3,162 matches
-
ortografic ca semnale demarcative. În ortografia românească există următoarele semne ortografice : *blancul (pauza albă) este spațiul liber între cuvintele unei propoziții : Cireșul din fața casei a înflorit. *bara (\ ) se folosește ca semn ortografic în abrevieri de felul : km\h *apostroful (‘) notează rostirea incompletă a unui cuvânt sau absența primelor cifre ale notării unui an : Las’ pe mine ; ’98 în loc de 1998. Toate semnele ortografice sunt și semnele diacritice adăugate unor litere pentru a marca diferențele de valoare fonetică ale aceleeași litere (a, ă
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
observarea și aplicarea simplă a titlului aliniatului, scrierii cu majusculă,a semnelor de punctuație și a ortogramelor. Pentru clasele I-II, în explicarea ortogramelor Ăs-au, s-a, m-am, l-a, etc. ) se poate preciza că liniuța de unire marchează rostirea împreună a cuvintelor pe care le unește. La început, citirea ortografică o face învățătorul apoi elevii. Copierea - reprezintă o reproducere grafică. Ea se realizează după modele scrise de mână, atât din manual, cât și de pe tablă sau din alte surse
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
există un raport de reciprocitate. Ortografia fixează în scris ortoepia, dar și imaginea grafică a cuvântului. Învățarea ortografiei în clasele I-II, are un caracter pregramatical. Încă din clasa I, elevii întâlnesc cuvinte care se scriu cu cratimă atunci când marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc. De exemplu :s-a întâlnit, ne-am certat, într-un palat, etc. Cratima se mai folosește la:scrierea unor cuvinte compuse: câine-lup, floareasoarelui,Ana-Maria, Harap
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
moderne (și, în genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât trăsneli și „nerozii”. Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
foarte greu atunci. Înduioșat de faptul că nu citise nimic din Constantin Noica, deși, credeam, își dorea, m-am oferit să-i aduc de acasă câteva cărți ale filosofului. Încă nu apăruse Ontologia. Cu multă bucurie, i-am dus Maladiile, Rostirea românească, Despărțirea de Goethe și încă o carte, patru. Mi-a mulțumit, sobru, și mi-a spus că-mi va transmite opinia după lectură. Am așteptat în zadar. Mi le-a înapoiat, peste câteva săptămâni, fără un cuvânt. (Chiar îi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Maria Magdalena/ când vom fi noi la Viena/ ce-am avut și ce-am pierdut/ de ce nu m-aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
tinzând spre aeroplan și uzine (titlul În fabrică se repetă); pașii i se împart între realități contrastante. Ceva din grafica expresionistă a unor Georg Grosz și Franz Masereel, vibrații din Țara de piatră a lui Geo Bogza se reactivează în rostirea lui C., eșuând nu o dată în redundanță, în clișee și poncife. Fie pe latura monumentalizantă, fie pe cea polemică (violent antiburgheză), notații aparținând registrului vânjos, utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să spună, Luați-o de la cap, de la cap, de la cap. Copilăria pare mereu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
printre ceilalți autori englezi? GS. Riscurile mele nu par chiar așa de mari la prima vedere. Nu sunt avangardist (ceea ce ar fi prea comod, după mine). Scriu manierat, chiar curtenitor. Am un aer de neîncredere. Riscurile mele se leagă de rostirea în șoaptă și de pașii în clădiri spațioase. Poemele mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea întreagă e de fapt un astfel de proiect (poate un bloc de închiriat) undeva în marginea șuvoiului din prim plan în poezia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
respectiv pe preoți, că vrăjesc poporul. Mai degrabă credem că ecouri orfeice intraseră în practica sugestionării, care dubla sau însoțea terapeutica empirică a dacilor și despre care amintește scriitorul Euripide în Hecuba și în Alceste. Nicolae Iorga afirmă că aceste rostiri orfeice erau pozitive, cum le considera și Clemens din Alexandria. În terapeutică aceste sugestionări aveau latura lor calmantă, contribuind la eficientizarea tratamentelor pe bază de plante, minerale, produse animale. ALTE MĂRTURII Simbolul șarpelui din medicina egipteano - eleno - romană se întâlnește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o pâine ironică/ tot acolo scrie și gândește/ mirosul complex al bucătăriei fiind mai aproape/ de adevăratul miros al lumii” ș.a. De la și spre acest centru de greutate pleacă și vin fără excepție metaforele poetului. În Antù (1968) se află rostiri cam în spiritul lui Don Quijote (cu care este oarecum afin) sau se tratează timpul și vremea cam într-o doară (chiar dacă „în dulcele stil clasic”): „Altminteri va fi toamnă/ altminteri vor fi ploi/ ovalul picăturii/ îl vom trăi și noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
prin urmare, un sacrificiu, ce face ca istoria sfântă să-și urmeze cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a Mântuitorului, văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
manteis. Deși având roluri distincte, ghicitorul și poetul erau percepuți ca analogi de către universul cultural grec, care așeza poezia și mantica sub autoritatea și protecția lui Apolloxe "Apollo", ca forme de posedare divină din care era tradusă „În versuri” o „rostire sacră”. Dacă mantis, prin manìa, delirul divin, călăuzea comportamentul oamenilor, la fel, poetul era posedat și inspirat de divinitate. Instruit de Muzexe "Muze", coborât din Apolloxe "Apollo", conform lui Hesiod (Teogonia, 22 sqq., 94-97), el avea rolul de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Praeparatio evangelica, IV, 13, 1). Aici se afirmă că singura formă de cult cu care poate fi cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel narațiunea din Viețile Sfinților, puțin numeroasele adjoncțiuni fiind inspirate de aceeași sursă. Cât despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
interioare”. Sustrăgându-se efemerului, el aspiră să se situeze în atemporalitate și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
în dialog momente culturale diferite, de la junimiști la interbelici, de la Hölderlin la Pierre-Jean Jouve și la postmodernitate. Cartea este și o punte între mediul cultural românesc și cel european (francez, rus, german). Privite dintr-un unghi strict retoric, dincolo de echilibrul rostirii, dincolo de impersonalitatea elegantă a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
eu cu mâna blândă / cerșetor la marginea lumii // vine din instinctul meu paradisiac / al iubirii / acest instinct / nu mai are nevoie de vorbe”. Natură duală, încercând să împace uscăciunea și răceala din zonele înalte ale spiritului cu impulsivitatea și pasiunea rostirii tipic romantice, L. dezvăluie parcursul aventurii lirice într-o ecuație programatică: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Esența poeziei lui Dan Laurențiu - ca și aceea a poeziei lui Emil Botta - o constituie un romantism livresc și sumbru, teoretic demodat, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Mircea Streinul, cu aceeași stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc. Timpul trecut, în care sunt proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
vrem legalitate. Cerem respectarea legilor pământești și dumnezeiești. Întunecate minți, treziți-vă! CÂNTECUL Dincolo de puterea cuvântului începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
O. își particularizează prezența prin simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
C. este scos de sub orice acuzație, vinovat fiind găsit constructorul. Între 1942 și 1948 predă, ca profesor suplinitor, un curs de istoria și teoria arhitecturii la Școala Superioară de Arhitectură, lăsând studenților o amintire de neuitat prin prestanța și căldura rostirii, într-un limbaj de o aleasă plasticitate. După instalarea comuniștilor la putere, C. este condamnat, în 1949, la muncă silnică. Pus în libertate în 1953, obține un post la Direcția Monumentelor Istorice, unde își ia sarcina foarte în serios, colindând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]