4,646 matches
-
-i că-i oribil? Clovnul din pictură este personajul principal al romanului, Gwynplain. În copilărie i-au tăiat gura de la o ureche la alta. Bucky, te simți bine? GURA TĂIATĂ DE LA O URECHE LA ALTA. M-am înfiorat și am schițat un zâmbet forțat. — Mă simt bine. Cartea mi-a amintit de ceva. O chestie mai veche. O simplă coincidență. Jane îmi aruncă o privire pătrunzătoare. — Nu arăți deloc bine. Vrei să mai auzi o coincidență? Credeam că Eldridge nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vai, vai, făcu inspectorul, clătinând din cap către mulțimea de camere de luat vederi. Se pare că vom apărea la televizor diseară. Își trecu mâna peste capul chel. — Bine că mi-am adus aminte să mă spăl pe cap. Logan schiță un zâmbet. Cicatricile care Îi brăzdau stomacul Începeau să Îl supere din nou dat fiind că lovitura din noaptea trecută Își făcea simțită prezența. — Bun, spuse Insch. Am fost Însărcinat să dau o declarație oficială presei. Până să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușii. Pentru orice eventualitate. — Ăăă... da? Bărbatul avea un accent puternic de Edinburgh, cu vocalele urcând și coborând la mijloc. — E vreo problemă, domnule polițist? Se trase Înapoi În vestibul, pantofii săi scâlciați răsunând pe dalele crem cu maro. Logan schiță un zâmbet liniștitor. — Nu aveți de ce să vă temeți, domnule, spuse el intrând la rândul său În clădire. Vrem să discutăm cu unul din vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze. Ceea ce era o minciună. Un zâmbet vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de plastic. Telefonul lui Logan Începu să-și cânte melodia specifică; comisarul Îl scoase din buzunar, Îl Închise și Îl băgă la loc fără ca măcar să se uite cine suna. Îmi cer scuze. Cum rezistă mama lui? Întrebă el. — Sheila? Lumley schiță un zâmbet. — Doctorul i-a dat ceva. Peter Înseamnă totul pentru ea. Logan Încuviință. — Știu că probabil nu vreți să vă gândiți la asta, spuse el cu băgare de seamă, dar tatăl lui Peter a fost informat că lipsește? Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan continuă să spere că nu va fi nevoie să fugă ca să-și scape pielea. În cele din urmă, o față rotundă se ivi În ușa camerei din spate. — Dougie, ce ți-am zis eu despre câinele ăla nenorocit? Bătrânul schiță un zâmbet, arătându-și dinții verzi și maronii. — Ai zis că dacă vin porcii, să-l las să le rupă naibii gâturile. Nou-venitul se Încruntă, apoi un zâmbet Îi Împărți fața În două. — Mda, ai dreptate. Așa am zis. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
video și reviste. Pufni. — Jumătate din afurisiții de copii din Mastrick știau mai multe despre sex decât profesorul de biologie. Am fost chemați când o copilă de opt ani a Întrebat dacă se poate rămâne Însărcinată după fisting. Agenta Watson schiță un zâmbet din colțul gurii. Birourile de la Press and Journal rămaseră În urmă pe stânga, iar Logan tresări. Din cauza entuziasmului și a panicii de a fi fost pus responsabil În cazul cu punga de gunoi, uitase cu totul de vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ea, roșind ușor. — L-am identificat pe domnul acesta. Vocea lui Logan suna puțin mai rece decât cadavrul. — Ah, da... Îl privi, apoi privi corpul Întins În sertar. Făcu un gest către asistentul ei. — Păi... Brian te va putea ajuta. Schiță un zâmbet și-o șterse. Brian notă amănuntele despre Geordie Stephenson pe un carnețel. Lui Logan Îi era foarte greu să vorbească pe un ton politicos și egal. Oare răhățelul ăsta i-o trăgea lui Isobel? Oare scotea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic. Se albi la față când Îl văzu pe Logan. — Bună ziua, domnule Nicholson. Logan schiță un zâmbet forțat, chiar dacă apa rece Îi șiroia pe gât În jos, udându-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dădea Încă o dată vina pentru tot pe Doug Disperatul MacDuff. Fata moartă n-avea nici o legătură cu el. Deci, spuse Insch, cu brațele puternice Încrușiate peste pieptul ca o bute. Ce zici că bătrânul a adus fata cu el. Cameron schiță un zâmbet recunoscător. — Așa e. — Doug Disperatul MacDuff, un om care a ucis zeci de oameni, un om care-și câștigă traiul făcând rău oamenilor, a luat cu el o fetiță de patru ani când a venit să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
provenea dintr-o familie puternică și trufașă până la insolență, un neam care, cu ani în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-a întors la Roma...“. În mod ostentativ, el nu schiță nici un gest de salut. Râse doar. Chiar și de departe se vedea că râsul lui era disprețuitor. Potrivit vechilor credințe, în ziua aceea zeii i-au adunat în inima Romei pe toți cei care în curând aveau să se înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ascundă orice urmă de feminitate; pe munte, prin rezistență și curaj, se manifestă ca un bărbat, dar azi, iată, are o reamintire bruscă a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată, are o lentoare lascivă a mișcărilor. Schițează gestul Încetinit și gingaș de a alerga după un fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face nimic, eram Învinsă. Atunci, am hotărât să nu mai concurez. Cum puteam eu să mă compar cu cei care aveau condiții optime de antrenament și pe deasupra doi antrenori foarte buni? Am strâns din nou din dinți, dar buzele au schițat un surâs, eu nu trebuie să fiu slabă În fața nimănui. M-a durut mult, foarte mult această renunțare și au existat momente În care nu mă duceam la gheață ca să nu Îi văd pe aceia care Îmi ocupau locul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
anumite nuanțe ale acestor fapte. Nu mai sunt atent la verosimilitatea povestirii, ci mă preocupă un stil autentic, Întreținut de tensiunea afectivă ce nu trebuie să scadă, ci dimpotrivă. Astfel, observ că schema povestirii mă domină complet, după ce au fost schițate câteva detalii; deodată constat că nu mai sunt eu cel care povestesc, ci povestirea mă povestește pe mine, deși nimic nu pare să nu fie neadevărat. Într-adevăr, nimic nu este „neadevărat“, dar numai În sensul adevărului povestirii, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este criminal în serie. Dar ce anume îl evidențiază? Sachs se gândi pentru un moment și apoi spuse: - Să-l sunăm pe Terry. Terry Dobyns era psiholog la NYPD. Mai erau și alții în departament, dar era singurul care putea schița profilul unei victime pe baza comportamentului, o tehnică pe care o învățase și ulterior o dezvoltase la sediul FBI din Quantico, Virginia. Mulțumită presei și mitologiei populare, multă lume aude despre această activitate și are o părere puțin deformată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndreptându-se decis spre Luis Martinez, detectivul voinic și liniștit din slujba lui Roland Bell. Acesta din urmă stătea pe canapea în fața televizorului, cu ediția de duminică a ziarului „New York Times” pe genunchi. - Frate, ce m-ai speriat, spuse el schițând un salut și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-au dat cheie? - Am luat de la centru. Vocea îi era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajungem la concluzia că ești un asasin plătit, care se folosește de magie pentru a se apropia de Charles Grady și pentru a-l ucide... Ne-am dat seama de asta. Aveam deci trei suspiciuni... Toate până la un punct. Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost o capodoperă a domesticului lipsit de evenimente, ascunzând oroarea ce avea să urmeze. Citea ziarul în salon. Și nu - nu-mi imaginez eu: văd clar. Stătea în fotoliul mare, verde, cel mai departe de foc, și îi vedeam profilul schițat pe tapetul dungat, cu câteva clipe înainte să observe că mă aflam acolo. Își pusese jacheta cea veche din lână, de culoarea vinului de Burgundia, cum făcea de obicei, și își slăbise nodul la cravată, eliberându-și gulerul cămășii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mână și o luară Într-acolo. — Apropo, strigă femeia după ei, psihologul educațional al lui Finn spune că este tare Înzestrat, deci s-ar putea ca plastilina să nu i se pară prea interesantă. Nici Ruby și nici Chanel nu schițară nici un gest. Erau obișnuite cu femeile superficiale și cu nasul pe sus la fel ca „doamna blană“ și cu copiii lor „doriți“ și chinuiți În urma lor. În clipe ca astea, Ruby Își dorea să-și fi putut Împlini visul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
oamenii se uitau la mine de parcă aș fi avut lepră. Doar Dumnezeu știe ce rău le fac copiilor. Ruby a dat din cap În semn de aprobare și i-a povestit lui Ronnie despre articoulul din For Her. Ronnie a schițat o grimasă. „Oare cine a decretat că singura modalitate În care femeile mai pot fi acceptate este să fie slabe moarte? Chiar și atunci când sunt Însărcinate?“ —Dumnezeu știe, zise Ruby, clătinând din cap. Și cum a fost ora? —Fantastică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cer scuze. Tu nu știai ce-i cu tine și hop și eu, să profit. A fost un gest urât. Poți să mă ierți? Ruby Își dădu seama, din expresia lui de căteluș, că se căia cu adevărat. Reuși să schițeze un zâmbet mic, rezervat. — Da, pot să te iert. Oricum, eu ar trebui să-mi cer scuze, de fapt. Am fost laconică ieri, la telefon. Asta fiindcă eram În mijocul unei conversații delicate. Chanel, colega mea de la magazin, și soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din revista Hello!, care era lăsată pe tejghea. Ruby tocmai pusese tava jos când Își dădu seama că Hannah se oprise din răsfoit și se holba la o poză În special. Trebuie să fi trecut cinci secunde, și ea nu schița nici o mișcare. —Ești bine? spuse Ruby În sfârșit. Hannah tresări. — Da... Bine... De fapt, lasă ceaiul. Trebuie să plec. Spunând asta, se ridică, Îl luă pe Alfie de la Chanel din brațe și, fără să se mai oprească să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ușă zâmbind larg, Încărcat cu croissante proaspete de la brutarul franțuz de după colț. O luă În brațe. Doamne, ce dor mi-a fost de tine! — Și mie, spuse ea dându-și seama ce răceală teribilă i se cunoștea În voce. Nu schiță nici un gest că ar vrea să-l ia În brațe sau ceva. Ce s-a Întâmplat? Ai o voce ciudată rău, ca aseară la telefon. Ce e? — Stai să fac niște cafea, spuse ea. El Își târî bagajul până pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș fi pregătit un corp pentru autopsie. Ea, supusă, mă lăsa. Când a rămas complet goală, m-am îndepărtat s-o privesc. Italia schiță un zâmbet cât se poate de stânjenit. Își acoperi pubisul cu mâinile. — Sunt prea urâtă, te rog... I-am prins mâinile și i le-am ridicat deasupra capului, deasupra părului împrăștiat pe cuvertura de pluș. — Nu te mișca. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi câștig pâinea... Treaba cu obligația de a-ți câștiga pâinea... - dădu să spună don Fermín. — Bine, destul - îi întrerupse mătușa -; domnul Augusto e la curent cu toate... — Cu toate? Cu toate ce? - întrebă Eugenia pe un ton aspru și schițând foarte ușor gestul de a se ridica. — Da, cu povestea ipotecii... — Cum? - exclamă nepoata sărind în picioare -. Da’ ce-i asta, ce-nseamnă toate astea, ce rost are vizita asta? — Ți-am mai spus, nepoată, că domnul acesta dorește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spirit, care să schimbe În mod uluitor direcția discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre spaima ei față de fundamentalismul islamic, iar Fima a Întrerupt-o și i-a uimit pe toți, schițând o teorie detaliată, din care reieșea că vrajba dintre noi și arabi nu e decât un episod vechi de o sută de ani, o simplă dispută asupra pământului, pe când adevăratul pericol a fost Întotdeauna și a rămas Încă prăpastia Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]