4,629 matches
-
domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant și într-o formă nebună. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe un drumeag la stînga. Cepoi pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea cînd aude povestea. O să-l cresc eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta, domnule primar, avem nevoie de un ajutor, că sîntem secătuiți. De la anul încolo vă asigur că ne vom descurca. Nu vă puteți imagina cît de greu îmi vine să cer acest ajutor. Eu nu l-aș fi cerut în ruptul capului, chiar dacă aș fi murit, ca primar însă am responsabilități și trebuie să las orgoliul deoparte. Cine mai vedea ce scria pe hîrtie? Delegația Primăriei ieșene a fost primită cu onorurile unui șef de stat în vechea capitală a Chinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
între aceste chestii și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-avea nici o zgîrietură, iar eu aveam mîna ruptă și fața zdrelită de cioburi. Eh, coincidențe, spun cam ateist. Poate. La spital, însă, mi-au pus mîna în ghips prost și peste un timp au trebuit să mi-o rupă din nou. Este bine că s-a terminat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-l bea tot. Apoi cu pașii, tot tîrșîiți, se duce la pat și se culcă la loc. Și apa mea? țipă Raul. Nu mai este, răspunde Marilu cu satisfacție. Raul aproape plînge. Imaginează torturi, sadism, bestialitate, sînge și oase rupte. Adoarme și prin somn oftează, ca un om necăjit ce este. Nganga* pentru finul meu Cînd am citit că finuțul meu mă face ipochimen, am simțit o enormă supărare în "organism" și am luat drumul spre Havana Veche. De inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un ton vesel Erau trei volume în limba arabă, așa că aveam puține șanse ca să le dezleg tainele. Vorbea destul de bine franceza și mi-ar fi putut traduce măcar una din sutele de povești. Nu voia s-o facă nici în ruptul capului. După cină ne retragem pe terasa imensă și ne așezăm în fotoliile împletite, deosebit de comode. Livingul, foarte mare, avea geamuri enorme, cît peretele. Grădina era iluminată destul pentru ca în living să vezi suficient de bine, fără a aprinde nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și le-au luat toate averile și bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut toate le-au rupt și le-au călcat în glod, fără numai un ispisoc...de la Vasile (Lupu) voievod, dar și acela rupt și stricat, fără pecete, fără mătasă.” - După aceasta a venit Stefăniță Lupu voievod, mărite Spirit, care la 7 mai 1660 (7168), dăruiește mănăstirii Hlincea satul Hlincea, împreună cu 15 poslușnici. De asemenea, la 9 mai 1660 (7168), spune: „Dat-am carte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
împrejurări, anumite configurații interioare o aduc la suprafață ca pe un derapaj colateral, surprinzător pentru cei din jur, dacă nu chiar pentru ticălosul însuși. Mulți ticăloși nu știu că sunt ticăloși, iar când află, nu acceptă o asemenea calificare în ruptul capului. Un caz, aș spune, „clasic“ e, de pildă, cazul celui care se ticăloșește din slugărnicie. Dispus să execute tot ceea ce i se ordonă, fidel unui șef, unei instituții sau unui partid, tică losul din această specie nu dă doi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fost pe front, specialitatea lui fiind constructor căi ferate. După multe căutări ne-a găsit la Santesti și am venit acasă în 1945 unde am găsit un dezastru din frumoasă noastră gospodărie, hăldani mai mari decât gardurile, geamurile sparte, ușile rupte și urme de gloanțe peste tot. Casă era goală, pustie, fără urmă de mobila sau acareturi. Au furat rușii, au furat și ai noștri. Totul a trebuit luat de la început. Între anii 1945-1952 am urmat Liceul « Eudoxiu Hurmuzachi ». Aviația era
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
beneficiile cu care suntem Îmbiați. Chinezul pescuiește cu ajutorul unui cormoran căruia Îi petrece peste gât un inel; pasărea prinde peștele - e „meseria“ ei -, dar nu-l poate Înghiți. Poate asta ni se pregătește și nouă În cadrul mult visatului NATO: oase rupte și atât, În numele cine știe căror interese străine. Un precedent: Contrareforma - o treabă străină - a folosit și pe românii ortodocși, deveniți greco-catolici, ale căror suferințe n’au trecut nici astăzi, după trei secole... Etern este Însă poporul, cu drepturile lui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un pretext pentru a afla și alte conotații ale cuvântului; sau eufemisme, căci pălărie se cheamă și partea superioară, aceea care străbate solul, a unui zăcământ de minereu; sau dispozitivul cu care se găsește și agață o prăjină de foraj ruptă undeva În adânc și scutul care protejează colivia cu care minerul coboară, precum noi În lift, În mină; sau chiar o parte a piesei esențiale a unei corăbii, un fel de coloană vertebrală, chila. Dar și Natura o cunoaște, tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care-l găsește În omul bolnav, ori În locul metehnei lui: o durere de șale ori o fractură, precum a mea, atât de mediatizată. À propos: atunci aveam biocâmpul exact pe dos, adică entropic, iar motanul „meu“ numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
său atât de fragil va fi devorat de ciuperci și bacterii până ce, din tot scheletul lui care voia să susțină un arbore falnic nu va rămâne - nu peste mult - decât scoarța, curând doborâtă de vreun vânt. Dar și micile rămurele, rupte fie doar pentru a Împodobi ușa ori poarta cuiva la Rusalii, vor văduvi „recolta“ de flori de la anul. Comercianții de flori de tei Își cunosc bine - câtă relativitate conține acest cuvânt! - meseria: Nu odată acele ramuri, sortite despuierii de flori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un ciocan, bașca bani În pungă... - Da, Moti, ne caracterizează risipa. Motiv pentru care mai avem o vorbă: cuiul Îndreptat nu-i bun de nimic. - Corect. Asta-i valabilă și la cuiul din lemn, care Îndoit nu poate fi decât rupt, și la cel din fier care, prin Îndoire și Îndreptare se Înmoaie. Adică Își pierde acea duritate, rigiditate pe care a câștigat-o - așa vă e tehnologia - la laminare, mai bine zis trefilarea sârmei din care e făcut. Dar cine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
focul, cât mai degrabă de când ați inventat opaițul. Adică de când ați consimțit să vă rupeți de la gură ceva din grăsimea vânată cu trudă pentru a căpăta lumină, ceea ce eu, pisica, o ființă eminamente nocturnă, n’aș face-o nici În ruptul capului. Și nu pentru că văd noaptea ca... mine, ci pentru că am nevoie de acordul cu ciclurile cosmice, Între care unul e alternanța zi-noapte, implicit cu restul biosferei. Astfel mă mențin ca o redutabilă negentropică și-mi păstrez naturalețea, adică șansa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu-l cred atât de odios pe cât l’au zugrăvit călăii?. À propos: El a pus o Întrebare, alături de un premiu, care suna cam așa: „Ce plantă poate salva Franța În caz de foamete?“; à propos de cozonacul recomandat de rupta de realitate a sa nevastă ca surogat/Înlocuitor al pâinii care lipsea după foametea anului 1769, ca și pe la noi În 1946... și scuip În sân gândindu-mă la 2003... Era vorba de ceea ce acum se cheamă grant, bani meniți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisicile - și așa ar trebui să fie, ca zeițe Încarnate ce suntem; ori aveți cumva ceva Împotriva păgânilor? - pregătiți-le un spațiu Yin. Cel mai bun sunteți chiar voi când vă copleșesc metehnele. Precum dureri de șale ori vreun picior rupt. Atunci pisica va căuta singură acel loc dureros și se va covrigi, torcând satisfăcută. Asta se cheamă În popor „căldura de pisică“ și rivalizează cu orice tratament balnear. Dar, din păcate - pentru ea -, mai curând decât ar spune orice medic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
străbunele hotare, Vechea DACIE renaște, într-o ROMÂNIE MARE... Din nefericire însă, visul abia împlinit, Tot ca visul cel de-o clipă, repede s-a risipit... Două dintre copilițe, tam-nisam și fără vină, BASARABIA cea blondă și cu dulcea BUCOVINĂ, Rupte iarăși, cu cruzime, din fruntariile Țării, Iau toiagul pribegiei, și-al tăcerii, și al uitării... De atunci, bătrânul tată, CARP, slăvitul împărat, În mormânt se zvârcolește și se roagă ne-ncetat: Doamne, ce-au făcut copiii și cu ce ți-au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
apropiată ca să se «ușureze». Umflătură. Diferitele erupțiuni de piele, bube, umflături cauzate de reumatism se tratează cu decoct (fiertură) de «brânca porcului», cu «colțul lupului» și cu flori de carofi. Sau pe umflătură se pune o glie de pământ. Unghie ruptă. Se pune rășină. Urdinarea la miei. Mieii bolnavi se freacă pe foale cu oloi de sămânță. Vărsatul oilor. Nu are leac, deaceea ciobanii iau măsuri profilactice. Ei izolează oile bolnave și altoiesc cu buba de la una din acestea, cu un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
băut niciodată, dar se vede limpede că prinsese gust la boierie și voia să se poarte ca atare. Pe 20 iulie 1840 o luase în căsătorie pe Raluca, fiica stolnicului Iurașcu din Joldești (Botoșani), și n-ar fi vrut în ruptul capului să arate soției că el ar fi mai prejos ori mai puțin înstărit decât socrul său. În aceeași scrisoare, citată mai sus, Matei spune că Raluca avea pretenții de nobleță față de tata, zicând că Iurășceștii, străbunii ei, au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un pat de lemn c-o saltea de paie, c-o plapumă roșie și-naintea patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop245. Portretul interior al poetului/copilului de geniu, conștient de valoarea și de talentul său venit din cerurile-nalte revine sublimat în caracterizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
palidă, așa de delicată, asupra căruia însă vinul nu producea neci un efect. El era sărac de fel, însă se părea că-i păsa așa de puțin de sărăcia lui. Totdeuna vesel, totdeuna plin de glume și noutăți, însă totdeuna rupt și fără bani, el era o individualitate care neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rangurilor, titlurilor și slujbelor. Va fi având nepoți și Ion Grigoriu-Havas, considerat a fi fost unul dintre cei mai demni de respect gazetari ieșeni ai perioadei. Știu urmașii lui că acest reputat om de presă nu s-a împăcat în ruptul capului cu invenția telefonului și că nu l-a utilizat niciodată? Răspunsul lui la invitația de a ridica receptorul era, invariabil, același: "Poa' să fie și Vodă, eu la telefon nu vorbesc!" De altfel, nu s-a urcat niciodată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de rând nu ratau petrecerile câmpenești de la Pester, la Manta Roșie, la Șoituz, dar mai ales la Copou, unde spune Rudolf Suțu "lua parte o lume imensă, cu colb până-n naltul cerului, cu copii călcați în picioare și cu rochii rupte și pălării turtite..." Pe post de cinema se afla "fotoplasticul" 50 de bani intrarea. Cine-și mai amintește de instalația ce oferea privitorului ("două stecle de persoană") diapozitive (cred) cu felurite imagini, adică, așa cum spunea reclama, "vederi și figuri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Mă opresc în loc. mă mai uit o dată. Oare am vedenii? Îl chem lângă mine și pe Ursu. Încerc să-i arăt și lui acea arătare mare, în patru labe, care se proiecta în zare. Dar nu-l pot face în ruptul capului să se uite și el într-acolo și să priceapă vreo primejdie. Toate gândurile se strâng valvârtej într-unul singur, negru, înfricoșător: iaca și lupul! Vine să mi se arate în carne și oase. Vrea să-mi dovedească faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]