3,569 matches
-
Vutcani este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Mălăiești, Poșta Elan și Vutcani (reședința). Muzeul Sătesc din comuna Vutcani a fost înființat în 1983, iar între timp, a cunoscut mai multe modificări, atât ca spațiu, cât și în privința colecțiilor sale pentru care Ion Diaconu, profesor în localitate, s-a preocupat îndelung. El este și autorul unei
Comuna Vutcani, Vaslui () [Corola-website/Science/301921_a_303250]
-
județul Vrancea ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice așezarea medievală din secolele al XIV-lea-al XVIII-lea aflată la limita dintre satele Igești și Bătinești; și cimitirul din aceeași perioadă aflat în zona magazinului sătesc din satul Bătinești. Celelalte patru sunt clasificate ca monumente de arhitectură: în satul Țifești se află casa Sclavone cu anexele ei (aflată înc entrul satului), datând de la 1860, și casa Duță, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea; în satul
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
țării , deci inclusiv în zona Moldovei. Jocul era numit de localnicii din satele componente ale comunei "turcă" sau "tacă" . Deși oficial trebuiau formate două echipe de căte 11 jucători, sătenii improvizau teren de oină pe maidane sau chiar pe drumurile sătești și jucau "tacă" formând echipe de 4, 5, 6,7 sau chiar 3 persoane, modificând « regulamentul » jocului. Mingea folosită era de obicei făcută din bucăți de pânză legate cu ață din cânepă. Ocupația de bază a sătenilor fiind agricultură, perioadă
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
face nici o referire asupra faunei și florei deoarece împrejurimile satului sunt complet lipsite de păduri. Uneori, își mai fac apariția prin gospodăriile oamenilor vulpile și păsările răpitoare (ulii). Satul are 1323 ha de teren arabil și 168 ha pășuni (islaz sătesc). Înainte de 1989, pe coasta numită „Dealul Bârladului”, CAP-ul plantase aproximativ 150 ha cu viță de vie pe un teren neprielnic altei culturi dar, care, ulterior a fost distrusă devenind pășune. Pe aceste locuri, ca dintotdeauna, oamenii se ocupă cu
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
și apoi plecau în alte sate. În satul Bănești, începutul invățământului a fost asemănător celorlalte sate, școala funcționând ĭn case particulare, închiriate de primarie. În anul 1903 școala a functionat în casa cetățeanului Boicesc, de fapt într-o fostă prăvălie sătească. În anul 1930 se construiește, cu contribuția cetățenilor satului un local de școală cu două săli de clasă și cancelarie. Construcția era din chirpici și acoperită cu tablă. Astăzi, această clădire este folosită ca sediu pentru Căminul Cultural și Biblioteca
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
gara Corbu, situată la 35 km. Cea mai veche atestare documentară a satului Făgețelu (sat care dă și denumirea actuală a comunei Făgețelu) este "Hrisovul domnesc" din anul 1475. Pe teritoriul comunei Făgețelu, în satul Chilia, se află un muzeu sătesc, operă și contribuție a sculptorului Nicolae Nica. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Făgețelu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,95%). Pentru 1,97
Comuna Făgețelu, Olt () [Corola-website/Science/301976_a_303305]
-
care scăderea se accelerează, populația migrând la școlile și făbricile din Cluj-Napoca, Turda și Câmpia Turzii, odată cu dezvoltarea industrială. Chiar dacă gazul metan a fost introdus în sat în anii "50, iar apa potabilă {din izvoare locale } a fost introdusă în gospodăriile sătești încă din 1972, depopularea satului nu a putut fi oprită datorită măsurilor discriminatorii cu care au fost tratați țăranii de fostul regim comunist {alocații pentru copii de țărani inexistente și plata de batjocura pentru munca prestata, etc } comparativ cu salariații
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
construită de 160 mp. Deoarece castelul are subsol și etaj rezultă că suprafață desfășurată era de circa 500 mp. În partea de est castelul este înconjurat cu un zid de piatră (zidul a fost construit pe actualul amplasament al drumlui sătesc Ds 84, paralel cu castelul și pe o lungime de circa 250 metri) și un turn de veghe, respectiv o barieră de apă (un parau cu apă curgătoare care există și în prezent) și un gard viu. Tot aici, dar
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
disparut odată cu apariția combinelor de cereale autopropulsate produse la "Semănătoarea " București. Apariția combinelor autopropulsate a dus la dispariția cosașilor, a secerătorilor și legătorilor. De asemenea s-a înlăturat transportul din câmp a clăilor de grâu și au dispărut din peisajul sătesc " Ariile "- adica locurile de treierat cu Batoza { și de colectare a cotelor }. După apariția combinelor s-a trecut la reorganizarea muncii în sectorul vegetal, renunțându-se la lucrul în echipe și trecându-se la sarcini individuale, în care fiecare lucrător
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
De pildă, a existat multă vreme credința într-un spirit al Jiului, care cerea periodic câte o viață de om, dar și diverse legende despre un strigăt abisal al apelor, vestitor de moarte. De asemenea, ca în orice altă comunitate sătească, și aici a funcționat o mitologie locală: o fântână miraculoasă (Fântâna de la Piatră), o stafie cuibărită într-o moară părăsită, un loc în care este îngropată o comoară ori iubiri excepționale, intrate în legendă. În timpul celui de-al doilea război
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
al III-lea-I î.e.n.). Celelalte cinci obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Adormirea Maicii Domnului” (1864) din satul Cetatea; ruinele bisericii din Siliște (dinainte de 1791); Casa Marin Popescu (1840), azi muzeu sătesc; casa Marin Slăvuică (1850); și biserica „Sfânta Ecaterina” (1880), ultimele patru toate din satul Frătești.
Comuna Frătești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300430_a_301759]
-
Cursaru,Brosteni de sus. Sistem de alimentare cu apă potabilă satele Deleni,Piscuri. Construire sala de sport școlară,comuna Plopsoru. Înființare sistem de colectare selectivă deșeuri reciclabile în comuna Plopsoru. Reparații capitale și utilități școli. Promovează pentru execuție ; Modernizare drumuri sătești și vicinale în comuna Plopsoru. Modernizare drumuri forestiere în comuna Plopsoru. Modernizare drumuri de exploatare în comuna Plopsoru. Construire Grădiniță cu progaram prelungit,comuna Plopsoru. Sistem de canalizare apa menajeră ,comuna Plopsoru. Construire centru multifuncțional,comuna Plopsoru. Reconstruiește Biserică Parohiala
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
Biserici. Guvernul, însă, refuză să se conformeze deciziei respective. 9 octombrie - Grupul parlamentar al FPCD depune în Parlament inițiativa legislativă privind modificarea art. 12 din Codul Funiciar. Deputații propun ca din rezerva primăriilor să fie împroprietărite toate familiile din localitățile sătești în care nici un membru nu a primit cotă de pământ. 11 octombrie - La Opera Națională are loc lansarea la scară națională a Convenției Democrate din Moldova. 20 noiembrie - Președintele RM Petru Lucinschi fixează prin decret prezidențial data alegerilor parlamentare: 22
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
reprezentativ partid din Moldova, pe care a deținut-o timp de 16 ani. La alegerile locale din 14 iunie 2015 PCRM a obținut 10,23% din mandatele din consiliile raionale și municipale, 10,95% din mandatele din consiliile orășenești și sătești și 8,59% din mandatele de primari din întreaga țară. Pe 10 iunie 2009, Marian Lupu a părăsit PCRM, acuzând comuniști că „au dezbinat societatea în spatele unui interes național” și spunând că el „nu mai putea influența deciziile în sânul
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]
-
primăria comunei Valea Salciei operează un post de televiziune, denumit TV Modreni Sat (TVMS) care emitea producție proprie două zile pe săptămână câte două ore, în rest limitând-se la retransmiterea de emisiuni ale altor televiziuni. TVMS este prima televiziune sătească din România. În 2010, televiziunea și-a întrerupt emisia timp de 3 luni deoarece spațiul în care funcționa era în renovare; deoarece după 90 de zile emisia nu a fost reluată, postul a fost somat de CNA să intre în
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
trasată prin sat, În Sud- Est erau trupele ruse, în Nord-Vest trupele maghiare. În timpul schimbului de focuri un proiectil a trecut prin ferestrele turnului bisericii alterând grav structura de rezistență a acestuia. Turnul a fost refăcut în 1947 din contribuțiile sătești. Ocupația rusă nu a fost mai blândă cu alioșenii care își amintesc și acum că animalele pe care nu le puteau rechiziționa, soldații ruși le împușcau. (Secoșan Eftimie - martor ocular) În 1943 Înalt Prea Sfinția Sa Vasile Lăzărescu, Mitropolitul Banatului a vizitat
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orașului Călimănești) exista în secolul al XVIII-lea o școală sătească, condusă de Barbu, elev al școlii mănăstirești. Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
laboratoare, sală de sport cu toate utilitățile, 11 spații igenico-sanitare bine dotate, cabinet medical, cancelarie pentru profesori, secretariat, cabinete pentru directori, precum și coridoare încăpătoare. În oraș funcționează învățământul preuniversitar: Orașul Costești are o casă de cultură modernă, 3 cămine culturale sătești și două biblioteci din care una orășenească și cealaltă sătească. Din anul 1977 a luat ființă ansamblul folcloric „Mugurelul” care își desfășoară activitatea și în prezent. Asistența sanitară în oraș și pentru sudul județului este asigurată în Spitalul Regele Carol
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
bine dotate, cabinet medical, cancelarie pentru profesori, secretariat, cabinete pentru directori, precum și coridoare încăpătoare. În oraș funcționează învățământul preuniversitar: Orașul Costești are o casă de cultură modernă, 3 cămine culturale sătești și două biblioteci din care una orășenească și cealaltă sătească. Din anul 1977 a luat ființă ansamblul folcloric „Mugurelul” care își desfășoară activitatea și în prezent. Asistența sanitară în oraș și pentru sudul județului este asigurată în Spitalul Regele Carol I, în care lucrează 38 de medici de diverse specialități
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
și în prezent. Asistența sanitară în oraș și pentru sudul județului este asigurată în Spitalul Regele Carol I, în care lucrează 38 de medici de diverse specialități cu 108 cadre medii sanitare. În oraș funcționează 3 dispensare din care unul sătesc, 5 medici și 6 asistente care asigură asistența medicală populației orașului. Policlinica orașului este deservită de 5 medici, din care 4 medici stomatologi și 5 asistente. În oraș funcționează 4 farmacii, din care una cu profil de servire pentru sectorul
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
inventariere, conservare și valorificare a acestora. Cele mai vechi arhive datează din antichitate, iar în evul mediu, s-au diversificat, apărând arhivele puterii centrale și arhive ale instituțiilor administrative locale și teritoriale, ale orașelor, breslelor și particularilor, ulterior a comunităților sătești libere. Din sec, XV-XVI au devenit secrete, accesul la acestea fiind restricționat, iar iluminiștii s-au opus acestei practici pentru că doreau să studieze materialul istoric. Primele lucrări de arhivistica au fost făcute în secolul XVI, multi autori că Johan Peter
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Jos" apare menționat în documente scrise din anul 1314, iar Jucu de Sus din 1325. În partea stângă a râului Someș se află "Jucu Nobil", domeniu reședința a familiei Suky. Aici a fost atestata în 1332 cea mai veche școală săteasca din Transilvania. De cealaltă parte a râului (Jucu de Jos și Jucu de Sus, unificate în 1966 în Jucu de Sus) se întindea în continuare domeniul Suky. Familia nobiliara Suky, de origine germană, a venit în Transilvania în perioada secolului
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
Tudor Sălăgean, șef al secției Istoria Transilvaniei la muzeul cu același nume, precizează că primele atestări documentare datează din secolul XIV. În stânga Someșului se află „Jucu Nobil”, reședință familiei Suky, unde a fost atestata, în 1332, cea mai veche școală săteasca din Transilvania. Dincolo de rău se aflau „Jucu de Jos” și „Jucu de Sus”, părți ale vastului domeniu Suky. De origine germană, familia nobiliara Suky s-a așezat în Transilvania în secolul XIII. Un potir făcut la comanda acesteia, păstrat în
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
fost mai rapizi, motivați de perspectiva unui profit gras. De-a lungul timpului conacul a fost modificat mai mult în interior, pentru că după confiscarea sa de către statul roman a fost succesiv : primărie, grădinița, scoală primară, postă, centru al CAP, bar sătesc. Cumpărat de un cuplu franco-român în 2009, Conacul de la Dârja este astăzi locuit și salvat. Până la renovarea integrală a clădirii vor mai trece câțiva ani. Proprietarii actuali vor să îi redea strălucirea de acum o sută de ani, prin organizarea
Dârja, Cluj () [Corola-website/Science/299563_a_300892]
-
cunoscut sub numele de "castrul roman "Arutela"", "Arutela" fiind denumirea romană a râului Olt. Construcția castrului a făcut ca în jurul lui să se dezvolte o "așezare rurală" bine închegată și bine dezvoltată pe ambele maluri ale Oltului. Însă această "obște sătească" se va destrăma în secolul V, fiind împărțită între conducătorii ei, "Căliman", "Șerban", "Stoian" și "Bogdan". Noile așezări se vor numi "Călimănești" pe locul actualului oraș, "Stoienești", "Serbănești" pe dealul de sub masivul Cozia, și "Bogdănești" la sud de actualul oraș
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]