6,798 matches
-
fată cam plinuță din localitatea vecină Barabula (comuna Brandu Mic). După cum se știe, în urma evenimentelor din 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma un nou măcel, Marile Puteri au decis ca pe ruinele încă fumegânde ale Regatului Vandana (de tristă amintire), să se nască două noi state Vandana: Vandana de Sud și Vandana de Nord. Drept urmare, ca să nu existe nici o confuzie (nici voită, nici întâmplătoare și nici măcar de scurtă durată), s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Renașterii Nordice. (Operele sale se remarcă printr-un baroc avant la letre perfect îmbibat în cel mai pur stil neovandan.) Italianul (care, de fapt, a fost după unii polonez, după alții evreu sefard) ar fi ridicat Palatul Rakavanda Nouă pe ruinele fostului Palat Rakavanda XIV, cel dărâmat de revoluția care a dus la căderea lui Leopold Bumbu al Treilea, născând Cea de A Nouăsprezecea Republică. La abolirea Monarhiei (de tristă amintire), un grup de revoluționari a pătruns în superbul edificiu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nu fac decât să adâncească inegalitățile dintre cele două laturi ale lor, să le adâncească și să le perpetueze!" Și unde să se repare această gravă eroare istorică, dacă nu între două state atât de înrudite ca țările născute pe ruinele aceleiași formațiuni? Așa că s-a decis, desigur deocamdată cu titlu experimental, ca hotarul dintre Republica Democratică Vandana și Republica Umanistă Vandana să fie anulat. Gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lor nu au rezultat entități politice solide... Să ne amintim, de pildă, de imperiul avar. Un imbold ceva mai consistent, dat mai târziu de pecenegi și mai ales de cumani, avea să genereze în plin Ev Mediu premisele dezvoltării pe ruinele imperiilor pe care le-a clădit a unor formațiuni statale românești. Probabil cu sprijinul unor elite turanice, au fost trezite din somnul milenar țări avându-și leagănul în spațiul românesc (ilustrativă fiind în acest sens dinastia Basarabilor). Nașterea lor s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și psihologie recunosc faptul că viața și mintea sunt elemente integrante ale lu-mii, și nu produse derivate, că trăim într-un ocean de informație. Astfel ar trebui înțelese lucrurile și în domeniul economic, pentru ca universul economic să nu sfîrșească în ruină. Cum spunea Ervin Laszlo, " Informația pune în legătură toate lucrurile din univers, atît atomii, cît și galaxiile, atît organismele, cît și mințile. Această descoperire transformă conceptul fragmentat de lume din științele ortodoxe într-o viziune integrală, holistică, asupra lumii. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria casei de la oraș, Eminovici trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
blînd, cu linul pasu? Și cum tu ești cu statul mic De la pămînt să te ridic, Să te ridic de subsuori De multe ori, de multe ori..."58 Iubita bolnavă îi făcea impresia unui "înger ce se plînge pe-o ruină" ori "o lună gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o implora: "O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ea să deschidă fereastra, ca să poată intra el, "ca o boare suntă" și s-o mîngîie cu suflarea-i "pe fața-i palidă și pe ochii gînditori". Dar dacă ar muri ea, el ar plînge-o "ca vîntul ce fluieră-n ruină"; i-ar cînta numele, "ca rîul cel scuturat de spume" și și-ar plimba durerea "pe mări necunoscute,/ prin stînci ce stau în aer,/ prin munți cu cap de fier/ prin stelele bătrîne și prin pustii tăcute,/ prin nourii din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
promoroacă. În prima versiune a poeziei, cu titlul inițial Tristeță, iar mai tîrziu Melancolie, tînărul poet scria îndurerat despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noi ne ferim de faimoasa Henriette și de Eminovici (ofițerul)278 întru cît ei făcuseră dovada că vor să tragă un ce profit, din aceste ajutoare". Miercuri 3 iunie 1887, un mare incendiu a izbucnit în centrul Botoșanilor, prefăcînd în ruină și cenușă trei sute zece case și lăsînd fără adăpost vreo două mii de familii. În timpul acelui incendiu, Eminescu era internat în spitalul Sf. Spiridon, așa că relatările Henriettei, din 4 iunie 1887, către Cornelia Emilian, n-au fost corecte: "Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mărci mondiale, care mobilizează uneori bugete pentru comunicare de același ordin de mărime ca și cheltuielile cu producția industrială. Numărul acestor mari mărci mondiale este evaluat la 3.000: noii uriași, hipermărcile cu ambiție și comunicare globale, se înalță pe ruinele capitalismului reglementat. Pe de o parte, societatea de hiperconsum coincide cu triumful varietății și al „clientului-rege”; pe de alta, ea este contemporană cu unificarea mondială a piețelor și a gamelor de produse prin intermediul dezvoltării megamărcilor sau a hipermărcilor care, prezente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
politoxicomania, adepții ei asociind mai multe produse, în același timp sau succesiv, de regulă pentru a-și învinge inhibițiile și a facilita relațiile. Produsele naturale sau de sinteză tot mai virulente și la prețuri din ce în ce mai mici, pe de o parte, ruina ancadramentelor morale, anxietățile care se tot răspândesc, hedonizarea moravurilor celuilalt, pe de altă parte, toate acestea au provocat o puternică expansiune socială a paradisurilor artificiale. Momentul hiperconsumului este și cel al banalizării recursului la stupefiante. Satisfacția beției, consumul masiv de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
demistificator ce scoate la lumină adevărul, deconspirând eșafodajul de minciuni pe care se clădise viața locuitorilor casei. După cum nu ne miră nici faptul că Arvid se plimbă ca o fantomă printre resturile rămase după incendiu, știută fiind preferința fantomelor pentru ruine. În ultima piesă a lui Strindberg, peregrinii, simboluri ale căutărilor dramatice, pot fi întâlniți pe „drumul cel mare” (piesa se numește, de altfel, Marele drum). Mai întâi Vânătorul, cel ce a vrut să părăsească lumea „de la poalele muntelui” pentru a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe scenă, ea reprezintă nu numai un regiment polonez, ci și armata de spectre multiplicate ale tatălui. Spațiul teatrului lui Kantor, așa cum el însuși îl definește 1, este spațiul în care flăcările ce mistuie casa capătă dimensiunile unui incendiu apocaliptic. Ruinele clădirii, grămăjoara de resturi rămase după dezastru și adunate în mijlocul scenei figurează, prin chiar puținătatea lor, măreția sumbră a sfârșitului vieții, a sfârșitului lumii. Teatru al timpului „de după catastrofă”, teatru construit din „ce a mai rămas”, adică dintr-un „morman
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o imagine de identificare potențială, dar mai mult, adolescentul nu este liber în a realiza deplasarea investițiilor deoarece retragerea investițiilor reprezintă o amenințare directă pentru integritatea imaginii parentale. (cf. cazului Sylvie). Este ca și cum, încercând să păstrăm casa parentală amenințată de ruină, adolescentul trebuie totuși să ia grinzi roase de carii pentru a o construi pe a sa proprie: totul riscă să se prăbușească. Chiar dacă mama sa nu mai este din punct de vedere clinic deprimată, Élisabeth se teme de reapariția depresiei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce altădată a fost splendoare și măreție, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor autentic și demn de acest nume. Dovadă, tăcerea lui Platon în privința
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. În ruinele de la Boscoreale se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un mamifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur. De ce? Grigore de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli și a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet! Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? Își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
axa puterii militare mondiale”. Aici s-a înșelat și Brzezinski! Este interesant că și proiecțiile catastrofale ale modelului Forrester-Meadows precizau că, în timp ce toate dezastrele posibile vor lovi elementele sistemului mondial, așa-numitul „sistem populație-capital” (citește capitalism) va rămâne intact printre ruine. În general, aceste proiecții în viitor sunt pe termen foarte lung în privința schimbărilor tehnologice, dar pe termen foarte scurt în privința schimbărilor sociale, ceea ce le-a atras denumirea de establishment futurology. În realitate, categoriile sociale cu care operăm astăzi - clase, națiuni
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
copilului abia pictat le rezerva pentru unul dintre ostașii care, la dreapta scenei, cu pușca În mână, Îmbrânceau mulțimea ce fugea din oraș, rezolvată În pictură - bătrânii maeștri flamanzi nu existau doar pentru a fi admirați - prin pătratele ferestrelor și ruinele negre, dințate, ce se profilau pe roșul incendiilor și exploziilor, care Încorona dealul În depărtare. - Nu pot să apreciez arta, a comentat Markovic. - În realitate, nu-i artă. Arta se hrănește din credință. - Nici din asta nu pricep prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trăind mizeriile și spaimele războiului, el se consola, știindu-i la adăpost. Dumneata, care ai fost martor, cu bilet dus-Întors, al atâtor nenorociri, Înțelegi ce vreau să spun. Nu-i adevărat? Ușurarea de a ști, când totul arde, că În ruinele lumii nu ard și cei dragi. Faulques stătea pe unul dintre scaunele cu foaie de cort, ținând paharul cu coniac În mână, la fel de liniștit ca trupurile pictate pe perete. A Încuviințat pe Îndelete. - Asta pot să pricep. - Știu că poți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
noapte, cu focuri În toate direcțiile și orașul devenit un labirint poliedric biciuit de furia oamenilor și zeilor, o făcuse sprijinind un Pentax cu rollfilm de 400 ISO În golul ferestrei de la etajul unsprezece al unui edificiu Înalt și În ruină (hotelul Sheraton), ținând deschis obturatorul timp de treizeci de secunde, la un obiectiv cu o diafragmă de 1,8. Astfel, pe o singură poziție a unui rollfilm de 35 de milimetri, se suprapuseseră toate focurile de armă și exploziile produse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o vreme În picioare, neclintit, cu mâinile În buzunare, privind panorama neagră din jurul lui. Lampa nu putea lumina Întreaga frescă uriașă de pe zid, dar, În penumbră, Îi reliefa părțile albe și negre, unele fețe, arme și armuri, umbrind fundalul de ruine și incendii, cetele cu lănci ridicate ce se Înfruntau pe câmpie sub conul roșiatic de lavă - ca un sânge gros - al vulcanului În erupție. Vulcanul. Straturi geologice, geometria pământului. Balistica și pirotehnia unui gen diferit, poate, dar nimic străin de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
țânțari enervanți. Fotografiezi persoane care caută liniile drepte și curbe ce le vor ucide, spunea, râzând brusc, după ce Îl privea un timp În tăcere. Fotografiezi lucrurile, căutând unghiurile de unde vor Începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și ruine ghicite, premature. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiidncă, atunci când mă Îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori ce vom fi amândoi. Ești sfârșit pe termen mediu, Faulques. Începi să nu mai fii un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]