3,827 matches
-
bazau pe actori, erau niște relații foarte clare, limpezi, semi-realiste între actori. Sigur că regia avea un merit în asta, dar fără acești mari actori, nu știu ce-ar fi fost. Sigur că noi, tinerii, nu făceam decât să ne revoltăm față de acest gen de a face teatru, care ni se părea prea conservator, fără surprize din punctul de vedere al propunerii teatrale. Îi admiram pe acei mari actori, dar, într-un fel, doream, eram foarte neliniștiți să facem altfel, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tineri, poate chiar încă studenți? A.Ș. Păi, sigur că da. Asta este o ocazie extraordinară de a spune ceva despre generația căreia îi aparții. Cum să spun, asta este o istorie care se repetă. Cei foarte tineri acum se revoltă împotriva generației mele, să spunem. Și foarte bine fac. Nu poți decât să mergi împotriva curentului. Dacă cei care vin din urmă nu încearcă să meargă împotriva unui curent stabilit de o anumită generație... O fricțiune creativă e bună. Problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de acasă, care ne obligau să avem un respect adevărat pentru înaintașii noștri. Învățam de la ei, și apoi mergeam împotriva lor dar învățam. A.V. Liviu Ciulei era un regizor pe care să-l respecți, dar împotriva căruia să te revolți? A.Ș. Nu, pentru că Ciulei încă era foarte progresist. El, de fapt, a descoperit un nou fel de a face teatru. Datorită lui, și lui Pintilie, teatrul românesc a făcut o cotitură înspre modernitate. El a fost primul care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat cu rațiune, dar tot către El își întoarce fața pentru direcție (de aici, probabil, Cele 10 Porunci). Întâlnim astfel de manifestări și în viața de zi cu zi: de câte ori nu vedem elevi care se revoltă împotriva unor reguli ale școlii? Sau oameni careși critică șefii? Sau lideri politici defăimați de presă? Scrierile Vedice condamnă comportamentul subordonatului: "Este mai bine să trăiești după propria voie în sărăcie decât să duci un trai decent după legea altuia
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92923]
-
facem nimic, pentru că nu avem nici o datorie față de nimeni. Nar trebui să mergem la școală pentru că nimeni nu ne-o cere. DATORIA NU ESTE OBLIGAȚIE. Este parte din trăirile de zi cu zi. Toată conjurația asta a lumii nu vă revolta? Exista vreun sentiment pe care să nu-l condamne lumea? Instictele cele mai nobile, simpatiile cele mai curate, iubirile juvenile sunt persecutate, defăimate, pentru că nimeni nu înțelege ce este defapt datoria...
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92955]
-
a omului față de sine însuși, se accelerează cu fiecare clipă consumată. Doar moartea pare a se mai desfășura „de la sine”, cu toate că, aparent, omul începe să o programeze chiar și pe ea. De fapt, omul devine agentul și programatorul propriei morți. Revoltat împotriva conceptului de natură, pe care se căznește să-l relativizeze, omul ajunge să smulgă, naturii, până și tutela asupra morții. Dar, în felul acesta, el rămâne singur. Singur, față în față cu propriile incertitudini. Oricunde ar privi, nu mai
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
se pot îndepărta foarte ușor în mod natural. Vecinătatea cu civilizația poate să ajute procesul de civilizare și este o condiție obligatorie, dar nu suficientă. În Moromeții există 261 o scenă în care unul dintre personaje, al lui Țugurlan, se revoltă împotriva morarului hoț care fura din făina oamenilor. Scena este greu de uitat și pentru că autoritatea care intervine în conflict nu face nici un gest împotriva hoțului, ci îl pedepsește tot pe cel păgubit. Prin intervenția abuzivă a jandarmului, cel care
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
morarului hoț care fura din făina oamenilor. Scena este greu de uitat și pentru că autoritatea care intervine în conflict nu face nici un gest împotriva hoțului, ci îl pedepsește tot pe cel păgubit. Prin intervenția abuzivă a jandarmului, cel care se revoltase împotriva unei hoții minore, devine, prin furtul armei, un răzvrătit împotriva sistemului. Pedeapsa va fi alta și concluzia pe care i-o spune jandarmul lui Moromete, în încercarea de a se justifica, este un pur ,,românească": ,,De mă' Moromete, dacă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
natură, ci promovarea instituțiilor sociale ce permit indivizilor să-și sporească neîncetat producția tuturor bunurilor dorite". Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2011, p. 81. 85 Pascal Bruckner arată: ,, Când eșuează, capitalismul ne revoltă prin mizeria pe care o aduce sau o menține; când reușește ne oripilează printr-o profunzime de urâțenie și de marfă proastă. Îngrămădirea de mărfuri inutile, ca și cum consumerismul neînfrânat ar fi devenit supremul ideal al civilizației occidentale. Suntem supărați pe
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
să ne amintim că „recunoașterea demnității inerente a tuturor membrilor familiei umane și drepturile lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, justiției și păcii în lume” și că „necunoașterea și disprețuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conștiința umanității, iar crearea unei lumi unde ființele umane vor fi libere să vorbească și să creadă, eliberate de teroare și de mizerie, a fost proclamată drept cea mai înaltă aspirație a omului”. Evocând primele paragrafe ale Declarației Universale a
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
din competiția de la Sfântu-Gheorghe. Nu toate, n-aș avea loc pentru o analiză aprofundată și dată fiind calitatea peliculelor, cred că merită mai mult decât un crochiu - două. Să încep cu ce nu mi-a plăcut, ba chiar m-a revoltat: e regizat de Thomas Vinterberg, scris de Lars von Trier (auziți vreo dogmă?) și se numește Dragă Wendy. Care nu e o fată sau un animăluț de casă, ci... un pistol. Buuun, avem un grup de prieteni structurat "corect politic
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
la intelectual, haosul social postbelic, răsturnarea brutală de valori adusă de comunism, absurditatea stalinismului, intrarea armatei sovietice, activiștii autohtoni, imensul arbitrar social care din păcate supraviețuiește și azi. 'Trădările' de care a avut parte doctorul Stroia din 1944 încolo ne revoltă și ne lasă neputincioși, fiindcă autorul acestor însemnări nu are puterea - mai ales, nu are deloc dorința - să le răzbune. Stanciu Stroia ajută mulți oameni care nu numai că nu-i răspund cu același gest, dar îi mai fac și
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
să ne aducă prinos de bine și hambare pline - așa e bine? Mă întreabă ironic. Ei, așa da. Însă îl îndemn: -Îmi pari cam obosit - poate ți-ar prinde bine un ceas de somn... -Da', ce? Mă crezi parlamentar?, se revoltă el. Și, uite-așa, un prieten bun, un om la care țin foarte mult, se transformă în dușman. Îmi pare rău de el, regret serile noastre petrecute în fața televizorului desfătându-ne sufletul cu demnitari ambalați în înțelepciuni făcându-i pe
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
umană este o tabula rasa și că împrejurările sociale ne formează conștiința. Auzind-o repetată de miliarde de ori de propaganda sovietică, am avut dubii de foarte devreme în privința asta. Și mai mult decît că am avut dubii, m-am revoltat împotriva ei, susținînd, pe bună dreptate, că noi nu sîntem obiecte, ci subiecți. Viața sovietică era construită în întregime pe ideea că mințile noastre ar putea și trebuie să fie modelate, manipulate etc. Și asta încercau să facă cu noi
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
leniniste de la 1905 este vizibilă, separă creația dedicată "poporului" de domeniul nefrecventabil al textelor "șovăitoare". Ceea ce se cere exorcizată, o dată pentru totdeauna, este prezența operei - drog, destinată de clasele exploatatoare să "adoarmă spiritul de luptă al celor exploatați, canalizându-le revolta pe un făgaș de luptă care n-ar face rău așezării sociale vechi."9 Construcția canonului democrat-popular are drept punct de pornire această demistificare: ipoteza leninistă a dependenței creatorului de pătura conducătoare în regimul capitalist face posibilă eliminarea iluziei de
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
am mari neplăceri cu Fundația lui Buzura, pentru Dicționar. Vol. 2, apărut în decembrie '98, a fost "plătit" (vorba să fie) abia în noiembrie-decembrie '99, la cota de aproximativ 20.000 lei un articol (adică cinci pîini!). Colaboratorii mei sunt revoltați și cei mai mulți nu mai vor să continue lucrul la volumul 4, ultimul. Între timp, cu Sasu, ultimul meu colaborator rămas, noi am pregătit pentru tipar vol. 3, care jumătate e în corectură și jumătate s-a oprit din cules, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
ci și teorii, legi, guverne etc., orice fel de entitate pe care o ontologie de bun simț ne avertizează că nu o vom putea întîlni nicicînd plimbîndu-se pe bulevard. Criticul literar, însă, ca să nu mai vorbim de scriitori, se va revolta pe bună dreptate împotriva unei asemenea viziuni, atrăgîndu-ne atenția că între Sherlock Holmes, de pildă, și numărul 9 e o mare diferență. Primul e medic, cîntă la vioară și are înclinații de opioman, chiar dacă nu voi avea niciodată prilejul de
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
și încîntător, începe, și el, piesa printr-o răzvrătire. Calmată, momentan, de Prospero, dar niciodată cu desăvîrșire suprimată. Altfel, de ce l-ar lăuda atîta Prospero și i-ar reitera neîncetat promisiunile eliberării? Și bestia și spiritul din om, periodic, se revoltă. Periodic și, din fericire, în contratimp. Astfel, putem avea mai mult decît un alter-ego și, tot de aceea, putem și alege. Iar geniul lui Ciulei mai știe și că acolo unde ceasul n-are limbi nici "spiritele secundare" - cele de
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
servește nici măcar pentru a-i oferi o clipă de uitare - pe care ne-o oferă, totuși, nouă, spectatorilor sau cititorilor - unui criminal (Alonso), care pare că s-a pocăit. Sau poate că a obosit. Revenind la Caliban, bestia ce se revoltă împotriva științei și a artei deopotrivă - pentru că l-au smuls din animalitatea pură și i-au dat un chip și grai care ar fi putut să fie omenești -, el știe cum poate fi aneantizat nu numai Prospero, ci orice om
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
ultimul an, de o paralizie, chinuit și mereu în lipsuri, desi i s-au publicat două-trei cărți pentru tineret, născute moarte și inutile de reeditat. De curînd a apărut, la Editură Hasefer, sub atentă îngrijire a dlui Henri Zalis, românul Revolte, publicat în 1945, remaniat apoi de autor și publicat postum. În Dicționarul literaturii române un tînăr C. Robu, scriind medalionul despre Aderca, socoate că deși de pe urma scriitorului n-a rămas acea carte mare care să-l reprezinte cu adevarat, românul
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
publicat în 1945, remaniat apoi de autor și publicat postum. În Dicționarul literaturii române un tînăr C. Robu, scriind medalionul despre Aderca, socoate că deși de pe urma scriitorului n-a rămas acea carte mare care să-l reprezinte cu adevarat, românul Revolte ar fi cea mai bună carte de proza a romancierului. Deși preferință mea se îndreaptă spre Femeia cu carne albă (1927), sau românul de front 1916, nu ignor deloc importantă semnificativă a Revoltelor și pot admite că e o scriere
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
fel (nu și estetic), argumentul editorului e valabil. E bine, dincolo de asta, ca Revolte (socotit de un biograf, cum spuneam, cel mai bun dintre românele lui Aderca) a fost, totuși, reeditat prin stăruința devotată a lui Henri Zalis. F. Aderca, Revolte. Român. Ediție și prefață de Henri Zalis. Editură Hasefer, 1999.
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
pînă la istovire. Ca să obosească fizic, făcea multă mișcare, mergînd, prin locuri de el știute și devenite familiare (cu deosebire parcul Luxembourg) ore în șir. Ca să poată lucra avea indispensabilă nevoie de tutun și cafea. Dar stomacul și insomniile se revoltau, încît, la începutul anilor șaizeci, abandonase și cafeaua și țigară. Și orice tentativă de reluare a "drogurilor" tot îi dăuna bolilor, fiind obligat să sisteze totul. Dar cum să lucreze, totuși, fără aceste adjuvante care îi intraseră de mult în
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
apoi pe femeie. În tren, Jean-Marc își privește iubita dindărătul ferestrelor compartimentului, si nu izbutește să vadă decît o femeie deplasat de veselă și volubila, căreia nu îi poate auzi vorbele și nici înțelege gesticulația. Dar nu vioiciunea ei îl revoltă și înspăimînta, ca o formă mai gravă de infidelitate (cum putea fi veselă la cîteva ceasuri după ce se despărțiseră?), ci altceva. Izolată de acele ferestre de compartiment Chantal însăși nu mai pare reală, ci mai curînd o imagine-amintire, deja vagă
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
văzut cum ies lucrurile!) - că starea țării rămâne în continuare explozivă. Sunt șocat că nimeni nu dă importanța unui fenomen pe care, din păcate, îl anticipasem încă din ianuarie 1998, într-un serial publicat chiar în această revista, sub titlul "Revoltă provinciei": și anume, despre ruptură care s-a produs în România între Capitala și restul țării. Menținerea în aceeași mâna de fier a aparatului decizional, crearea unei dependente infantilizante de structurile centralizate crează "în teritoriu" imense frustrări și o stare
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]