4,482 matches
-
ochii bătrânului meu se împluse de lacrimi și nu vorbea neci un cuvânt, decât îmi mângâia părul și fruntea și mă săruta plângând și mut de bucurie. O zi ș-o noapte i-am tot povestit, dar el nu se sătura de auzit... Când îl întrebai cum se purtase el în răzmiriță, el îmi arătă surâzând cu viclenie o lance atârnată în cui. - Apoi am făcut și eu cât am putut, bătrânul de mine! Nu mai e măduvă-n oase! zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin care se angajau să nu se mai revolte împotriva partidului sau a lui Ceaușescu, în caz contrar urmând să fie rejudecați și încarcerați. Majoritatea victimelor au sfârșit prin a scrie declarațiile dictate sau chiar redactate de anchetatori, fiindcă se săturaseră de maltratările repetate. De la un punct încolo, anchetatorii au încercat să cosmetizeze istoria: ei au regizat anchete în care se pretindea că muncitorii nu s-ar fi revoltat împotriva comunismului și a lui Ceaușescu, ci împotriva directorilor de întreprinderi. A
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Înlocuiește copertele unui raport efectuat de către un subaltern și Îl predă consiliului de administrație ca fiind al lui. În consecință, managerul este promovat. Toate acestea nu sunt exemple imaginare. Sunt fapte reale care li se Întâmplă subalternilor ce s-au săturat să facă toată munca de jos pentru manageri care doar culeg roadele. Cei mai mulți dintre ei sunt gata să lase o namilă de atacant să-i pună la pământ pe managerii lor. Greșeli mici cu urmări grave Un exemplu potrivit al
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
În ceea ce privește metodele de sporire a performanțelor angajaților. Lipsa Încurajării poate determina o șubrezire a afacerii. Precum soldatul din Semnul roșu al curajului pe care l-au uluit criticile primite de la generalul său după ce luptase din toate puterile, angajații s-au săturat de manageri care nu știu să le aprecieze eforturile. Într-o ședință la care am participat acum câțiva ani, i-am auzit pe angajați șoptind „Trage!” de fiecare dată când cineva avea o sugestie. Acești angajați Își vedeau managerii ca
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o legătură directă Între mediocritate și numărul de probleme care trebuie rezolvate. Factorul „prețul Înlocuirii”. Orice manager știe cât este de greu și cât de mult timp Îți ia procesul de angajare a unei persoane noi. Managerii care s-au săturat până peste cap de recrutări sunt Îngroziți de toată tevatura cu pusul anunțurilor, solicitarea CV-urilor și organizarea interviurilor. Și-apoi, pe o piață a muncii care se restrânge pe zi ce trece, persoana angajată ar putea să nu reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
senzație extraordinară și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele din urmă, m-a lăsat să stau lângă pilot. Am Început imediat să Îi pun acestuia tot felul de Întrebări. În timp ce zburam, la o altitudine de aproximativ 300 de metri, l-am Întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ne lăuda în prezență, de a ceda la orice capriciu sub cuvânt că suntem femei, de a ne săruta mâna și de a ne compara cu îngerii, iar în absență a ne trata ca paria!... Într-un cuvânt, ne-am săturat să fim tratate ca femei, era să zic, ca copii și voim să ne tratați ca pe niște oameni egali... Oare e just ca unii bărbați destul de neculți să se bucure de toate drepturile, pe când femeile, fie cât de superioare
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și, element nou În poezia meditația asupra făpturii care Învârte totul de sus: „Muncă, luptă, călărie, Jocuri, umblete pe jos, Mă-ntăreau cu veselie Și-mi dau-nvederat folos. Curăția și măsura Masa mea Împodobea, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia... .............................................. De-amănunt privind natura Planeți, răsărit, apus, Stăm gîndind: Așa făptura Cine-or fi-nvîrtind de sus?” Aici se oprește gîndul Îndrăzneț al lui Iancu. Nu trece hotarul ce desparte tărîmurile. Este mulțumit cu ceea ce poate stăpîni: „Ș-Însumi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără sfîrșit”... Este sugerată, aici și În alte versuri, o anumită insațietate În cruzime a femeii, o nepotolită poftă de masacru: „Vrei, drăguță, vrei Sufletul să-mi iei? Na-ți și ochii mei, Altă ce mai vrei? Doar te-i sătura De cruzimea ta.” Însă măcelul este Întreținut În chip deliberat. Jeluitorul ibovnic se oferă cu voluptate crudului minotaur al iubirii. Semn că cruzimea femeii este o altă formă a grației sale. Exceptînd cîteva versuri amare, Între care cele mai aspre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
contestație a inflexibilei autorități paterne: „O, trăsnete! Cădeți peste Împăratul”... Există În roman mai multe planh-uri numite plîngeri, cu numeroase elemente mitologice: „Înspăimîntează-te, soare, suspină și tu, pămînt...” dar și cu un puternic sentiment de scîrbire de existență: „M-am săturat de viață, nu-mi trebuie să trăiesc, Mi-e scîrbă-n sfîrșit de lume, o las ș-o heretisesc.” Nu sînt, Încă o dată, ideile lui Anton Pann, dar sînt idei care se potrivesc cu mentalitatea epocii În privința iubirii. Văcăreștii, Conachi le
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
niște matrioști, criptă peste criptă... — Cine știe... poate că o să se îndrepte... Sigur. Când lucrurile or să se îndrepte, eu o să fiu cocârjat de-a binelea. Suntem încă foarte tineri, încercă fata. Efrem pocni din degete. — Tu nu te-ai săturat să aștepți ? Sau, îngropată în cărțile alea, nici nu-ți dai seama cum trece timpul ? Mai bine te-ai gândi să vii și tu în Anglia... Nu, eu nu vreau. Nici nu m-am gândit, de fapt. Și, pe urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că n-o s-o fac ? — Atunci chiar că n-are rost să pleci. Medicii noștri sunt căutați în străinătate. Dar, la cum știm să facem politică, numai aici se potrivește... — Bine că vă arde de ceartă... interveni Cosmina. M-am săturat, răbufni Efrem, dând paharul pe gât. De o săptămână, de când am zis că plec, primesc tot felul de lecții. Unii vor să mă învețe ce-ar trebui să fac pe acolo, alții - ce-ar fi mai bine de făcut pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că plec, primesc tot felul de lecții. Unii vor să mă învețe ce-ar trebui să fac pe acolo, alții - ce-ar fi mai bine de făcut pe aici. Să-ți mai spun ceva, dragă Filip cel bun. M-am săturat de pluralul ăsta găunos. Noi în sus, noi în jos. Vreau să mai vorbim și la singular. Eu, că tot ziceam de lecții, așa am învățat la școală. Întâi singularul și pe urmă pluralul. Dacă începi cu pluralul, cauți, zadarnic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spinare și cu vergele de oțel peste glezne. Vergelele spărgeau vinișoarele de sânge și glezna se făcea vânătă și tare ca piatra. Apoi, toată noaptea au lătrat pe la uși câinii-lupi, asmuțiți cu bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească. Însă chiar și ei au făcut un pas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea ! șuieră Magdalena printre dinții subțiați. De ce vă e frică, ce altceva v-a mai rămas ? N-ați vrut milostenie ? Uite, vă dau eu moarte pe gratis. Câtă vreți, săturați-vă măcar o dată... De ce să flămânziți după lucruri care vă stau la îndemână ? Luați moarte și îndestulați-vă... Dădu fuga spre marginea cercului, apropiindu-se de poalele muntelui de gunoi. Își înfipse mâinile în molozuri și le prefiră în jur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți faci casă în el. — Când ne-am mutat la bloc, își aminti Maca, am plâns după nuc ca după un om. Uită-te la ăștia mai tineri, generația blocurilor, degenerații oameni ai viitorului. — Eu, spuse Tili, m-am cam săturat de atâta viitor. Mi-ar plăcea, în locul unui viitor luminos care nu mai vine, să am, mai degrabă, un trecut de care să mă bucur. Vreau să-mi câștig dreptul de a avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însă, uitând cu totul că o chemase Beatrice, se scutură, cu ochi răi. Această mișcare făcu prosopul să cadă cu totul. Maca se simți încurajat și se aplecă s-o sărute. — Nu vreau ! strigă ea. Nu vreau așa, m-am săturat. Bate-mă, umilește-mă, pune-mă în genunchi, fă-mă să mă simt sclava ta, pătrunde-mă peste tot ! M-am săturat de toți moșnegii cu care mă întâlnesc și de toate mozolelile lor... De toate opintelile lor bolmojite... Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se simți încurajat și se aplecă s-o sărute. — Nu vreau ! strigă ea. Nu vreau așa, m-am săturat. Bate-mă, umilește-mă, pune-mă în genunchi, fă-mă să mă simt sclava ta, pătrunde-mă peste tot ! M-am săturat de toți moșnegii cu care mă întâlnesc și de toate mozolelile lor... De toate opintelile lor bolmojite... Nu mai vreau să fiu linsă de sus până jos și umplută de bale ! Mângâiată de mâini care tremură, de parcă ar fi pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de alții ori silă. M-am săturat... Vreau un bărbat care să facă din mine ce vrea... Iar mie să-mi placă... Apoi se opri brusc : Ce te uiți așa ? Cum adică, e o boală care se ia ? Maca o privi lung, apoi își lăsă ochii în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
găsește întru mine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, și mă satur de iubirea și frumusețea Lui, mă umplu de plăcerea și îndulcirea dumnezeiască, mă împărtășesc de lumină, mă împărtășesc și de slavă, iar fața mea strălucește ca și a Celui dorit de mine și toate mădularele mele devin purtătoare de lumină
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
cea mai profundă. Noi deocamdată profesăm creștinismul, personal aș înclina pentru cultul lui Zamolxe și o eventuală sanctificare a lui Boerebista și Decebal. Dar motivul esențial pentru care adoptăm spiritualismul este că e dogmatic și n-admite discuția. Ne-am săturat de raționalismul care obligă la eforturi cerebrale inutile. Capitală pentru mine e viața deplină, corporativă. Când mi se dă un ordin, îl execut, fie oricât de absurd, atâta vreme cât centuria sau decuria mea îl adoptă.¤ (Ioanide: "Minți! N-ai citit pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu "s". Dar la ce se referea? Era vorba de un prea mult, de ceva pe care românii din Basarabia nu mai erau dispuși să-l suporte... Era un substantiv... Un substantiv care începea cu "s"... Nu mai voiau... Se săturaseră... Și deodată cuvântul țâșnește din magma creierului meu: sătulie. Substantivul de la "sătul". Sătulie... Mi se pare nespus de frumos. Și cum zicem noi, "romînii culți" din Romînia? Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri, de câte mi-a fost dat (fără să vreau) să înghit. Sătulie: starea celui care s-a săturat de atâta rău, de răul îngurgitat. Trecerea românilor prin istorie: dintr-o "sătulie" în alta. Mama mea la 85 de ani: spunea că nu mai vrea să trăiască. Ajunsese la "sătulie". miercuri, 4 aprilie Fiecare meserie încearcă să-și creeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voastră incolor, ca de obicei, cu toate că eu v-am cunoscut de foarte puțin timp. EL: Asta înseamnă că poți să aștepți: fără să aștepți. Știți că totul trebuie să se întoarcă acasă și liniștiți-vă cu asta, atunci când s-a săturat, când după o vălurire stilistică a devenit de nesuportat. Da, și apoi vă interesați și D-voastră de încă o Primejdie a lui Totul, pentru că pe tine trebuie mereu să te preocupe mereu ceva legat de viitor. EA: Tu îți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Asta-i grozav, că nimeni nu spune nimic, înregistrarea ca o posibilitate ca totuși un ceva să putem să spunem, deci: PIANISTA: Și acum, am ajuns singură în noaptea fără nuntă, pentru multe genereații care se grăbesc și care sunt săturate dinainte. Salata de roșii a fost amestecată, așă că chestia se întâmplă mai degrabă în vară, pe arșiță, după caz fructe naționale care cresc pe la noi, după caz nu din seră și așa mai departe... CÂNTĂREAȚA (se întoarce, dar imediat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]