3,866 matches
-
cerului, apoi s-a întors spre mine și mi-a declarat cu o hotărîre în fața căreia nu mai exista echivoc: Și nici eu nu mă mai duc!... Cu cine să mă duc?... Cu Nuțu lui Răstoacă?... Ducă-se naibii și schelete de mamuți, și comori, și tot! Nu mă mai interesează... dacă nu-i așa cum trebuie să fie! A închis cartea fără să pună nici un semn, dealtfel eu sînt aproape convins că nu citise nici măcar un rînd, s-a ridicat oftînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mișcare și pentru a nu-și murdări hainele de noroi. Drumul pînă la marginea pădurii se scurse repede, fără nimic deosebit. Cei mari mergeau în urmă, discutînd despre desene rupestre, filoane de aur, pastramă de mistreț și Băbească, despre schelete de mamuți și vampiri, iar cei mai tineri mergeau cu cîțiva pași înainte, în următoarea formație: Ilinca, avîndu-l în dreapta pe Virgil și în stînga pe Vlad, Tomiță, cînd în dreapta, cînd în stînga celor trei fără să-și poată găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da, ce ne facem? Ați auzit foarte bine, rosti rar și apăsat Ilinca. Ne lăsăm furați de cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera Liliecilor și ne-am și spetit cărîndu-le pînă la școală, ați văzut cu ochii voștri cine s-au dat drept descoperitori! Rușine! Rușine și pentru ei, că-s oameni cu pretenții de mari învățați și specialiști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mori. Nimic nu-i la cheremul tău. Doar niște ani, acolo...” „-Vrei să spui, poate, ca nu ne putem visa buni fără a fi fost răi cu adevărat?”-întreabă Doctorul. „Parțial, ai dreptate. Căci perfecțiunea și bunătatea se clădesc pe scheletul crimei și efervescenței furibunde. Și zeii trebuie că au fost odată animale, altfel nu ne-ar fi clădit lumea ca țarcurile lor. Îngerul are nevoie de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rîul, va fi mereu același, chiar dacă mereu e vorba despre alt volum de apă. Dar imediat am alungat din nou gîndul acesta. Rîul este al tuturor și este întotdeauna îmbietor. Rîul nu are comitet. Chiar în această noapte, în care scheletul a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o râșniță făcută de tata, o moară în miniatură, cu piese găsite la tancurile sau mașinile de război distruse în zona noastră. Parcă o văd și acum. Era urcată pe un schelet de lemn cam de un metru înălțime. Avea un ax orizontal prevăzut la capete cu coarbe, iar la mijloc avea un pinion dințat care punea în mișcare un alt pinion fixat pe a doua placă de piatră de moară ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
le-am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem, spuse Carol sculându-se în picioare. M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit și visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
evoluție a omului pe Pămănt. Treptat, s-a reluat fotosinteza crescănd cantitatea de oxigen, căldură și lumină necesare vieții. Așa omul a ajuns stăpănul Pămăntului făcănd un nou pas înaintea sclavului de mai tărziu. Așa că să privim totuși cu respect scheletele dinozaurilor din muzeele lumii! Dar nu numai asteroizii sau cometele pot distruge Pămăntul pentru că omul, în căteva sute de ani, nu va mai putea controla viața de pe Pămănt. Regret că vă spun că omul, în timp, nu va mai putea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Întâmpla destul de des, bătrânica Își scotea pantofii cu toc cui și lovea cu ei În propria-i imagine din oglindă, vorbind de una singură și aruncându-și sieși cuvinte pline de venin: „Dă-te la o parte, cotoroanță, mișcă-ți scheletul mai la dreapta, nu vezi că mă bruiezi? De unde ai mai apărut? Te-a adus diavolul din cimitir ? Ce, crezi că am chef să-ți văd mutra asta jalnică În loc s-o văd pe a mea!??“ Reprezentantul firmei Golden Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
al Încăperii s-a descoperit un cufăr doldora de bancnote nou-nouțe, de câte cincizeci și o sută de grive. Din teancul de bancnote lipseau câteva. De asemenea, În apropierea cufărului a fost găsit un cuib de șobolani, unde erau douăsprezece schelete mai mici și unul mai mare. Șobolănița care se atașase de Subotin avusese pui. De aceea și venea În fiecare zi În depozitul lui Ippolit cerând salam și aducând grive... Desigur, descoperirea nu schimba prea mult datele problemei. Pentru omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salam și aducând grive... Desigur, descoperirea nu schimba prea mult datele problemei. Pentru omor, Subotin avea să primească pedeapsa cuvenită. Instanța avea să țină Însă cont de circumstanțele În care se produsese omorul. Opinia publică fusese sensibilizată. Imaginea celor douăsprezece schelete găsite În cuib lângă scheletul-mamă apăruse În prima pagină a tuturor cotidienelor. Iar numele lui Subotin devenise peste noapte extrem de popular. Brigadierul avea opinia publică de partea sa. Așa că, atunci când fu scos din celulă pentru a fi adus la judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doar câteva decenii. Nisipul deșertului înghite amintirea europenilor care s-au rătăcit pe această întindere africană misterioasă și carnivoră. Nisipul deșertului trezește din adormire energia tribală ce sapă la temelia Romei cântate de fascism. Nisipul deșertului închide, în pântecele sale, scheletele victimelor unui război care a încetat să mai aibă vreun sens. Les scorpions... poate fi citit ca parte a unei pentalogii pe care Hugo Pratt o scrie pornind de la solul mitic al unei Africi către care se îndreaptă, spre a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
amestec de nebunie și de sfidare a propriilor limite. Pentru patrula braziliană rătăcită în ninsoarea italiană, alegerea morții este deliberată. Unul câte unul, soldații sunt somați să dezvăluie pozițiile aliate. Unul câte unul, soldații brazilieni refuză și sunt împușcați. În fața scheletului de tanc din deșertul african, Ernie Pike rememo rează cel mai inutil sacrificiu pe care un prieten îl poate imagina. Din tovărășia celor doi tanchiști englezi se mai păstrează, la finele bătăliei, doar un șir de cadavre și un soldat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din plămada inaccesibilă europenilor. Expedițiile de luptă sunt tot atâtea ocazii de a se pierde în labirint, fără ieșire. Arta lui Pratt constă în trecerea, insurgentă, din domeniul diurn în regimul fantasmatic. În fortul pe care îl reocupă Abel Robinson, scheletul ofițerului englez este locvace și cinic. El îl avertizează pe Robinson că a intrat pe o poartă dincolo de care se întinde Edenul morții. Nebunia lui Robinson se naște din acest moment al luării în stăpânire a fortului populat de cadavre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu sensibilitatea epocii sale. Bob Morane este un caz cu atât mai interesant cu cât geneza benzii desenate este legată de expansiunea unui ciclu narativ semnificativ în ecuația literaturii de consum. Henri Vernes este un Ian Fleming francofon ce creează scheletul pe care se așază imaginea benzii desenate. Vitalitatea acestui ciclu, care se întinde peste decenii și cuprinde zeci de volume, este explicabilă în contextul occidental al creșterii impresionante a unui tip de ficțiune ce rivalizează cu mediul cinematografic prin inventivitate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
examenului de capacitate. La 1 octombrie eram numită “în mod provizoriu” la școala nr.1 din orașul Vâlcov, Is mail. Vâlcovul era un târgușor greblat de nenumărate canale. Din cauza asta i se mai spunea și orașul furculiță. Un fel de schelet de pește cu fiecare osicior, un canal mai subțire sau mai mare. Între case se circula mai mult cu barca fiindcă podețele de trecut de ici colo nu prea erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în direcția arătată. Apoi urmă o pauză, nu prea lungă. După aceea, se auzi un pârâit și copacul izbucni în flăcări! O vreme, se încălziră apropiindu-se de flăcări. Copacul ardea destul de bine, și chiar dacă se transformă repede într-un schelet înnegrit, încă mai răspândea căldură. Dar încălzitul încetă a mai fi preocuparea lor principală, Gosseyn observă că tovarășul său privea într-o parte cu o expresie de neliniște pe față. - Uită-te! arătă el cu degetul și adăugă: Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Frumusețea - își aminti el o vorbă din bătrâni - se află în ochiul ce privește. În fond, arătau oarecum oameni. Cu excepția fețelor, care erau aproape rotunde și purpurii. Și că acea parte a gâtului care era vizibilă era subțire ca de schelet; dar trupul de dedesubt părea să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe care am părăsit-o. Fusese șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, atât de slab încât mâinile i se ating în mijlocul spatelui. Acolo-i Sfântul Fără-Mațe, cu un singur strat de piele aplicat pe schelet. Claviculele îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cora a spus: — E o greșeală. Broșura spunea că păpușile erau din silicon moale, turnat, din cel folosit la implanturile mamare. Dacă erau ținute sub o pătură electrică, puteau păstra căldura pentru ore întregi de plăcere. Pielea lor acoperea un schelet din fibră de sticlă, cu articulații de oțel. Părul le fusese implantat, șuviță cu șuviță, în scalp. Păr pubian nu aveau. Păpușa de gen masculin avea un prepuț opțional care putea fi rulat peste gland. Cea de gen feminin avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]