9,763 matches
-
marea sală pictată de Sabin Bălașa, s-a oprit o clipă în fața noastră, ne-a aruncat o privire scurtă și încruntată pe sub sprâncenele-i stufoase și apoi a pornit agale spre ieșire. Bondocul țigănos, total surprins, nici nu l-a salutat - cine nu-l cunoștea pe academician? -, iar eu eram prea ocupat să mă rățoiesc la el ca s-o mai fac. - Dar liniștiți-vă, vă rog, o să fie bine, acum sunt unele probleme, se vor rezolva..., a mai apucat să
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
ce vrei la oraș. Te însori, îți faci familie, faci copii, da’ ești inginer. Nu stai la țară să pigulești iarba cât îi ziulica de lungă. „Și dacă vii la SMT, ești inginer! Se uită lumea la tine și te salută cu respect. Dai dispoziții, nu te urci pe tractor să te zdruncine toată ziulica pe brazdă și pe drumurile pline de praf ale câmpului. Și o să se bucure mă-ta, săraca. O să creadă că așa ai vrut tu și să
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
timp de asta... Ioană, ia mai adu tu o sticlă și tu treci la culcare, băiete! Hai, că e târziu și eu am de vorbit cu omu ăsta și vremea trece. Mâine avem destulă treabă de făcut... Gabriel l-a salutat pe milițian și a plecat. După ce a adus sticla cu țuică și a mai strâns din resturile rămase pe masă, Ioana s-a retras tăcută și nevăzută, ca o stafie, după ce i-a mai tras o privire furișă, plină de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
eu de vorbă. Vede el pe domnu’ dracu’! Bine, o să mai discutăm, tovarășa..., săru’ mâna! Acasă a fost furtună. Vasile a trecut pe la cârciumă și a dat pe gât două păhărele de țuică, pe nerăsuflate, ca pe apă, i-a salutat din mers pe cei ce sperau că face cinste, cum se mai întâmpla în zi de duminică, a îndesat pălăria pe cap și a plecat glonț pe ulița pustie. A convocat toată familia și a interzis de la bun început ca
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > LANȚUL DE AUR Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului LANȚUL DE AUR! Am lanț de aur! La ce-mi folosește? Nu mă mângâie, Nu mă salută Nu mă iubește Doar altcineva Îl râvnește! *** LACRIMI? Lacrimi nu prea sunt de unde, Pentru cel ce nu răspunde. Pentru cel ce te ascultă, Dă-i tu dragoste mai multă! Referință Bibliografică: Lanțul de aur / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LANŢUL DE AUR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357906_a_359235]
-
cabinetul doctorului Kurt, intră vijelios un om zdravăn care cere imperios să vorbească de îndată cu doctorul. Cu greu secretara îl oprește să dea năvală în încăperea de consultații. Doctorul, auzind zgomotul provocat a ieșit în sala de așteptare și salutând noul venit și-a cerut scuze pentru câteva momente ca să termine consultația începută. Intrusul s-a trântit într-unul din moile fotolii de piele dar nu a avut mult timp să savureze plăcerea provocată. Terminând-uși consultația, doctorul își invită noul
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
OMBILICAL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cordonul ombilical Gară, pustie... Lumina palidă a felinarului îngheață sângele , șinele nu mai cântă, coarde ruginite, arcușul nu le mai atinge demult. Mâna încremenită salută umbrele nopții, privirea caută perspectiva. A zburat... își caută gama. cântecul lui se va înălța? O ,mamă, tu ai fost doar lăcaș, nu e al tău. Lasă-l! Referință Bibliografică: Cordonul ombilical / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CORDONUL OMBILICAL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357936_a_359265]
-
cel auzeai: - Gică da rănită jos din spate, ha, ha, ha, (se referea la un biet om cocoșat) de ce porți sacul ăla în spate. Și începea să râdă cu voce tare iar cei de la masa îl acompaniau. Apoi deodată zgomotos salută pe cineva de la distanță: -Cumetre, cumetre să trăiești, ce faci vino aici cu noi. Impresiona sociabilitatea lui, optimismul lui, bucuria cu care uneori își trăia viața. Avea o adevarată pasiune pentru alcool și femei. Îmi ținea uneori lungi cuvântări despre
POVESTEA UNEI VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357922_a_359251]
-
flori au aruncat cei adunați, peste flăcăi și sub picioare în drumul lor, încât drumul le-a fost numai o floare. Primarul Capitalei s-a apropiat atunci de Domnitor, aducându-i pâine și sare, după obiceiul străbunilor, și l-a salutat cu vorbe frumoase, amintind cât de cu drag a sărit oștirea la hotare, câte lipsuri și greutăți a îndurat în țară străină. Cum s-a luptat și și-a vărsat sângele cu bărbăție. Că de acum e neclintită soarta României
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
că până și în obscur actualul este dominat de profan. Iubirea lui este o manifestare nepământeană, ruptă de faptul real însă afectivă, pătrunzătoare și scrutată: „E o vibrare de violete, / Trece și Ea; Aș vrea, / Dar nu pot s-o salut: / Oh, și cum a trecut, / Într-o vibrare de violete”, am putea spune excesiv de sentimentală și dureroasă în fața neputinței de a și-o îndeplini. Acel „oh” rostit cu atâta durere exprimă părerea de rău pentru că în omul din el sentimentele
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
am împrietenit în Spania, un bărbat de statura mijlocie, cu ochii albaștrii ce transmit un mesaj de cinste, iar în același timp un amestec de optimism și umor. Un om voinic, plin de energie avea un obicei că după ce te salută să te bată cu putere pe spate, și să râdă zgomotos, vorbea mult, mereu gata în a întreprinde ceva ca să scoată bani. Este unul din românii despre care unii spanioli după ce lucrau un timp cu el spuneau că și-au
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
asigurat pe participanți asupra faptului că, despre această întâlnire, au luat la cunoștință cu câteva zile de întâlnire numeroși oameni de litere și artă aflați în relații de prietenie și colaborare cu cei prezenți la ședință, și că aceștia au salutat inițiativa constituirii unei mișcări spirituale naționale și naționaliste și a unui cenaclu literar-artistic național și transnațional și și-au transmis prin reprezentanții sosiți la întrunire dipsonibilitatea de a participa activ la realizarea acestor obiective. Mesagerii prezenți la ședință au trecut
COMUNICAT DE PRESĂ PRIVIND CONSTITUIREA CENACLULUI LITERAR-ARTISTIC REZONANŢE ROMÂNEŞTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358319_a_359648]
-
văzut. Lume puțină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iașului. Doi-trei prieteni mai de-aproape, câteva rude, câțiva admiratori necunoscuți. În fața sicriului descoperit pentru ultima oară am ascultat cu fruntile plecate improvizația vibrantă ă d-lui Sadoveanu care-și saluta prietenul în pragul veșniciei. Pe fața și mâinile crispate ale mortului cădeau fulgi de zăpadă...” După moartea celor doi, Natalia Negru a trăit până la adânci bătrânețe, fără regrete, povestind scene din viața celor doi poeți. Referință Bibliografică: UN TRIUNGHI AL
UN TRIUNGHI AL DRAGOSTEI OTRĂVIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358389_a_359718]
-
serii de Crăciun. Și o ploaie fină, se porni afară... Boarea ei, duios, răcoros mă plânge. ...Ah, dea-aș fi acum, ...dac-aș fi în Țară: Stropii fini ai ploii, ce frumos m-ar ninge!... Oamenii din jur, ...vorbesc, ...se salută. Toți grăbesc spre case, cu copii lor. Alții, cu bătrânii, merg cu grijă multă: se-ncurcă-n pachete, dându-le-ajutor. Se-nserează. Toți, se-adună în case... Mă animă-n mers, voia bună-a lor. Nu-i prea frig afară, dar totuși
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
vina Ca te-am lăsat mult timp in ierni și primăveri. În anii cei din urmă uităm de frumusețe Și strângem lângă noi tot ce avem mai sfânt, Viața, tu fii blândă, eu vin să-ți dau binețe, Să te salut, să-ți spun adio cu ultimul cuvânt Și să îți mulțumesc,că am trăit atâta frumusețe! Eu pot jură că viața e frumoasă dar și grea, Depinde însă, de cum vom trece noi prin ea!... florentina crăciun fabyola Referință Bibliografica: ÎNGERUL
INGERUL MEU de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358493_a_359822]
-
la scandal și violență: - Vrem regat! Vrem regat! Sânge proaspăt de bărbat! - Jur pe Pământul Gol! Jur pe Gol! Jur pe Gol! Răspundeau Doamnele de bine, care respirau din greu în exercițiile lor din faza a doua, tot invocând și salutând Soarele mișcării. - Eu nu știu, doamnă, ce se întâmplă cu Soarele nostru, că tot invoc eu aici Salutul Soarelui Alb și în locul lui, la mine, vine mereu Soarele negru. Zise o tanara blondă și superbă către Președinta femeilor cu pălărie
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
ori...de trei ori...a patra oară m-am supărat și l-am întrebat: “ Alo, Domnu' Sol, tu cine ești? Te rog să te prezinți, când vii la mine, că eu nu pe tine te-am invocat și te-am salutat acum! “ Doamnă, acum să vedeți minunea, Soarele ăsta negru, bătrân și cam buhăit la fața, a făcut o reverența în fața mea, aruncându-mi la picioarele mele o jertfă mare din 12 coroane de flori albe și roșii, apoi mi-a
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
parcă al nostru era odată un Prinț alb și frumos, numai calul lui era negru! Hotărâți-vă odată și d-voastră: ori cu Prințul Negru ori cu Calul Alb. Ca să știm ce Prinț al Lumii invocăm noi aici, ce Soare salutăm și pe ce cai de rasă călărim noi acum! Ca la mine au început să vine iar Cai verzi la marginea acoperișului și prin “ Cosa mentale “ la mine umblă numai Caii negrii ai iubirii! Se lamentă femeia. - Vrem regat! Vrem
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
și mlaștini: Când?...Cât?....Mda, trecuseră vreo zece ani, socotea în gând... Se simțea frenetic, liber și tânăr. Liber cu totul... - Iată și salcia, bătrâne, locul tău preferat!...Aici mă instalam...Ehei, pletoaso, tot aici!?...Mă mai ții minte? Te salut! Mă furase munca... Mângâia scoarța adânc brăzdată pe trunchiul contort și oblic peste apă. Era singur, a descoperit, scrutând orizontul cu reflexe de carmin. A pregătit îndelung trestiile, a probat adâncimea, a înfipt în ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
trei luni. Ai mei locuiau pe strada Eminescu, la două case de clădirea Cercului Militar al cărui comandant era tânărul locotenent-major Ioan Țepelea. Trecând pe stradă, îl vedeam deseori la poarta edificiului. Înalt, suplu, oacheș, milităros. Am început să ne salutăm, iar mai apoi să conversăm. Era dornic de cunoaștere. Îi plăcea să îi povestesc despre locurile pe care le-am vizitat. Exista totuși o baricadă de sistem politic între noi... nu prea era indicată apropierea, nici pentru „unul plecat din
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
având deja a doua ceașcă de cafea și câteva file desprinse de prin diferite publicații străine?! Citește absorbit, cu pixul în mână, transcriind ori traducând ceva pe un caiet de lucru. O ceașcă e deja goală. Da, e el! Ne salutăm, foile rupte și caietul intră repede în servietă. Comand și eu una neagră, mică . Discuția se leagă repede, e antrenantă, cu Mirodan nici nu poate fi altfel. Mă gândesc - amintindu-mi că în chenarul redacțional de la Minimum e amintit numai
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
a unui curent puternic de apărare a Bisericii lor Naționale și transmiterea către cei din țară a curajului acestora de a rezista în fața comunismului ateu. Numai faptul că, în acea vreme, sute de mii de ascultători clandestini din tară se salutau discret, ca-ntr-o formulă de recunoaștere, cu mesajul lansat de el la sfârșitul predicilor transmise prin radio : „Ferște-ne Doamne de Sovrompatriarhie!”, arată eficiența trudei sale. Apoi, mai trebuie luat în considerație faptul că, prin rezistența sa la anchetă, Vasile
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
de apărare a Bisericii Naționale și transmiterea către cei din țară a curajului acestora de a rezista în fața comunismului ateu. Numai faptul pe care l-am pomenit: că, în acea vreme, sute de mii de ascultători clandestini din țară se salutau discret, ca-ntr-o formulă de recunoaștere, cu mesajul lansat de el la sfârșitul predicilor transmise prin radio : „Ferște-ne Doamne de Sovrompatriarhie” și este un argument de rușinare a încăpățânării potrivnice cu care Plămădeală vrea să-l minimalizeze pe acest
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
aurii, făcea o reverență în fața publicului. Aplauzele erau hrana sufletului său. O viață întreagă și-o dedicase pasiunii sale..îmblânzirea animalelor sălbatice. Privea cu capul sus marea de oameni din tribune. Așteptau cu nerăbdare începerea spectacolului. Rând pe rând, au salutat publicul, acrobații, clovnii, balerinele, piticii...toți cei care formau nucleul forte al circului. Înveseleau oamenii, aduceau clipe magice, pline de fantezie, în ochii și inimile lor. Își riscau viața. Izbucnirile de entuziasm sau exclamațiile copiilor, erau picături de fericire călăuzitoare
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
plină de mister...lumea circului. Intră în scenă cățelușii, cimpanzeii, focile, dresoarea de șerpi dă fiori reci publicului. Șarpele ..mărul discordiei...ispita ... Ursul plimbat în două picioare, încearcă să facă giumbușlucuri...elefantul răbdator se mișcă greoi, efectuându-și numărul. Îngenunchiază, salutând spectatorii. Reflectoarele luminează centrul arenei, dresura de tigri începe. Riscul antrenează adrenalina, sângele pulsează cu rapiditate. Pericolul rânjește, își arată colții, își frământă palmele încântat de prada pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]