4,274 matches
-
m-am uitat și eu în sus. În jurul ferestrelor largi ale dormitorului principal și deasupra ferestrelor frantuzești care dădea spre camera media situată sub dormitor se puteau vedea niște pete uriașe, unde vopseau albă se cojise, lăsând la iveală stucatura roz de dedesubt. Omar ținea în mână un pahar de cafea cu gheață de la Starbucks și cu ochelarii de soare împinși pe frunte, părea total nedumerit. Prima impresie era că vopseau se cojea la întâmplare (să fi fost oare zgomotele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am uitat de chiloți și de urmele ude de pași pe cimentul din jurul piscinei și m-am îndreptat hotărât spre dosul casei. Am privit neajutorat marele miraj al peretelui jupuit. Întregul perete, de la sol la acoperiș, avea acum culoarea stucaturii roz, făcându-mă să mă simt ca o gâză. Zgomotele zgârieturilor nu mai veneau din această parte. Peretele năpârlise complet, am înțeles asta, iar jupuirea se producea acum în altă parte, undeva în față. Când am dat colțul casei și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
final răzbătea din vid imaginea tatălui meu: avea fața albă, ochii închiși împăciuitor, iar gura doar o linie care se deschise curând, urlând. Mintea mea continua să-și șoptească sieși, iar în amintirile mele totul era acolo - casa cu stucatură roz, mocheta verde și flocoasă, chiloții de baie din Mauna Kea, vecinii noștri Susan și Bill Allen - și puteam zări mașina crem 450 SL rulând pe benzile unei autostrăzi străjuite de portocali și lămâi, gonind spre o rampă de ieșire nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos, dar în singurătatea lui părea ostenit (și unde era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât și obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Orășel neînsemnat, la origini, copleșit apoi de eternitate, el a îmbrăcat o toaletă costisitoare în latura vestică acolo unde banii americani abundă dar, pentru moment, nu poate încă rivaliza cu Veneția, Palmira sau Baalbek, și nu se întrevede nici o epocă roz la orizont. Degeaba încercați să descoperiți aici vreun locșor feeric, pierzându-vă în vreo fundătură. În acest mușuroi uriaș, nu veți găsi niciunul din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea bună. Odeoane, lacuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tării "Tu ești Fiul meu preaiubit." La fiecare cotitură, îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii aplecate peste un șuvoi primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
penuria retiniană: ochiul e pedepsit, odoratul satisfăcut pe deplin, există o dreptate în lumea deliciilor. În partea arabă a orașului, nicio galerie de artă, doar bazaruri cu litografii de un gust îndoielnic și buticuri cu lenjerie hidoasă chiloței și sutiene roz. În partea evreiască, galerii de artă aspectuoase; dar, mai ales, nu tu pungi de plastic, nu tu recipiente goale de sifon aruncate pe jos (serviciile publice funcționează), nici măgari sau catâri cu coșuri de piele în spate, nici gunoaie, nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un fruct ca o alună, ceva mai mic decât ghinda. În grădina aceasta se fac experiențe cu specii folositoare cum e arțarul balan ce crește repede și dă un lemn bun pentru instrumente muzicale. Florile lui sunt ca niște lalele roze alburii. Și sus și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Eugenia să se îmbrace național și cu catrință, după cum s-a și îmbrăcat. Dar cum am întrat în casă sâmbătă sara, a venit și Eugenia. Și m-a întrebat: "Ce mai faci domnu Rădășanu ? ". Și era îmbrăcată cu o bluză roză frumoasă și cum s-a sucit și învârtit ea, că tare mi-a plăcut și tot atunci mi-am pus în gând s-o iau. Și eu am răspuns: "Ce să fac ? Ia am venit oleacă pe la dv. ". Și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de pomi mai mici. Cireșul făcea cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
M. Wegner vezi “Din amintirile unui medic veterinar”, autor Despina Tudor, Editura Vergiliu, București, 2000 “noaptea În cap” și ne Întorceam la cuib pe Înserate. La gura sobei ne Împărtășeam impresiile zilei și căutam să ne facem viața cât mai roză, deși era destul de albastră. Îi văd și astăzi degetele presate de creionul chimic (nu apăruseră computerele) și căutând ore Întregi după 10 bani pierduți prin nu știu ce Notă contabilă. Am profitat deci de apariția secției de pavoazare la Ecarisaj, pentru ai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
apele, altădată mocirloase și pestilențiale, sunt atât de limpezi și au un miros atât de plăcut, încât te și întrebi cum de a fost posibil să se întâmple o astfel de minune... Și mă bucur că totul e atât de... roz! Din fericire, cei ce sunt cu adevărat scriitori de valoare, rămân scriitori de valoare indiferent de ce parte a fost fiecare în acel conflict. Chiar dacă s-au rupt niște banale "înțelegeri", cum le numești tu, față de care n-am avut nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a spus: Că marfa e bună și vrea un preț bun și așa este o familie numeroasă și părinții iau spus să ia preț bun pe miel că merită. Mieluțul era alb, cu ochii strălucitori și blânzi și boticu era roz de-ți venea să-l mângâi și să Îl săruți nu alta. O frumusețe de mieluț. Te privea blând parcă-ți vorbea ceva.... Dar Iuda n-a dat importanță la cuvintele copilei și i-a Înșfăcat mai mult forțat mielul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din "Nicotiana silvestre" "Nicotiana rustica varianta sălbatică, ruda sa nobilă cubaneză fiind "Nicotiana havanensis"! Plantă anuală, cu o înălțime de 2 metri, tulpina dreaptă, cu frunze numeroa-se și mari, lungi de până la 30 cm și lanceolate, cu flori purpurii sau roz, tutunul din Cuba avea să fie apreciat de savantul german Alexander von Humboldt (1769-1859, călător în Cuba la 1799 și 1804), în lucrarea sa "Eseu politic asupra insulei Cuba", drept "celebru în toată Europa, un-de se fumează, patria sa clasică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
decisiv factorii de climă și sol. Cuba este situată departe de căldurile ecuatoriene, temperatura medie anuală fiind de 25 grade, umiditatea relativă de 79%, precipitațiile în zonele de cultură de 1000-2000 mm anu-al, iar solul, de culoare roșu-tropical sau roz, nisipos, feruginos, cu particule de cuarț, este foarte bun pentru tutun. De reținut în acest context că semințe de tutun cubanez au fost utilizate și în alte țări, fără rezultat, tutunul recoltat neavând niciuna din calitățile tutunului cultivat în Cuba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
unei livezi nu face nimic. O asociație se ocupă de pomi, vinde fructele și-i Înmînează proprietarului un cec. În realitate citricele sînt o afacere riscantă pentru micul Întreprinzător. Pentru o perioadă, venitul mediu e ridicat, mai ales la fructul roz și la cel rubiniu. Dar un operator mic nu poate face față anilor În care prețurile sînt scăzute sau recoltele mici. Un presentiment al damnării planează asupra văii. Trebuie să te descurci repede, Înainte să se-ntîmple ceva, Înainte ca musculița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la ora 6, luam ceaiul la 7; o plimbare de 1 1/2 oră prin pădure era timpul cel mai plăcut din toată ziua. După viorele, au început micșunelele, pe urmă brebeneii. Într-o zi pădurea era albastră, apoi albă, roză, încolțeau mugurii și puneau un văl verde pe stufișuri, făceau un contrast ciudat cu zăpada ce mai rămăsese pe unele locuri, ultima urmă a acelei ierni năprasnice. Vremea caldă grăbea vegetația, dar pe câmp aproape nu se lucra, oamenii nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tease, când la un moment dat, fata care făcea spectacolul la bară, veni la noi și se luă de bietul Măric, ca să îl invite la dans. Fata avea un fel de eșarfă lungă de vreo doi metri, făcută din pene roz, care i-a înfășurat-o lui Măric după gât și l-a tras astfel pe ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mult, își înfășură după gât eșarfa fetei și dansa în ritmuri exotice în jurul fetei. După seara asta, a doua zi, bineînțeles că primul tabloul care l-a pictat a fost acela cu stripteuza din seara trecută, înfășurată cu acea eșarfă roz. Tabloul nu mai știu pe unde a ajuns, dar oricum pentru Măric, de altfel un tip destul de serios, seara aceea a rămas de pomină, și de multe ori când ne întâlneam pe la vreo expoziție, îi aduceam aminte lui Măric ce
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de lucru” primul invitat a fost poetul Ion Pillat, apoi Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Corneliu Moldovanu, I. A. Basarabescu... Reluându-și firul amintirilor Ion Voiculescu crede că pentru poet viața de redactor la radio nu a fost deloc roz. — La Radio, spune chiar redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
disputat, ambițiile sunt mari în ambele tabere, iar cei de la Constanța vin aici să câștige, având un moral bun după victoria cu Bosna Sarajevo. Noi avem nevoie de victorie, dat fiind faptul că situația noastră în clasament nu e tocmai roz și vom face tot posibilul să câștigăm.” Referitor la starea sa de sănătate, extrema Științei a spus: “Mă simt din ce în ce mai bine, chiar dacă durerile încă persistă, dar sper să joc, să dau tot ce am mai bun și să câștigăm.” Marius
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
rezultatului conflictului, care avea să se dovedească perfect justificat de evenimentele ulterioare: În plus, chiar dacă, într-un fel sau altul, vom reuși în cele din urmă să ne atingem obiectivul, mi-ar fi totuși imposibil să văd lucrurile prin ochelari roz ! În cazul acesta, va urma mai întîi reglarea conturilor. După ce fumul tunurilor și norii gloriei se vor fi risipit, va rămîne rezultatul net: mă refer la pierderile enorme, la situația financiară deplorabilă, toate acestea în schimbul căror avantaje ? Eliberarea fraților noștri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
uită chiorâș la Șăfu. El s-a obișnuit cu privirile astea. Nu-l stânjenesc. Nu-l mai stânjenesc. La poarta bisericii era, în ziua aceea, ca în multe alte zile, femeia aia cu figură de cerșetoare. Avea o căciuliță fistichie, roz. Un palton murdar. S-a uitat lung atunci după Șăfu și parcă s-a mirat de discursul lui erudit. A părut că vrea să-i spună ceva, dar între timp m-a văzut pe mine. - He, he, ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nimic. După mine, ar exista totuși o poezie a ștabilor. A marilor mahări. Este vorba despre manele. Singura formă de poezie admisă. Doar manelele lui Puiu Codreanu, cel cu mintea cam slăbuță, îți propun o lume fără tensiuni. O lume roz, prosperă e aceea din manele. Mi-am luat mașină, gagică, un viloi cu optușpe camere. Am tot ce-mi trebuie. Dușmanii mi-au murit de mult. Nu mai am nimic de făcut. Mă bag în pijama și trag pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să vadă tot prostul ce meseriaș ești. Că-ți permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era roz. Venea la facultate o dată pe lună și atunci alunecând grațios și inconștient pe role. Se dădea pe role. Așa trebuia să zici. Toată facultatea vorbea la telefonul ei. Gratis. Nu ne lua bani. Avea un suflet mare. Maică-sa, profesoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]