4,690 matches
-
flamandă. Și dacă totuși... Ați adus un expert să cerceteze tablourile, sculpturile? Nu, n-am nevoie să fiu iscodit. Ăștia te pot strînge de gît, adaugă puțin iritat avocatul. Celelalte camere sînt mari, atent elaborate și la fel de negre. Piese vechi, scufundate în negura timpului. Pun o întrebare prostească. Cum de nu și-au băgat nasul comuniștii? Avocatul surîde. Ba și-au băgat. Bătrîna pe care am îngrijit-o nu provenea din neamul proprietarilor în mod direct. Dar din care familie provenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se grozăvește la harem, bombîndu-și și mai mult pieptul. Scena aceasta rurală, plină de farmec, noi o percepeam parcă pentru prima oară din acest unghi deloc complicat. Altă dată le fugăreai și le speriai, comentează soția cu o voce profund scufundată în trecut. În iureș percepi puține amănunte, replic fără vlagă. Păcat. Poate că viața ar trebui trăită mai încet, ceea ce ne-ar permite s-o trăim mai intens, poate chiar la alt nivel calitativ. Nu cred. Un moment ca acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prostii, de unde cîini?! Deci locul nostru natal, adică Pămîntul, nu va mai fi și nici o lacrimă nu va mai curge după incinerarea noastră colectivă. Adînc mai gîndea Vasile Pantalon, filozof, om de înaltă cultură și gînditor fără egal, cînd se scufunda în meditații. Stătea în fotoliu, cu ochii închiși, cu un pahar de tărie în față și cu o țigară între degetele îngălbenite ca pielea mumiilor egiptene. Tu crezi, Costică, măcar cît îi negru sub unghie, că există scăpare de acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au întrecut să găurească pereții din galeriile tunelelor, dar comoara stă bine merçi și azi acolo. Poveștile lor, ale celor care muncesc Valea Tibrului ziua, iar noaptea se retrag în fortărețe semețe, te moleșesc de o plăcere senzuală care te scufundă între vis și realitate. Poți crede în acele momente orice și cred că apariția unei corăbii romane, cu căngile pregătite pentru acroșaj, te-ar mira mai puțin decît creșterea leului față de dolar. Pe aici se văd urme la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era prezent și Regele cu familia. Maiestuos, monstrul a înaintat vreo două sute de metri, apoi un vînticel l-a înclinat puțin și o pală de vînt anemică l-a răsturnat pe o parte. În cîteva clipe, fala Suediei s-a scufundat, luînd cu ea vreo treizeci de suflete. Un inginer a schimbat destinul unui popor. Un proiect prost făcut a transformat Suedia într-o țară înțeleaptă. Suedezii mai trebuiau să construiască vreo 5-6 vase de război de tipul lui Vasa. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost lovită fabrica de cherestea din Vranje, ceea ce s-a auzit chiar și la Surdulica. Noapte de noapte, Vuk auzea avioanele care survolau sătucul său, golite de bombe. Vuk visa o armă sofisticată cu care să le doboare, să scufunde și flota de război din Adriatica, să distrugă bazele din Italia, din Turcia și chiar statuia Libertății. Apoi să doboare turnul Eiffel, Reichstagul nemțesc, refăcut recent și chiar turnul Londrei cu Big-Ben-ul său cu tot. Vuk zîmbește amar. În casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătrîna hodoroagă, sulemenită strident și inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-a înverșunat să înghită La Habana, încercînd să facă zob digul. Chiar de pe Malecon (dig) se lăfăie renumita Calle Quinta, largă, cu șase benzi de circulație. Poliția îl oprește pe Raul. Vă rugăm, căutați o stradă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ochi. Mă scol și beau puțină apă fără să-mi fie sete. Sînt cam lipicios și mă duc să fac un duș. Dușul este un remediu eficace împotriva insomniei. Apa rece însă mă înviorează și-mi propun atunci să mă scufund un timp pe internet. Dar mai întîi o să stau puțin pe terasa de la etaj. Scaunul este comod, aerul respirabil, nu-i chiar insuportabil de cald și țînțarii sînt plecați în locuri care le oferă mai multe șanse. Stau într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar insistent. Apa este caldă, aburii ies în cohorte și vîntișorul dimineții îi fugărește imediat. Înot o lungime de bazin și nasul meu se îndreaptă spre o frunză neagră, plutitoare. Cu mîna, o îndepărtez din fața mea. Urmăresc frunza care se scufundă în apă, în urma loviturii de palmă, apoi iese la suprafață și începe să se miște spre mine. Realizez că, în realitate, am de-a face cu altceva, cu un soi de monstru. Mă sperii strașnic și țîșnesc spre ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fiii Vrâncioaiei sau dorobanții la Plevna. Nu sunt mai prejos nici ardelenii, muntenii sau oltenii. Dacă în aviație, eroul războiului a fost Horia Agarici, în marină s-a remarcat Constantin Bibi Costăchescu, un excepțional comandant de submarin, cel care a scufundat „Uraleț-ul”. În prima parte a campanii din est,- pe 26 iunie 1941 - marina regală română a scufundat liderul flotei ruse „Moskva” și a avariat grav „Harcov”. Apoi flota românească a avut misiunea de protecție a transporturilor între Odesa și Bosfor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aviație, eroul războiului a fost Horia Agarici, în marină s-a remarcat Constantin Bibi Costăchescu, un excepțional comandant de submarin, cel care a scufundat „Uraleț-ul”. În prima parte a campanii din est,- pe 26 iunie 1941 - marina regală română a scufundat liderul flotei ruse „Moskva” și a avariat grav „Harcov”. Apoi flota românească a avut misiunea de protecție a transporturilor între Odesa și Bosfor, apoi a sprijinit armata de uscat pe drumul Crimeii și alte și alte misiuni... dar în final
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fost brusc inundată, ca la sfîrșitul Amurgului zeilor, de o apă venită din adîncuri. Un cetaceu în mărime naturală s-a ivit la suprafață și s-a scuturat, lansînd jeturi de apă prin orificiul din vîrful capului. Apoi s-a scufundat, apa a dispărut și pe solul refăcut s-a putut aprinde iar focul. Inventatorii și realizatorii acestor mașinării uimitoare nu aveau voie să comită nici o greșeală. Franz Boas a publicat în 1895 relatarea unei ceremonii al cărei punct de maxim
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
au aruncat în mare. Se mai povestește și că, pentru a pune în scenă revenirea pe uscat a unei inițiate, artiștii au construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru apă cu ajutorul unor pietre încinse pentru ca aburul să țîșnească prin orificiul din vîrful capului. O piatră a căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
aducem în prezentul nostru nefericit frânturi de timp pe care le trăiam ca pe o fericire. Acest miracol se făcea prin rugăciunea în comun. În timpul rugăciunilor în comun nu mai simțeam povara recluziunii, ieșeam din teroare și din abandon. Ne scufundam într-un ocean de pace și de frumusețe, acolo între hâdele ziduri ce se transformau miraculos în spațiu binecuvântat. Clipa trăită în timpul rugăciunii în comun se dilata până la infinit, celula se făcea cer, se făcea biserică”. „Pentru a ajunge la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și altele. De pildă, și de-a dreptul trist, uitați chiar palmele la fund pe care vi le administrează când și când mama Natură pentru multele pozne: o secetă, o inundație, o alunecare de teren, un sat Înghițit de terenul scufundat peste vechea salină... Ceva totuși relativ căci, dacă omul obișnuit uită, n’o fac multele inginerii, care Înregistrează, concluzionează și preconizează măsuri. Întru protecția voastră, adică bazate pe combaterea efectului nu a cauzei. Motiv pentru care o luați iarăși de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
slăbiciunea sa. Era într-atât de absorbit de acel univers paralel celui cotidian, încât nimic nu-i distrăgea atenția, până și gurița îi rămânea uneori deschisă, ușor inflexibilă și-l tot șicanam, spunându-i: „Adi, gura închisă, altfel ți se scufundă vreo navă, ori pierzi vreo duzină de soldăței.”. Niciodată nu a ripostat, n-a plâns și ori de câte ori era chestionat de terțe persoane, spunea același lucru, în același registru de tempo vocal: „Mariana e surioara mea, are grijă de mine, se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Berlinul, pe de o parte, și Londra și Parisul, pe de altă parte, au respins ideea negocierilor. Deși țară neutră, vasele suedeze sau aflate sub pavilion suedez au fost supuse unui riguros și scandalos control, iar unele chiar torpilate și scufundate de nemți. Pactul sovieto-german, din 23 august 1939 care împărțea sferele de influență între cei doi tirani, Stalin și Hitler a fost privit cu ostilitate în Suedia și au fost dezaprobate deopotrivă, atât U.R.S.S. cât și Germania. Suedia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
echipajul ce-i erau menite, vaporul nou-nouț încă se pregătea să iasă în larg, când, pe neașteptate, o violentă rafală de vânt aruncă o înaltă trombă de apă, care căzu în interiorul vasului pântecos; acesta se înclină și se umplu rapid, scufundându-se. Cei mai mulți dintre oamenii aflați la bord s-au înecat și ei. Abia după 328 de ani, în 1956, arheologul Anders Franzen l-a identificat. Specialiștii l-au ridicat era doar la o adâncime de 32 metri sub apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de transpirație opărită și eram plin de nisip. Să mă spăl și să mă răcoresc barem și pe urmă oi mai vedea. Am intrat Într-o mare calmă, legănându-se imperceptibil spre cerul de un albastru incandescent. Înotam și mă scufundam și vedeam sub mine nisipul de pe fund presărat cu stânci, traversat de pale de lumină difuză În timp ce Înaintam În larg și-mi aduceam din ce În ce mai repede aminte de tot ce uitasem sau mi se păruse că am uitat vreme de șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
goli de propria-i consistență, schimbându-se într-un fluid putrefact care-mi curge prin gingii, urechi, nări, ochi și prin toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală? Mă voi mumifica de viu? Scufundare Mă scufund în fiecare zi în apa rece a mării și simt cum trupul meu încearcă fiori de prospețime și de putere reînnoită. E vorba de o scufundare ritualică ce-mi dăruiește instantaneu o întețire a sângelui și a spiritului. Soarele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neoprit. Nu sunt în stare nici acum să inventez o explicație plauzibilă, dar reușesc să intuiesc că la baza ei era o lipsă, un gol de subjectum: nu mă mai comportam ca un subiect autonom, ci mă lăsam să mă scufund lasciv în acea cloaca maxima, cu cea mai mare voluptate. Îmi falsificam în toate chipurile eul, forțându-l să nu gândească la sine. Astfel mi-a lipsit autocontrolul ce m-ar fi constrâns la retragerea în singurătate, ca să-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oglinda apei și nu înțelegeam cum eu însumi veneam din partea opusă cu Imperator, îndreptându-ne spre acel șanț. Nu eram atent și cădeam în apă cu câine cu tot, zbătându-mă ca să mă salvez; ni se vedeau corpurile cum se scufundau, pe urmă doar capetele, apoi și capul câinelui, rămas deasupra mai mult decât al meu, dispărea și el în adânc. Cred că numai unuia dintre cei doi care mă reprezentau pe mine i se întâmpla acest accident. Căci, altfel, întindeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
compact ca un nor dens. Simt că pământul fermentează, emanând mirosuri grele. Ființa mea ar vrea să se plasmeze cu căldura aceasta văratică. Mă simt asemenea unei părticele din marele flux al materiei vii care absoarbe totul. Vreau să mă scufund în abisul ăsta ca să-mi recuperez rădăcinile. Instinctele primare mă purifică, încât nu mă mai tem de slăbiciunea trupului meu, nici de obsesia morții. Voi muri senin, căci sufletul îmi este nemuritor. Inițierea mea se apropie de sfârșit. Chinul îndoielii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e cea care mă trezește. Atunci mă ridic și mă duc să mă scald în apa mării, limpede și generoasă. Zăresc pești mici, meduze și alge minuscule. E o senzație de mare plăcere și nu rezist ispitei de a mă scufunda. Încep să înot. Trupul meu se bucură îndelung de răceala apei. Mă întorc pe mal epuizat, mă întind pe nisip inert - aproape ca un corp fără viață - și cad din nou în brațele somnului. Sunt asemenea unui șarpe care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
duioșie. Magie erotică În noaptea de Drăgaică, la miezul nopții, fetele fecioare ies din sat și se duc la o fântână foarte depărtată, unde scot, pe rând, apă cu o ciutură; se crede că, în clipa în care ciutura se scufundă în apă, fetele pot vedea, cu complicitatea licărului de lună, chipurile viitorilor soți. Apoi tinerele se dezbracă de veșminte și se scaldă, goale, în apa scoasă; se crede că, după acest contact cu trupurile lor, această apă e bună de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]