3,207 matches
-
este sub forma unei câmpii deluros. Prin mijlocul municipiului trece pieziș de la NE către SE, o culme înaltă (200-300 m) și strâmtă (4-8 km) care desparte bazinul Prutului de al Răutului. Înăuntrul acestor două bazine, numeroase culmi prelungi și mai rotunjite se ramifică, lăsându-se în trepte, printre afluenții celor două ape. De aici, aspectul valurat al reliefului acestui oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în faptul că închide între granițele sale obârșiile celei mai întinse părți din văile Basarabiei
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
engleză (în ), este una din cele mai mici specii de amfibieni ce face parte din ordinul Anura. Specia ocupa un areal restrâns în sudul Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Formele adulte ating în lungime circa 10-18 mm. Capul larg, botul rotunjit. Colorația în regiunea dorsală variază de la pal spre verde întunecat, gri, cafeniu, roșcat sau negru, cu o dungă întunecată de la ochi spre regiunea axială, de asemenea cu o dungă pală sau verge îngustă de-a lungul regiunii vertebrale, iar uneori
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
arabă care înseamnă "casă-magazin") are un plan pătrat si trei etaje care închid o curte centrală. Curtea conține o fântână medievală și este în prezent acoperită de o structură din oțel și sticlă. Fațada are, la etajul inferior, cinci arcade rotunjite mari, care închid un portic de unde se descărcau odată mărfurile de pe Canal Grande. Al doilea etaj are un lung șir de ferestre bifore care, la etajele superioare, au ferestre dreptunghiulare mai mici. În partea de sus a fațadei sunt dispuse
Fondaco dei Tedeschi () [Corola-website/Science/333442_a_334771]
-
Toretto și Alvise Tagliapietra, fiind realizate în 1736/1737. Decorarea interiorului a început în 1736, la zece ani după demararea construcției. Deși pereții exteriori formează un plan rectangular, interiorul navei (înconjurat de coloane corintice care susțin o suprastructură cu colțuri rotunjite) are forma aparentă a unei elipse. Există trei altare amplasate în spatele liniei pilonilor de pe fiecare parte. Naosul este bine luminat pe ambele fețe, prin ferestre înalte și mari, care scot în evidență tonurile contrastante ale pereților albi și ale pietrei
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
moale și flasc, de mărime mijlocie (lungimea totală până la circa 180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite, el are o formă discoidală: capul, trunchiul și înotătoarele pectorale lărgite formează un disc mai mult sau mai puțin circular. Conturul anterior al discului trunchiat sau crestat. Rostrul extrem de scurt; cartilajul rostral absent sau redus; Ochii și spiraculele mici și
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
Sub ochi și ascuns sub piele, se află un țep mic. Înotătoarele sunt rotunjite și mici. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală, cu baza scurtă, se inserează în urma verticalei posterioare a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala este mică și rotunjită. Pe spate și pe fața ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este brun sau cafeniu închis, abdomenul bate în galben portocaliu sau este roșcat. Pe spate, se află numeroase
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
ecosistemelor. Pești de talie mică sau mijlocie (13-70 cm). Corpul este alungit sau relativ înalt, slab comprimat lateral, în secțiune eliptic. Capul comprimat lateral. Ochii sunt situați în jumătatea anterioară a capului și privesc lateral. Spinarea și abdomenul înaintea ventralelor, rotunjit. Abdomenul, în urma înotătoarei ventrale (între ventrale și anus) este rotunjit sau slab comprimat formînd o carenă slabă acoperită cu solzi îndoiți la mijloc. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi. Solzii sunt groși, persistenți, imbricați, mari sau mijlocii, bine fixați. Gura
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
colțurile gurii. Fără mustăți. Gura (fălcile și palatul cavității bucale) este lipsita de dinți. Au dinți faringieni dispuși pe un rând (6—5, adică 6 dinți pe stânga și 5 pe dreapta; rareori 6—6 sau 5—5); cei anteriori rotunjiți, cu coroana conică, cei posteriori retezați sau încârligați la vârf, uneori cutați, cu coroana teșită și puțin îndoită în croșet. Au o singură înotătoare dorsală. Înotătoarea dorsală se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
maximală de 51 cm. Ajunge la o greutate până la 2 kg. Poate trăi 10 ani. Are corpul ovalar și înalt, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari persistenți. Spatele este convex. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul scurt, cu gură mică, subterminală, aproape inferioară, cu deschiderea îngustă și semilunară. Botul este ascuțit. Ochii sunt mici. Înotătoarea dorsală este înaltă și începe din dreptul marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
11-12 radii ramificate (formula III-IV 11-12); prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-6 radii ramificate; prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Coada bilobată, cu lobi mai mult sau mai puțin rotunjiți. Linia laterală completă situată pe mijlocul corpului. Genul "Cyprinus" apare în documentația paleontologică începând cu miocenul. În România și Republica Moldova, trăiește o singură specie cu mai multe rase de cultură - crapul comun sau crapul european ("Cyprinus carpio"). Genul "Cyprinus" conține
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
Carassius") și 8½ sau 14-21½ raze dorsale ramificate. le trăiesc în habitate diverse de la cursurile torențiale de deal până la lacuri, estuare și peșteri. Capul și corpul sunt ovale, mai mult sau mai puțin alungite, comprimate sau, uneori, turtite, abdomenul neascuțit, rotunjit sau chiar aplatizat, în ultimul caz înotătoarele pectorale și ventrale sunt orizontale. Înotătoarea dorsala lungă sau scurtă cu 7-30 raze ramificate, fără sau cu un spin osos care poate fi denticulat posterior. Originea înotătoarei dorsale este situată înaintea sau opusă
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
Tisei superioare și sectorul de vărsare al afluenților Săpânța, Iza, Rona, Mara, Vaser, Novăț, Cosău și Vișeu . Are o lungime obișnuită de 15-18 cm, lungime maximă de 25 cm. Corpul este alungit, fusiform, puțin comprimat lateral; capul aproximativ conic, botul rotunjit sau obtuz. Profilul dorsal al corpului slab convex, la unele exemplare rectiliniu, din zona cefei până la inserția dorsalei. Gura este mică, subterminală. Dinții faringieni sunt dispuși pe 2 rânduri (formula 2.5—5.2 sau 2.5—4.2). Înotătoarea
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
ele (movila nr. 2, cu înălțimea de 3,30 m și diametrul de 35 m) fiind protejată de o construcție specială ridicată în 1984, cu prilejul centenarului descoperirii culturii Cucuteni. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul principal pentru care s-a ridicat movila și trei secundare. Modul de construcție al edificiului (fără stâlpi de susținere
Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni () [Corola-website/Science/331350_a_332679]
-
și amfibieni, care se întinde de-a lungul unei linii de la vârful botului până la ochi. Acest unghi poate fi obtuz sau ascuțit și se prezintă uneori sub forma unei muchii mai mult sau mai puțin evidente, foarte ascuțite sau ușor rotunjite. La amfibieni cantusul rostral se întinde de la vârful botului până la colțul anterior al ochiului, iar la reptile de la vârful botului până la colțul anterior al muchiei supraorbitale (adică de la scutul rostral până la scutul supraocular).
Cantusul rostral () [Corola-website/Science/334077_a_335406]
-
plantigrade galericole din familia sciuride ("Sciuridae") de talie relativ mare (30-60 cm lungime și o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici și rotunjite. Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Lacrimile de Batavia (numite și lacrimi batavice, lacrimi de sticlă sau picăturile prințului Rupert) sunt obiecte de sticlă călită cu proprietăți mecanice remarcabile datorate tensiunilor interne. Au forma unui mormoloc: alungite, cu un capăt rotunjit și gros, și din ce în ce mai subțiri spre capătul opus. Lacrimile de Batavia se produc lăsând să cadă picături de sticlă topită în apă rece. Stratul exterior se răcește și se solidifică mai repede în contact cu apa, în timp ce capacitatea calorică face
Lacrimă de Batavia () [Corola-website/Science/334306_a_335635]
-
crucii fiind formate de pătrate de sticlă roșie cu o imagine în email a Sântei Ana, purtând o cruce în mâini și impusă în centrul crucii. Din unghiurile crucii ies flăcări aurii, după alții a fi vorba despre un frunziș rotunjit. Pe verso au fost aplicate inițialele înfulecate „A.J.P.F” pentru „Anna Imperatoris Petri Filia” (Anna, fiica împăratului Petru). În anul 1828 înfățișarea crucii a fost modificată prin ucazul țarului Nicolae I. Sticla ei a fost înlocuită de o cruce
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Colorația este variabilă în funcție de mediului înconjurător: cafeniu-deschisă, brun-roșcată sau verzuie-măslinie. Pe spate și laturile corpului, numeroase pete mici, cafenii, ovale sau rotunjite. Pe partea dorsală a capului, înapoia ochilor au două pete mici ovale, albastre, dispuse în spatele unei dungi sub formă de un V cu vârful îndărăt. Între ochii 2-3 dungi de culoare galbenă sau albastră tivite cu negru. Pe laturile capului
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
pe litoralul românesc al Marii Negre. Este un pește mic, având o lungime de până la 10-12 cm, de obicei 6-8 cm. Corpul alungit, turtit dorsoventral anterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul triunghiular, moderat deprimat. Botul lat, cu vârful rotunjit, sub forma unui cioc de rață. Ochii înconjurați cu un cerc de culoare deschisă, se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
Au singura înotătoare dorsală mai mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o poziție abdominală, mai mult sau mai puțin apropiate de cele pectorale. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, nu este bifurcată. Linia laterală lipsește, dar mugurii senzitivi sunt bine dezvoltați pe cap. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști) sau este absentă. Marea majoritate a ciprinodontiformelor trăiesc în apele dulci și salmastre din regiunile
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
laterală ușor curbată. Înotătoarea dorsală începe la jumătatea corpului, se inserează deasupra bazei înotătoarei ventrale și are baza scurtă și marginea concavă. Înotătoarea anală se inserează în urma capătului posterior al înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
ajungând rareori la 13-15 cm lungime. La vârsta de o vară, măsoară 3 cm, la două veri 5 cm și la trei veri 7-9 cm lungime. Masculii sunt mai mari. Specie asemănătoare cu zglăvoaca comună. Corpul alungit cilindro-conic, lat și rotunjit în partea anterioară, comprimat lateral în regiunea posterioară. Înălțimea maximă a corpului se cuprinde de 4,6-4,9 ori în lungime lui; înălțimea minimă a corpului intră de 2,2 -2,5 (rar 2,9) ori în înălțimea maximă și
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea celei mai lungi. Înotătoarele pectorale mari, largi, în formă de evantaliu, ating începutul celei de a doua înotătoare dorsale. Înotătoarea caudală scurtă, rotunjită. Colorația variabilă, mai puțin marmorată ca la zglăvoaca comună. Coloritul spatelui și laturilor este uniform, verzui-măsliniu, cafeniu-verzui, bruniu, fără dungi transversale; uneori, se observă pete întunecate, neregulate. La baza înotătoarei caudale, se găsește o pată. Abdomenul este alb-gălbui, cu desen
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]