6,494 matches
-
1948, o lucrare intitulată Cybernetics or control and communication in the animal and the machine (Cibernetica sau controlul și comunicarea la animale și la mașini). O amplă introducere prezenta numeroasele puncte de vedere ce i-au făcut pe unii dintre savanții cei mai importanți în disciplinele lor (Rosenblueth, Cannon, Bigelow, McCulloch, Pitts, Lettvin, Lorente de No, Goldstine, Weaver, Fremont-Smith, Bateson, Margaret Mead) să devină conștienți "de unitatea esențială a ansamblului problemelor centrate pe comunicații, comandă și mecanica statistică, fie în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
moleculare. Inginerii își în-sușesc vocabularul folosit în biologie pentru a-l aplica unor entități artificiale. Stefan Hemlreich (1995), care a realizat o cercetare antropologică în mediul cercetătorilor în domeniul vieții artificiale de la Institutul Santa Fe, discută despre felul în care savanții care creează simulări sînt capabili să-și gîndească modelele în termeni de lumi artifi-ciale60. El analizează îndeosebi sistemul lui John Holland, Echo (Ecou), o simulare pe calculator a proceselor evoluției. Procesele nu sînt "informații", iar lumea este un loc ostil
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
informațiilor, absența constrîn-gerilor pentru a produce un document colectiv. Fiecare era liber în propriile scrieri, cu condiția de a respecta regulile jocului și de a-i cita pe ceilalți. B.C. Unul dintre obiectivele grupului era de a-i apropia pe savanți și pe politicieni. J. de R. E o altă problemă care l-a preocupat pe Jacques Robin și el a arătat asta mai ales în Changer d'ère. A păstrat mereu această direcție și a avut dreptate. Grupul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
oprește aici. Nu am un răspuns mai pertinent decît cel al unui profesionist al politicii, dimpotrivă. Am un răspuns de bun simț, ca al omului de pe stradă. Cînd mi se cere, îl dau în nume personal, dar nu cred că savanții, pentru că sînt oameni de știință și pentru că au o metodologie riguroasă, trebuie să fie capabili să răspundă la orice. B.C. Unii membrii ai Grupului celor Zece opuneau adesea raționalitatea savanților lipsei de rațiune și aspectului magic al politicii. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cere, îl dau în nume personal, dar nu cred că savanții, pentru că sînt oameni de știință și pentru că au o metodologie riguroasă, trebuie să fie capabili să răspundă la orice. B.C. Unii membrii ai Grupului celor Zece opuneau adesea raționalitatea savanților lipsei de rațiune și aspectului magic al politicii. Nu e puțin cam schematic? J. de R. În sînul grupului exista un respect reciproc între politicieni și savanți. Politicienii respectau rigoarea și gîndirea oamenilor de știință, iar aceștia simțeau un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
răspundă la orice. B.C. Unii membrii ai Grupului celor Zece opuneau adesea raționalitatea savanților lipsei de rațiune și aspectului magic al politicii. Nu e puțin cam schematic? J. de R. În sînul grupului exista un respect reciproc între politicieni și savanți. Politicienii respectau rigoarea și gîndirea oamenilor de știință, iar aceștia simțeau un fel de fascinație pen-tru capacitatea de a folosi ideile și de a le traduce în acțiune. B.C. Într-un text din 1974, Alain Laurent vorbea despre Grupul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
activitățile Grupului celor Zece începînd cu 1972. Era formidabil, deoarece exista un amestec pe care nu-l găsim în altă parte nici azi: un amestec de rigoare ideile prezentate erau întotdeauna foarte precise și documentate și de libertate intensă. Nici savanții, nici politicienii nu-și puteau permite să aibă o astfel de libertate de apreciere și de critică în altă parte. Profesorii universitari prezenți își permiteau să critice, să fie nonconformiști etc., iar politicienii își per-miteau să povestească anecdote pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cînd au ajuns la putere, e o altă întrebare, pe care ar trebui să le-o punem. Michel Rocard își pune întotdeauna genul ăsta de probleme. Dintre politicienii aflați la putere, Giscard d'Estaing a făcut și el apel la savanți, însă într-un spirit opus celui care domnea în Grupul celor Zece. Am comentat acest episod în primul capitol al cărții mele, À tort et à raison (Pe drept și pe nedrept): Giscard d'Estaing, președintele Republicii, a comandat unor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Boissel. Ați asistat recent, la sediul Transversales, la o discuție pe care am avut-o cu Henri Altan despre ambiguitățile legate de termenul de "informatică" etc... B.C. Obiectivul inițial expus în Grupul celor Zece era de a reuni politicieni și savanți și de a face în așa fel încît experiența oamenilor de știință să le folosească politicienilor pentru ca aceștia să ia cele mai bune decizii: oamenii de știință posedau datele obiective care trebuiau expuse politicienilor pentru ca aceștia să țină cont de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
întîmpla în 1973. Jacques Robin m-a contactat după ce mi-a citit unul dintre articole. Nu-l cunoșteam, după cum nu-i cunoșteam nici pe ceilalți membri. B.C. Obiectivul era, cred, de a-i face să se întîlnească pe politicieni și savanți? J.A. Nu chiar, de fapt, mă aflam acolo în calitate de economist. Erau foarte puțini politicieni. Michel Rocard a apărut puțin mai tîrziu. B.C. Dar la început erau Robert Buron, Jacques Piette, David Rousset. J.A. Nu i-am întîlnit decît
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
hiper-pozitivist: Totul avea să se schimbe datorită științei!". Congresul de la Épinay, care e congresul fondator al actualului Partid socialist, a avut loc în 1971, și între Jacques Robin și noul Partid socialist, care avea mari ambiții intelectuale și dorea ca savanții să-i alimenteze propria gîndire, s-au format rapid legături. Îmi amintesc că am participat, în calitate de secretar de redacție al Caietelor celor Zece, la o întîlnire de două zile, organizată de Partidul socialist, despre Știință și Politică, temă ce coincidea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Trebuie amintit faptul că am avut un mare proiect comun cu Jack Baillet, "vînătoarea de alibi". Jack Baillet avusese ideea de a publica o carte pe această temă, deoarece consideram că tot ceea ce oamenii în general, și politicienii și chiar savanții în particular, propuneau în materie de interpretări nu erau decît alibiuri, asta inclusiv în cadrul Grupului celor Zece. Din diferite motive, nu am publicat cartea, dar m-am inspirat din plin pentru cărțile mele, iar Jack a utilizat o mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Le Nouvel Observateur despre cărțile lui Jacques Monod și François Jacob. Titlul original al articolului meu era L'échelle de Jacob et le Monod-athéisme (Scara lui Jacob și Monod-ateismul), dar a apărut sub titlul stupid de La Révolution des savants (Revoluția savanților). Vorbeam în acest articol despre tot ce găseam interesant și important în operele lor, dar îmi exprimam și nemulțumirea la gîndul că doar hazardul, mutația-hazard ar putea explica totul. Trebuia umplut un mare gol, simțeam că mai trebuiau găsite niște
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nu eram niciodată mai mult de cinci-sprezece, toată lumea putea să se exprime. Sin-gurul meu aport net era despre sociologia organizațiilor politice, procesul de decizie propriu-zis politică. B.C. Obiectivul inițial al lui Jacques Robin și Robert Buron era de a reuni savanți și politicieni pentru a "atenua partea magică a politicii" și pentru a face în așa fel încît oamenii de știință să poate aduce cîteva date mai mult sau mai puțin obiective politicienilor. M.R. Un demers excelent. B.C. Membrii Grupului celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
explicații în cazul oricărei decizii grele și care privește un vi-itor îndepărtat. Această situație e dificil de acceptat pentru oamenii de știință, dar așa stau lucrurile. E una dintre caracteristicile meseriei politice, și e neplăcut și puțin umilitor pentru niște savanți riguroși să vadă atitudini atît de puternice care se opun la ceea ce lor li se pare evident. Cu atît mai mult cu cît se adaugă cele "două crize ale expertizei": prima constă în faptul că expertiza e întotdeauna prea punctuală
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în politică, e nevoie de timp. Deci e puțin inutil să propui o decizie despre care se știe că primul său efect va fi să șubrezească poziția celui care o ia sau să-l elimine, chiar dacă decizia e bună. Obiectiv, savantul îndepărtat nu are față de cel care ia deci-zia obligația de a-l proteja. Subiectiv, o resimte încă și mai puțin, însă persoana cu putere de deci-zie va fi întotdeauna legată de un cabinet care va exagera cu prudența. Am un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
social și pe cel al Se-curitații sociale... Presa se aruncă asupra acestei chestiuni și nu mai e posibilă discreția de dinainte de a organiza rezultatele negocierilor. Se începe așadar negocierea înainte de a se solicita intervenția miniștrilor. Totul începe cu vestiții experți, "savanții" în acest domeniu. De îndată ce un om de știință foarte important e angajat într-o procedură de acest fel, apare ca expert. Din conciliabul în conciliabul, în absența personalității guvernamentale "bătătoare la ochi" ceea ce permite să se lucreze funcționarii și experții
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fost angoasa de a menține ordinea mai mult decît frumusețea științei. Nu am construit, deci, o punte completă. B.C. Asta înseamnă că aportul unui grup precum Grupul celor Zece e interesant în măsura în care permite politicienilor să se afle în contact cu savanți care nu sînt experți, care nu sînt, deci, implicați în acest sistem... M.R. Da, absolut. B.C. Omul politic trebuie să țină cont în același timp de elementele științifice, de argumentele date de experți, dar și de mulți alți factori. M.R.
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Grupului celor Zece era de a-i apropia pe oamenii de știință și pe oamenii politici. M.S. Îi auzisem pe Jacques Robin și pe ceilalți responsabili ai Grupului celor Zece dezvol-tînd acest proiect. B.C. Cum vedeați raporturile dintre politicieni și savanți la vremea respectivă? M.S. Nu le vedeam deloc. Nici acum, de altfel. Jacques Robin voia să-i apropie în mod concret pe oamenii politici și pe oamenii de știință. Credea, în mod absolut corect, că politicienii sînt extraordinar de constrînși
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Nu le vedeam deloc. Nici acum, de altfel. Jacques Robin voia să-i apropie în mod concret pe oamenii politici și pe oamenii de știință. Credea, în mod absolut corect, că politicienii sînt extraordinar de constrînși de termenul scurt, în timp ce savanții, oricare-ar fi ei, au timp să dezvolte reflecții pe care le pot transmite politicieni-lor. Obiectivul era de a pune în legătură termenul scurt și pe cel lung, ceea ce continuă să fie o idee bună. Politica e înghițită de termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
timp real. M.S. Nu-mi amintesc nimic despre asta. Ce-mi amintesc în schimb e că Léon Brillouin și cartea sa, Știința și teoria informației, mă intere-sau mult la vremea respectivă. Ce mă deranja în Grupul celor Zece era absența "savanților puri" și, mai ales, extinderea nepotrivită a unor concepte științifice riguroase: noțiunea de simbioză, spre exemplu, nu se folosește oricum. B.C. Bănuiesc că ați intervenit în nume-roase rînduri cu privire la definiția cuvintelor. M.S. Făceam asta foarte des în Grupul celor Zece
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Mitterrand era ales, el va încerca, în ceea ce-l privește, să recreeze "un Grup al celor Zece aflat aproape de putere". Jacques Attali simțea nevoia de a regăsi spiritul Grupului celor Zece) și dorea să creeze o celulă în care intelectuali, savanți, cercetători și politicieni să poată să gîndească împreună în permanență 80. După alegerea lui Francois Mitterrand la președinția Republicii în 1981, Jacques Attali i-a explicat lui Jacques Robin că avea în mîini dosarul Institutului Auguste Comte, fondat de Valéry
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Sainte-Geneviève, pentru a crea în loc un centru mult mai deschis, în care unii membri ai Grupului al celor Zece se puteau regăsi și participa la realizarea unui nou proiect: barierele disciplinare ar fi abolite, s-ar înmulți schimburile între industriași, savanți, sindicaliști, organisme de cercetare, colectivități și întreprinderi. Jacques Attali l-a însărcinat pe Joël de Rosnay să pregătească un raport pe acest subiect. Noul centru apărea sub numele de CESTA (Centre d'étude des systèmes et technologies avancées) (Centru de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
EXERCITAT GRUPUL CELOR ZECE? În acest capitol e vorba despre modul de funcționare, evoluția și influența Grupului celor Zece. Voi începe prin a aborda motivațiile și interesele unora dintre participanții la acest tip de întîlniri informale ce îi adunau pe savanți și politicieni, și prin a studia rolul specific jucat de unii dintre ei, în special de Jacques Robin, unul dintre fondatorii grupului. Voi aborda apoi felul în care se traduc pluri-apartenența și transdisciplina-ritatea pe care le revendică membrii grupului. Va
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de multă vreme de politică, el frecventa medici, biologi, industriași, dar și politicieni. Poziția sa de fondator și organizator al grupului îi conferea un rol-cheie în această structură. Participa activ în fixarea obiectivului de a-i apropia pe politicieni și savanți și și-a prezentat de mai multe ori în anii '70 concepțiile sale, în același timp naive și pozitiviste, despre o știință obiectivă și rațională, preconizînd metoda științifică drept metoda ideală pentru a aborda proble-mele sociale, economice, politice. Atracția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]