3,443 matches
-
o zi, visul meu s-a împlinit. Mă ridicam drept, ca o lumânare, deasupra pământului și pluteam așa cât voiam, ore în șir. Uneori, printr-un simplu impuls, împingând asfaltul cu vârfurile picioarelor, mă înălțam la câțiva metri, apoi mă rostogoleam în văzduh. Aveam o ușurință remarcabilă în a executa tumbe în aer: îmi strângeam genunchii la bărbie și mă tăvăleam ca într-un joc de copil ce căpătase doar prin voința sa cea mai frumoasă jucărie. Când îmi era foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nimeri din greșeală la picioarele lui. El se opri uimit câteva clipe, își ridică ochii spre tribune și-i trase un șut anemic în direcția porții. Balonul pluti în aerul cald de parcă era dezumflat și când atinse pământul se mai rostogoli fără rost câțiva metri. Un fotbalist alergă numaidecât, în timp ce antrenorul striga: Mai repede, mai repede! Mișcă-te, mișcă-te! Sportivul trase un șut puternic spre poartă. Portarul încercă să prindă mingea, dar ea alunecă în celălalt colț al terenului. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
plimbări solitare, împins de simțurile mele totdeauna în fierbere, prin pădure și pe malul gârlei, sperând nostalgic vreo „fatală“ întâlnire. Odată, pe țărmul Ialomiței, am dat de un soldat care, așezat chiar lângă apă, privea dus pe gânduri cum se rostogolesc valurile. Era și arătos, dar n-am îndrăznit să intru în vorbă cu el, oricât de tare mă împingea dorința - ceea ce a strecurat în mine, pe multe zile, o melancolie pătrunzătoare, tăindu-mi pofta de mâncare. După cum se vede, nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Acum mă simt... în clepsi dră. La un moment dat ți-am scris că cea de aici nu sunt eu. Mă simt ca un fir de nisip închis între pereții reci ai unei clepsidre. Las timpul să treacă și mă rostogolesc odată cu el. Zilele se rotesc, serile vin, diminețile răsar, toate identice, nu vreau să știu că e iulie sau august sau mai. La început fiecare zi era o povară. Aș fi preferat să nu mă trezesc dimineața, ca să nu mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat "vizionară" și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nou în poziție bipedă, jucătorul are două soluții: - să efectueze rularea în sens invers și să ajungă în poziția „ghemuit”, după care va urma ridicarea în picioare; - să continue rularea, printr-un balans mai mare de picioare, și să se rostogolească peste cap sau peste umăr (gen „cilindru” din gimnastică), ajungând în poziție „pe genunchi”, cu sprijin pe palme, de unde se va ridica, apoi, în picioare. Preluarea cu plonjon lateral Pentru mingile care cad lateral de jucător, la care acesta nu
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
întreprinderea Jack Daniel's care poate apărea ca fiind constituită din angajați care nu fac eforturi. Conflictul este, însă, rezolvat în paragraful următor: Richard McGee se trezește cu mult înainte de răsăritul soarelui. În răcoarea și liniștea dimineților din Tennessee, el rostogolește butoaiele grele, pline cu Jack Daniel's, în crama de îmbătrînire. Încet, în ritmul său; întotdeauna același. La Jack Daniel's noi nu facem nimic în grabă. Fraza "la Jack Daniel's noi nu facem nimic în grabă" permite, prin
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
s (vezi cap. 2) se spune că angajatul model Mc Gee acționează într-un ritm lent, iar enunțarea însăși întruchipează această lentoare ("Noi nu facem nimic în grabă"), produce fraze cu o segmentare încetinită ("Lent; în ritmul său; întotdeauna același"), rostogolește frazele ca niște "butoaie grele". Prin vorbirea sa, enunțiatorul ne face să simțim comportamentul atribuit membrilor întreprinderii. 2. Garant și întruchipare Ethos și ton Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fel se întîmplă în publicitatea pentru whisky Jack Daniel's (vezi cap. 2): acel "noi" al enunțiatorului care pare să ignore co-enunțiatorul corespunde punerii în scenă a fabricării artizanale în care artizanul, continuatorul unei lungi tradiții meșteșugărești, își face treaba, rostogolește butoaiele fără să se gîndească la alții, sigur de calitatea sa. 4. "On"28, "ei" O subiectivitate în afara relației enunțiative Pe lîngă "persoanele" propriu-zise, enunțiatorul și co-enunțiatorul, care se opun non-persoanei, franceza dispune, de asemenea, de un element, on, care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să pătrundă în această lume fericită sufletul sinucigașului, ca s-o otrăvească și armonia ei să se sfărâme în clocot de patimi. Ura, care desparte, înfrânge iubirea, care unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește pe cogito ergo sum, îi duce logic la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care nu ni-o vom ierta mai târziu. E ca și cum te-ai juca iarna cu un bulgăre de zăpadă. El va deveni mai mare dacă și numai dacă nu te vei speria de frigul de afară și îl vei rostogoli mult mai mult. La sfârșit vei rămâne cu omul de zăpadă apreciat de copiii care te privesc prin ferestre și-ți fac semn că ziua lor a început cu tine. Dincolo de orice lucru pământesc, cea care dăinuie este cartea. În
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
române, strâns înrudite cu cea moldovenească, însă și independența indiscutabilă a celei din urmă. Cu câteva săptămâni în urmă, A. Lazarev critica violent, la o adunare orășenească a lingviștilor, scriitorilor și învățătorilor, „lucrători științifici care în părerile lor s-au rostogolit până la negarea completă a sinestatorniciei limbii moldovenești, afirmând că nu-i nici o deosebire între limba moldovenească și cea română”. După părerea sa, cauzele acestor tendințe trebuiau căutate în „nerecunoașterea sinestatorniciei limbii moldovenești” de către „cercurile imperialiste din fosta României boierească, care
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
diferite. Se spune că Galileo ar fi demonstrat că părerea lui Aristotel era falsă lăsând să cadă greutăți din turnul înclinat din Pisa. Povestea e aproape sigur falsă, în schimb Galileo a făcut ceva asemănător el a lăsat să se rostogolească în jos bile de diferite greutăți pe un plan înclinat neted. Măsurătorile lui Galileo au arătat că viteza fiecărui corp crește în același ritm, indiferent de greutate. Se observă că o greutate de plumb va cădea mai repede decât o
Caleidoscop by Maria-Magdalena Grivole () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93247]
-
cu fulgul și cu bila de plumb și a observat că, într-adevăr, ambele lovesc solul în același timp. Măsurătorile lui Galileo au fost folosite de Newton pentru fundamentarea legilor sale de mișcare. În experimentele lui Galileo, corpul care se rostogolea se afla tot timpul sub influența aceleiași forțe îgreutatea proprieă iar efectul ei era mărirea constantă a vitezei. Aceasta demonstra că efectul real al unei forțe este întotdeauna schimbarea vitezei unui corp și nu doar prin punerea lui în mișcarea
Caleidoscop by Maria-Magdalena Grivole () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93247]
-
străbate Câmpia Română, cu care se întrece în frumusețe și măreție, Dunărea galbenă de mâl se despletește istovită, în apropiere de orașul Tulcea, așezat sub horă de coline, în trei mari brațe: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe prin care se rostogolește în Marea Neagră". Punem în evidență astfel că Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei brațe, că pământul aflat între aceste ape este cel mai tânăr, roditor și populat pământ din România. Lecția este însoțită de imagini ce redau frumusețea Deltei
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
de lemn inexpresivă ce trece pe buzele tuturor fără a spune nimic, decât că nu ai propria ta atitudine și că ai ales să fii umplut cu ce s-a nimerit. Este o infinită tristețe în școala românească dacă se rostogolesc astfel de întrebări de pe buzele elevilor la urechile profesorilor. Orice disciplină de studiu are un limbaj de specialitate, are un nucleu teoretic sau empiric în afara cărora învățarea rămâne simplu diletantism. Nu poți amesteca borcanele, dar poți conștientiza că ele sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la un schimb. Steinbeck îi poartă pe omologii lui Cain cu această dorință intensă a păcatului în ei dar îi pune în situația de a o stăpâni, spre deosebire de Cain cel biblic, care a fost răpus de neascultare. Generații întregi se rostogolesc pe structurile aceluiași pattern având însă libertatea de alege. Unii se nasc buni ca urmași nevinovați dar și fără merite ai lui Abel, alții se nasc cu povara unei firi năvalnice și pătimașe pe care au a o struni din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se salvează prin solidaritate, conduși de ochii care văd ai soției doctorului. Și stupoare!... Nici urmă de soldat care să împuște pe evadați. Orașul întreg, țara întreagă, era victima orbirii albe. Grupuri de orbi deveniseră populații de termite care se rostogoleau din apartament în apartament, și din magazin în magazin pentru a căuta hrană. Din nou soția doctorului pornește de una singură într-o expediție pentru a-și salva grupul. Saramago, vrea parcă să sugereze că omenirea întoarsă la stadiul de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o dată mult prea strâmt, ceea ce pentru Ilana este de neacceptat. Ilana se simte abandonată. Ea încetează, odată cu centrarea bărbatului ei în lumea mare, să mai perceapă echilibrul, și atunci, caută noi elemente de sens în cutia neagră pe care o rostogolește lui Alex aruncând acolo și filmul prezentului. Michel urmează a fi oarecum abandonat, în încercarea soției lui de a-și reconfigura o nouă dimensiune a sensului. Când Ilana se mută la Zikhron, unde se restabilise Boaz și unde vine și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ambiguu. În ce lume suntem?" spuneai. "În ce lume"/ Această spaimă liniștită ca un obraz mut cuprins/ De spaimă". Într-adevăr, în ce lume ne aflăm, de vreme ce "Veșnicia e acolo pe o culme. Pe altă culme/ Din nisipul fierbinte se rostogolește un astru aprins"? O lume de culmi, se pare, configurată la altitudinea unei imposibile cuprinderi; nu imaginarul tărâm de nicăieri, rod al spaimei de real și al distanțării compensatorii, ci lumea reală a cărei culme e veșnicia însăși, slava ei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginilor care evocă pulsiuni infrareale, zvâcniri ale inaparentului în căutarea unei forme: "Liberatoare poezie, târâtă de pământ,/ Un călăreț cioplește neliniști obosite/ Pe uriașii arbori de foc, păduri de cer -/ Un demon vânt, înflorat, metalic,/ Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite". Ar fi inutil să depliem acest relief și să căutăm la suprafața netedă un sens. Poezia (se) eliberează tocmai în relieful accidentat al imaginilor juxtapuse, în tectonica vălurită, măcinată, a unei dinamici. Arborii de foc, pădurile de cer, vântul demonic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bagi de seamă cum te dai după ea, lăsându-te mai întâi locuită, iar în cele din urmă înlocuită. Repet, nu-i vorba de intruziune; nu apare nici o forțare, ci doar studiul și calculul atent al înclinației locale, spre a rostogoli optim înspre partener stăruitoare regularități. Ah, valurile astea de beton cu uscare lentă...! Omul îi este omului teren de construcție, care înseamnă lupărie ce înghite cu încetinitorul. − E drept că-mi vine să te mănânc de dragă ce-mi ești
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
foalelor de fierărie; inspirația doar readucea lumea în poziția de-a fi iarăși expulzată spre a-i menține lui tonusul - o derizorie participare alături de hazard la clădirea ei, s-ar putea spune. Mâna jucătorului apucă zarurile numai spre a le rostogoli încă o dată, și încă, și încă, întru dobândirea unei configurații mai auspicioase. Chiar dacă zarurile ar fi de diamant, a strica jocul pentru a ți le însuși ar compromite totodată incalculabil și pofta de viață - miza cu valoare supremă. Dincolo de ideea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și lumina puternică a reflectoarelor sfâșiase aparența de continuitate disputată a spațiului. Zărise atunci două mâini mari și străine rătăcind întrebător pe șoldurile mamei sale, ale cărei priviri rămâneau inexplicabil pierdute în cu totul altă direcție, furate de clovnul nătâng, rostogolindu-se în tumbe caraghioase și hohote stridente, după isprava-i gustată inegal de public. Le smulsese furios de pe flanela moale și prea îngăduitoare a fustei ei, în care își afundase apoi fața pentru tot restul spectacolului, strângând-o din răsputeri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
digurilor străjuite de plopi, locuia cu-ai săi în Ouderkerk; numai maică-sa, dusă cu treburi pe la o soră din Rotterdam pentru câteva zile, lipsise de-acasă în fatidica noapte de 31 ianuarie. Îl trezise din somn un muget greu, rostogolindu-se peste câmpuri în tonalități grave și înecând spornic în sine sute de alte glasuri cu mult mai înalte, căci disperate, ale suflării din sat. Cavalcada copitelor infernale venea din toate direcțiile, răpind cu o singură manevră și posibilitatea de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]