KorAP: Find »[drukola/base=roade & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...163 >

4,067 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

din prima clipă când ai văzut-o pe stradă și soții nu s-au salutat între ei: ea ți-a surîs!... Alungă acel surîs!... Era însă prea târziu, acel surâs, ca un grăunte biblic căzuse pe un teren care dăduse roade: vertiginos, talgere viforoase acoperiră și întoarseră pe dos acest cântec al libertății mele... când am revenit, la o oră târzie, pe strada mea, am văzut-o pe Matilda plimbîndu-se prin fața casei mele! Avea acel pas rar care sugerează trecătorilor că

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tare pe Petea... Avea să-mi explice Matilda prin una din formulările ei lapidare și patetice, ce era cu Petea... Fapt e că urâta pusese stăpânire pe cele două fetițe pe care le făcuseră împreună și le crescu împotriva lui, roasă în același timp de o gelozie fără vindecare, deși la data aceea Petea n-o înșela cu nimeni. Dar începu s-o înșele și atunci îl alungară din casă. De fapt el abia atunci ieșea dintr-o întîrziată adolescență, dar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zic, nu se poate face o excepție? Ba da, dar ce fac cu țăranul care a fost chemat în uzine, în fabrici! De ce l-ați chemat, zic, acolo la țară e tot atât de important, dacă n-avem de mâncare, n-o să roadem, în loc de carne, fontă la grătar. A început să râdă. O justă linie între agricultură și industrie e așa de greu de urmat? Industria e mai rentabilă, zice, și la chestia asta n-am mai avut ce să-i răspund. Și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Ce rost ar fi avut?" "Și acuma de unde știi că îi e mai rău?" " Nu mai rău, foarte rău. Și a ajuns la o susceptibilitate care o chinuie fără scăpare pe nenorocita de nevastă-sa (de la ea știu), totul îl roade și îl macină între o criză și alta, totul ia proporții monstruoase, cea mai mică jignire, cea mai inofensivă aluzie..." "Păi, zic, asta avea el și înainte!" "Nu ca acum! Iar pe atunci trebuie să știi că ținea foarte mult

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
aici ideea de a concepe un copil e bună, dar pretenția ca el să se nască imediat e absurdă. Orice-ai face, copilul tot la nouă luni trebuie să se nască. Tot astfel cu colectivizarea agriculturii: ea nu va da roade decât după ce va trece un anumit timp. Atunci ce rost are s-o forțezi? Procesele sociale se coc și ele urmând de aproape, după legi specifice, legile biologice, fiindcă sânt implicați în ele oameni vii, cu contradicțiile lor, nu automate pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
caz avea în el ceva șobolănesc), n-o mai putea închide din pricina dinților, l-am visat noaptea... Așa sânt ei dați de la Dumnezeu, să le crească dinții și să nu mai poată mânca și să moară de foame dacă nu rod tot timpul lemn! Dacă nu găsesc lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem câteodată să scăpăm oamenii de ei. Acum vreo trei săptămâni a trebuit să dărâmăm o măcelărie. Se aciuaseră în pivniță și n-am reușit să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
putea închide din pricina dinților, l-am visat noaptea... Așa sânt ei dați de la Dumnezeu, să le crească dinții și să nu mai poată mânca și să moară de foame dacă nu rod tot timpul lemn! Dacă nu găsesc lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem câteodată să scăpăm oamenii de ei. Acum vreo trei săptămâni a trebuit să dărâmăm o măcelărie. Se aciuaseră în pivniță și n-am reușit să le dibuim galeriile. Clădire veche, ce mai! Am închis

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
administrației. Ni se povesti că o funcționară își scosese pantofii noi care o cam strângeau și își văzuse de lucrul ei și când la un moment dat își căută cu picioarele pantofii sub birou găsi numai unul bun, celălalt fusese ros chiar acolo lângă ea de un șobolan. Alta avea un borcan cu dulceață în dulap, i se făcuse poftă și vrusese să ia o linguriță, deschisese ușa mică a dulapului și vârâse mâna. În clipa aceea fusese mușcată de unul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
obiceiurile și comportamentul. Dacă au culoar de salvare, n-o să mai găsim decât puii, bătrânii și bolnavii." "Mă strelitule, zise Vintilă, care e viața, cât de lungă a unui șobolan?" " Merge și până pe la zece, doisprezece ani, dacă are ce roade", răspunse famenul. "Și când te gândești gă o albină trăiește doar trei luni și aduge numai foloase, ce bida mă-sii s-o fi gândit Dumnezeu să le dea la ăștia viață lungă?! zise grasul Calistrat și râse în felul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
le convină egalitatea? Credeți că eu sânt stăpân pe deplin la mine acasă?" "Nu?!" Nu e posibil, dom' profesor! Păi numai când o văd cum îi sticlesc ochii și face anumite gesturi, și, aaau, gata, zic, acum o să înceapă... Te roade cu anii, dom' profesor, și începe să ți se facă lehamite! Dai totul de pe tine, și cămașa, numai să n-o mai vezi că-ți face întuneric în casă. Olteanca mea (fiindcă nevasta mea e de prin Strehaia, județul Dolj

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
puțin..." " Nu e adevărat, te iubeam tot atât de mult ca și tine, dar cu toate că nu păream atât de grijulie cu mine sau cu alții, m-a speriat gândul traiului rău, în sărăcie și chiar în mizerie. Adevărurile astea sânt verificate, sărăcia roade orice ideal, puțini rezistă." "Eu ași fi rezistat!" (gîndind: și poate că schimbîndu-se astfel ordinea clipelor mele, nici restul, închisoarea, eșecul cu Matilda, n-ar mai fi urmat). "Cum poți să știi dinainte? zise Nineta. Sărăcia e un cancer. Cât

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
privea. Mă răsucii și o văzui cum stătea liniștită rezemată în perne și își smulgea gânditoare, cu mișcări încetinite ca și când ar fi depănat ceva, fire de păr din creștetul capului (îi descoperisem acest obicei asemănător cu al celor care își rod unghiile). "Ai să rămâi cheală", îi spusesem. "Nu, îmi răspunsese, crește la loc." Înainte de a-l arunca, trecea firul prin dinți și îl crănțănea. Era în astfel de clipe într-o stare de absență, ca să zic așa, lucidă, stare de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în cap? Bineînțeles, gândește el, făcui și dregui, mai bine i-ași fi scos un ochi, să rămână chior... pe mă-sa și pe tat-său! Nu cred că e lipsită de tâlc istorisirea unui mare reporter de pe vremuri, care, ros de curiozitate, s-a dus la Galați să stea de vorbă cu unul Berilă, care omorâse șapte oameni cu un sifon, într-o brutărie... "Mă, Berilă, i-a zis el după ce gardianul l-a introdus în celula aceluia, eu nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
copiii lui. Semăna cu Petrini, dar puțin și cu maică-sa, cu deosebirea că ea avea în plus, peste chipul ei expresiv, inocența, însă, ași zice, o inocență care știa, lucru rar, căci îți sugera că micile suferinți mărunte care rod de obicei marile elanuri și idealuri pe ea n-o vor atinge, orice i s-ar întîmpla în viață. N-ași putea să aduc acest elogiu și copiilor mei, deși sânt și ei foarte reușiți. " Mi-a promis, îmi spuse

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

peretele ciuruit și străbătut de dâre bizare. Ripley fu străbătută de un fior de gheață. Știa care era cauza acestor stricăciuni. Hicks își trecu mănușa peste metal. ― Ați văzut? Panoul s-a topit. ― Nu topit, îl corectă Ripley. A fost ros. Burke o privi cu o sprânceană ridicată. ― Hmmm. Acid în chip de sânge. ― Rezultă din toate astea că un colon a izbutit să rănească pe unul din amicii lui Ripley. Hicks era mai puțin impresionat decât reprezentantul Companiei. Hudson, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
care se aflau de-o parte și de cealaltă a unei găuri, apoi se lăsă mai jos. Văzură într-o secundă deschiderea de dedesubt și, slab luminată de lampa căștii sale, o secțiune a nivelului inferior. Țevi, conducte, cabluri..., totul ros de acid. Apone studie deschizătura, apoi se întoarse. ― Echipa a doua, răspundeți. Unde sunteți? ― Am încheiat inspecția, se auzi vocea lui Hicks. N-am găsit pe nimeni. Sergentul șef dădu dun cap, apoi se adresă celor din transportorul de trupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede carnea și oasele. Avu un spasm muscular și degetul lui apăsă pe trăgaciul aruncătorului său în momentul în care se prăbușea înainte. Vasquez și Hicks se aruncară pentru a eschiva limba de foc care trecea de tambuchi arzând elementele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în viteză. Mașina tresăltă ușor când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii, neprimitoare. Obscuritatea unei lumi slab luminate: suprafața lui Acheron, încadrată de zidurile stației. Într-o clipă, VTT-ul era afară și rula pe drumul ce ducea la terenul de aterizare. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
li se adresa din compartimentul din spate. ― Nimeni nu s-a gândit că o să aibă de-a face cu asemenea creaturi. Hicks, încovoiat asupra consolei comandă pivotarea unei camere exterioare. VTT-ul era într-o stare jalnică: o carcasă fumegândă, roasă de acid. Blindajul considerat invulnerabil nu mai era decât o grămadă de fiare. Ripley se învârti cu scaunul și se uită în culoarul central. ― Newt. Unde-i Newt? Cineva o trăgea de pantaloni; erau mișcări ușoare, așa că nu tresări. Copila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
sări iar spre ei, într-o tresărire de energie uluitoare. Glontele tras de Hudson o atinse în zbor și o făcu să explodeze. Ploaia deluviană care cădea din difuzoarele de apă limită jetul de acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul îi era străbătut de zgârieturi roșietice. Se ridică anevoie alături de Hicks și Hudson. Potopul încetă și sirena tăcu. Apa care șiroia pe dulapuri și instalații dispărea în găurile produse de acid. Hicks se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
spre deschizătură. Prea târziu. Unul dintre monștri ajunsese deja la deschizătura realizată de Hicks și trecuse de ea. Gorman o lăsă și se aplecă pentru a-i examina piciorul. Osul palid se arătă în locul în care pantalonul și carnea fuseseră roase de acid. Ea își ridică spre el ochii sticloși. Glasul nu-i mai era decât un murmur răgușit: ― Aveam dreptate când spuneam că erai un imbecil, Gorman. Degetele lui Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ușile care se închideau îți fine și atinse platoșa infanteristului care se postase în fața lui Ripley ca un scut. Substanța corozivă cruță cablurile cabinei care porniră ascensiunea acesteia spre suprafață. Hicks trase de clapele ținutei de luptă. Lichidul distrugător îi rodea deja fibrele compozite. Primejdia care-l pândea o făcu pe Ripley să uite de panică și să încerce să-l ajute așa cum putea. Acidul atinse pieptul și brațul bărbatului care urlă continuând să se despoaie de veșmintele de protecție, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ceea ce avea de spus și își concentră atenția spre ceea ce zărise la limita câmpului său vizual. Nu era nimic. O simplă picătură de lichid căzută pe planul înclinat, lângă bocanc. Condensare, sudoarea navetei. Dar picătura începu să sfârâie și să roadă rampa metalică. Era acid. Un obiect tăios și lucitor țâșni din pieptul său, improș-când-o pe Ripley cu fluidul intern, lăptos al androidului. Ghimpele uneia dintre aceste creaturi, care fiind atât de gros nu putea aparține decât reginei lor, se înfipsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ale sasului continuau să se apropie uruind și dacă nu reușea să-și elibereze repede glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

Villon se găseau în „6 Martie“, scena cu Nadina și Petre Petre circula prin Regie, înțesată de sublinieri și comentarii. Pentru mine, traseul părea mai simplu. Odată ajuns la porțile mausoleului, mă simțeam calm, deștept și ignorat. Combinația dădea întotdeauna roade: mergeam la ore motivat ca un ștrudel. Puteam oricând să fac stânga-mprejur și să mă opresc într-o cafenea, scutindu-mă de urcatul scărilor. Și totuși, intram conștiincios, cu o bucurie (amestecată cu puțină mândrie) pe care, după atâția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]