia să iasă de sub dolmen. Calculă distanța care-l despărțea de menhiri - vreo zece metri În cîmp deschis -, cît să fie de cel puțin zece ori reperat și doborît, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pusă la punct menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau complici? - Știai că maică-mea n-a jucat niciodată și cu atît mai mult n-a cîștigat nimic la Loto, și ca să mă menajezi nu mi-ai spus nimic, Îi reproșă Marie cu blîndețe. El eludă Întrebarea. - Ryan a fost mai puțin delicat. - Totuși, fără el eu n-aș fi acum aici. Privi marea care scînteia cît vedeai cu ochii, cu gîndul la cel a cărui viață Începuse În Irlanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]