7,856 matches
-
apare prima carte de versuri, Geraldine. Pleacă în Israel în 1972, stabilindu-se, din 1973, la Paris. Își ia doctoratul în psihologie generală în 1981. Geraldine va fi considerat un „debut semnificativ” de I. Negoițescu, deși criticii de la „Scânteia” și „Scânteia tineretului” îl acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
2000; Balayeur devant sa porte, Paris, 2000; La Cage centrifuge, pref. Gérard Augustin, Paris, 2003. Traduceri: Gellu Naum, Mon père fatigué, Paris, 1987; Mariana Marin, Au Carrefour des grandes routes commerciales, Paris, 1990. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, Ca cine scrii?, „Scânteia”, 1966, 7158; Aurel Martin, Logica imaginii poetice, „Scânteia”, 1967, 7215; Adrian Marino, Condiția elementară: capacitatea stabilirii de relații, „Scânteia tineretului”, 1968, 5866; Florin Manolescu, „Geraldine”, RL, 1969, 51; I. Negoițescu, Sebastian Reichmann și limbajul poetic, TMS, 1970, 3; Radu Enescu
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
Cage centrifuge, pref. Gérard Augustin, Paris, 2003. Traduceri: Gellu Naum, Mon père fatigué, Paris, 1987; Mariana Marin, Au Carrefour des grandes routes commerciales, Paris, 1990. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, Ca cine scrii?, „Scânteia”, 1966, 7158; Aurel Martin, Logica imaginii poetice, „Scânteia”, 1967, 7215; Adrian Marino, Condiția elementară: capacitatea stabilirii de relații, „Scânteia tineretului”, 1968, 5866; Florin Manolescu, „Geraldine”, RL, 1969, 51; I. Negoițescu, Sebastian Reichmann și limbajul poetic, TMS, 1970, 3; Radu Enescu, „Geraldine”, F, 1970, 6; Sebastian Reichman în dialog
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
père fatigué, Paris, 1987; Mariana Marin, Au Carrefour des grandes routes commerciales, Paris, 1990. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, Ca cine scrii?, „Scânteia”, 1966, 7158; Aurel Martin, Logica imaginii poetice, „Scânteia”, 1967, 7215; Adrian Marino, Condiția elementară: capacitatea stabilirii de relații, „Scânteia tineretului”, 1968, 5866; Florin Manolescu, „Geraldine”, RL, 1969, 51; I. Negoițescu, Sebastian Reichmann și limbajul poetic, TMS, 1970, 3; Radu Enescu, „Geraldine”, F, 1970, 6; Sebastian Reichman în dialog cu Mariana Marin, CNP, 1990, 45, 46, 49; Ion Bogdan Lefter
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
autorităților: constrâns, cu prilejul centenarului Caragiale, să producă o biografie dramatizată a scriitorului, P. este chemat să-și justifice obiectivitatea demersului reconstructiv în fața unui Aurel Baranga, care îi pretinde imperativ ca figura lui Caragiale să corespundă „articolului de fond din «Scânteia»”, precum și a unui Mihai Novicov, în opinia căruia personalitatea creatoare a marelui dramaturg își atinge zenitul în scrierea 1907 - Din primăvară până-n toamnă, unde „Caragiale se ridică pentru a proroci [...] zilele pe care le trăim noi astăzi”. Hărțuit de agresivitatea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cu sabie de foc. / Arhanghelul ne-a adus un ulcior de apă / și tu ai rânduit pe șervetul alb prima roșie din lume. / Eu am tăiat prima felie / din prima pâine a lumii, / iar după masă în timp ce priveam / cum zburdă scânteile pe apă / am scris primul poem.” Seninătatea și echilibrul noii vârste de aur sunt tulburate însă de ecourile traumatizante ale unei istorii convulsive, care induc neliniște și angoasă - trăiri ce formează substanța versurilor din Ovăzul sălbatic: „Cine-mi va răspunde
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Bihor, tot în 1997 devenind lector la Universitatea din Oradea. Debutează cu versuri în revista „Zorile” a Liceului „Gh. Barițiu”(1969), în anul următor fiindu-i publicate poezii în suplimentul „Preludiu” al ziarului „Scânteia tineretului”. Prima carte, Viața fără nume, îi apare în 1980. Format în cercul revistei „Echinox”, M. intră imediat după debutul editorial în atenția criticii, fiind apreciat ca „un poet matur, unul din cei mai serioși reprezentanți ai tinerei generații” (Ion
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Poezia unei promoții, ECH, 1981, 4-5; Gheorghe Perian, Poeți tineri, VTRA, 1981, 7; Al. Cistelecan, „Viața fără nume”, F, 1981, 8; Florin Mugur, Ioan Moldovan și prefațatorul său, ST, 1981, 8; Daniel Dimitriu, Șase schițe pentru un tablou de familie, „Scânteia tineretului”, 1981, 9944; Al. Cistelecan, „Exerciții de transparență”, F, 1984, 7; Dan C. Mihăilescu, „Exerciții de transparență”, T, 1984, 7; Marius Lazăr, Ioan Moldovan (Poezia ’80), AST, 1984, 10; Tartler, Melopoetica, 21-23; Gheorghe Perian, Poeți ce vin, VTRA, 1985, 1
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
VR, 1956, 7; Al. Căprariu, Doi poeți tineri, TR, 1957, 21; Mihail Petroveanu, Doi poeți tineri, GL, 1957, 33; Mircea Moga, „Țară de doină”, CNT, 1976, 23; Victor Rusu, „Țară de doină”, O, 1976, 35; Ioan Adam, „Poeme de țară”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8435; Dicț. scriit. rom., III, 332-333. I.D.
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
Monografii. Ion Creangă, R, 1976, 2; Pompiliu Marcea, „Sub semnul lui Aristarc”, LCF, 1976, 31; Dumitru Micu, „Introduceri” critice, CNT, 1976, 52; Regman, Explorări, 204-210; Dimisianu, Opinii, 327-330; Ungheanu, Lecturi, 195-200; Mihăilescu, Conceptul, II, 171-176; Edgar Papu, „Istoria literaturii române”, „Scânteia”, 1980, 11 778; Pompiliu Marcea, Dificultățile și voluptatea istoriei literare, R, 1980, 8; Adriana Iliescu, Monografia epocii marilor clasici, RL, 1980, 43; V. Fanache, O categorie literară: „marii clasici”, ST, 1980, 12; Dobrescu, Foiletoane, I, 195-199; Grigurcu, Critici, 125-130; Al.
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
oarbă, Galați, 1993. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Un prozator jovial, RL, 1974, 15; Sorin Titel, Două romane polițiste, RL, 1975, 48; Valentin F. Mihăescu, Aventură și umor, LCF, 1976, 5; M. Costea, „De-a puia gaia”. „De-a baba oarba”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8509; Eugen Seceleanu, „De-a puia gaia”, FLC, 1976, 40; Artur Silvestri, Proză ironică și barocă, LCF, 1977, 2; Grigore Beuran, Un roman polițist de factură aparte, TR, 1977, 29; Alex. Ștefănescu, Giumbușlucuri, boroboațe, ghidușii, LCF, 1977, 42
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
medicina homeopată și medicina psihosomatică. Are o bogată activitate științifică - autor de studii de specialitate, de manuale și capitole în diferite tratate publicate în țară și în străinătate. Ca scriitor debutează în 1967 cu proză științifico-fantastică în „Preludiu”, supliment al „Scânteii tineretului”. Publică poezii și teatru în „Luceafărul”, „Viața studențească”, „Astra”, „Albina”, „România literară”, „Săptămâna”, „Amfiteatru”, „Jurnalul literar” și colaborează la reviste românești din străinătate: „Vatra”, „Căminul”, „Cuvântul românesc” ș.a. Prima carte, Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, apărută în 1969
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
1929 al unei școli normale, funcționează ca învățător într-un sat, iar după august 1944 devine secretar al Comitetului Județean Vlașca al Partidului Comunist Român (până în 1946). După ce editează la Giurgiu revista „Veac”, este redactor la „Vestea satelor”, „Frontul plugarilor”, „Scânteia satelor”, „Agricultura nouă” și redactor-șef adjunct la „Albina”. Debutează la „Cuvântul liber” în 1935, colaborând apoi și la „Azi”, „Meridian”, „Timpul”, „Fapta”. Prima carte, nuvela Întovărășirea, îi apare în 1949. Reprezentant prolific al realismului socialist, N. este unul dintre
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
7; Titus Ștefănescu-Priboi, „Zilele vieții tale”, CNT, 1949, 148; Ov. S. Crohmălniceanu, „Lanțuri”, CNT, 1951, 226; Silvian Iosifescu, „Lanțuri”, GL, 1954, 42; D. Micu, „Lanțuri”, VR, 1956, 8; Radu Popescu, „Trecut întunecat”, CNT, 1957, 36; D. Micu, „Zilele vieții tale”, „Scânteia”, 1958, 4170; Teodor Vârgolici, Reconstituirea unei epoci, RMB, 1965, 6584; N. Tertulian, „Carte despre drumuri lungi”, VR, 1965, 9; Demostene Botez, Ion Pas la 70 de ani, GL, 1965, 41; Eugenia Tudor, „Povestiri vechi și noi”, GL, 1966, 29; Râpeanu
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Este fiul Mariei (n. Dragnea) și al lui Vasile Petculescu. Absolvind în 1972 Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, devine profesor de muzică la Liceul „Dinu Lipatti” și la Academia de Muzică din capitală. Debutează cu versuri la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” în 1979, fiind apoi prezent cu proză în volumul colectiv Desant ’83. Colaborează la „Contrapunct”, „Luceafărul”, „România literară”, „Teatrul azi”, „Avanscena”, „Actualitatea muzicală” ș.a. După ce a bătut pe claviatura prozei cu multă inteligență și umor, P. își arată competența
PETCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288768_a_290097]
-
din grupul care animă revista clujeană „Țara nouă” (1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), după care se retrage din presă până la mijlocul anilor ‘60. Acum inițiază, cu o pasiune irepresibilă, „Povestea vorbei”, supliment al
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
cu mutațiile social-istorice ale contemporaneității. Modelele existențiale și estetice rămân André Malraux și Federico García Lorca. P. e un contestatar al lui Tudor Arghezi, ale cărui operă și personalitate le-a atacat cu o vehemență nedreaptă în „Azi”, apoi în „Scânteia” (1947), anticipând campania de desființare a poetului, orchestrată oficial din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
ofițer. A absolvit liceul la Craiova în 1958 și Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1969. A funcționat ca redactor (1965), apoi ca secretar general de redacție (1970) și redactor-șef adjunct (1974) la revista „Ramuri”, redactor la „Scânteia tineretului” (1967), șef de secție la „Tribuna României” (1972), la „Flacăra” (1979) și la Redacția revistelor pentru străinătate (1984). Între 1987 și 1990 lucrează la Centrul de Cercetări Istorice al Fundației „Iosif Constantin Drăgan” (Milano - Veneția - Roma). După 1989 este
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
va urma și cursurile gimnaziale și liceale, absolvite în 1971, an în care și debutează cu versuri în revista „Convorbiri literare”. Urmează Facultatea de Medicină și Farmacie din orașul natal, pe care o termină în 1977. Practică medicina generală la Scânteia, județul Iași, până în 1982, când devine medic neurolog la un spital din Iași. În 1991 obține titlul de doctor în științe medicale. Un an mai târziu ocupă funcția de medic-șef la Clinica de Neurologie a Spitalului „Sfânta Treime”din
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
participă la ședințele Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Debutează cu poezie în „Amfiteatru” (1978), iar prima carte, Aide-mémoire, îi apare în 1989. Colaborează și la „România literară”, „Timpul”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Astra”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Tineretul liber”, „Pagini bucovinene”, „Bucovina literară”, „Arca”, „Hyperion”, „Euphorion”, „Poesis”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Familia” ș.a. Din 1997 susține câțiva ani cronica literară în cotidianul „Bună ziua, Brașov”. Poezia lui P. cultivă o anume delicatețe ce răzbate din banalul cotidian, relevată cu
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
Între 1962 și 1977 e redactor-șef adjunct la publicațiile românești pentru străinătate. Debutează în 1945, la revista „Studentul român”. A colaborat frecvent la „Contemporanul”, „Viața românească” și „Gazeta literară”, îndeosebi cu cronici de poezie, dar și la „Flacăra”, „Steaua”, „Scânteia” ș.a. Prima carte, Pagini critice, îi apare în 1958 și însumează articole publicate în presă între 1947 și 1957. A fost căsătorit cu poeta Veronica Porumbacu. Amândoi și-au pierdut viața la cutremurul din martie 1977. Evoluția scrisului lui P.
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
de Știință din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în revista „Luminița” (1957), iar prima carte, Proza lui Camil Petrescu, îi apare în 1981. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Echinox”, „Astra”, „Vatra”, „Ramuri”, „România literară”, „Ateneu”, „Tomis” „Orizont”, „Literatorul” „Supliment literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Caiete critice”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Apostrof” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Agneta Ganea, Ileana Ulmu. P. desfășoară o activitate intensă în presa literară, deținând rubrici permanente în „Steaua”, „Transilvania” (cronica traducerilor) sau în „Apostrof” (cronica literară) și în
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
2000 și 2003 se specializează în telecomunicații în SUA. Coordonează revistele didactice „Speak English. English for Romanian” (1990-1994) și „Le Francophile” (1990-1992) și, de asemenea, este autorul mai multor lucrări cu caracter didactic (literatură română, limbă engleză, matematică). Debutează la „Scânteia pionierului” în 1966, iar editorial, cu Nașterea mea în poezie, în 1969. Scrie și literatură pentru copii, fiind distins, pentru Cartea serbărilor școlare (1999), cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Debutul cu Nașterea mea în poezie, la paisprezece ani, este
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
1975, 45; Ion Istrate, „Separația bunurilor”, ST, 1976, 1; Constantin M. Popa, „Separația bunurilor”, R, 1976, 3; Nicolae Motoc, „Cocorul de pază”, TMS, 1976, 4; Virgil Ardeleanu, „Cocorul de pază”, ST, 1976, 11; Alex. Ștefănescu, Peripeții povestite la persoana întâi, „Scânteia tineretului”, 1979, 9353; Sorin Titel, Patetism și ironie, RL, 1983, 23; Laurențiu Ulici, „Vară nebună cu bărci albastre”, CNT, 1983, 30; Cornel Regman, „Vară nebună cu bărci albastre”, VR, 1983, 10; Liviu Petrescu, „Vară nebună cu bărci albastre”, TR, 1985
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
Pitești, 1999; Copacul cu stele, București, 1991; Lumină din iubire, Pitești, 1997; Umbra. Poeme pentru părinți, Pitești, 2001; Îngerii, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Voicu Bugariu, Două volume de versuri, LCF, 1981, 51; Carolina Ilica, A vedea cu ochi de basm, „Scânteia tineretului”, 1982, 10 217; Laurențiu Ulici, Din demult..., RL, 1982, 46; Gheorghe Grigurcu, Triptic liric feminin, VR, 1983, 5; Nicolae Oprea, Poezia spațiului natal, ARG, 1984, 10. N.M.
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]